Întâlniri de taină
A mai trecut un an şi-mi pare că-s bolnavă fără tine ,
Zilele se scurg ca una ,duc viața mea întreagă.
Ochii plânşi spre norii putrezi înspre vestea ce nu vine,
De se-nchid în bruşul gliei, tare grei, sleiți de vlagă.
Clopotele bat napraznic din vechi turle de biserici,
Fulgii iernii disperate curg în dansul lor isteric,
Parcă-aduc vremelnicia prinsă-n ochii lor feerici
Și se-aştern pe domuri sfinte , rostogol ca-n bolul sferic.
Am s-aștept o viață, două ,doar se-arată soarele
Peste gerul strâns din suflet, dintr-un anotimp de iarnă.
Iar cu razele pierdute să-mi adorm picioarele,
Ori îmi țes straie din vremuri peste trupul tot o rană.
Tu, din brațe de la Domnul, nu mai știi veni de sus,
Calea drumului din Astre este grea și fără zmeu.
Ai știut poteca bine, prin spirală când te-ai dus,
Şi-ai știut că nu te-nchină înspre vre-un alt Dumnezeu .
Eu mai stau de aștept noaptea, cu privirea dup-o stea
Ce își schimbă-nfătişarea, azi e toată din aramă.
Știi că doar acolo-i gara unde ne-om putea vedea,
Iar de plec din întuneric, întâlnirea… se destramă.
Suflet de Absolut
Am găsit un caine-n stradă şi-mi era necunoscut
Ce mă măsura cu ochii și cu nasul lui duios
Blana, toată câlți pe dansul, dar cu sufletul frumos
Slab sfințit, singur pe lume, și cerșind mi s-a părut.
Mergea țanțoș pe lăbuțe, ca o pasăre în zbor.
Oamenii fugeau de dânsul cu pășirea cam nedreaptâ,
Parcă-şi caută stăpânul, parcă cineva-l așteaptă
Parc-a fost. și nu mai este… al stăpânului odor.
Iarna îi curgea prin blană , noaptea rece, Infinitul,
Parc-ar vrea să vină vara, zi de zi, să se repete,
Cu speranțele deșarte parc-ar vrea să se îmbete
Și mai lasă de la dânsul… peste Soare… asfințitul.
Mă aplec să-i dau binețe, dar un ins l-a izgonit
Unde-o fi acum sărmanul, sufletul nevinovat ?
Oare are frați şi-o mamă să-l aștepte cu-n lătrat
Ori un alt biped îl ceartă peste drumul chinuit ?
Noaptea peste ger se lasă, văd o umbră–n cunoscut
Este el bătut de soartă și bătut ori mi se pare ?
Se înșiră înspre mine ca-ntr-o viață viitoare
Și mă cheamă, și mă cheamă, să mă ducă-n Absolut.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
14 ianuarie 2019