Doamne, dacă uit de tine !
Doamne, văd că dimineața, de te uit, nu mă mai știe
Mă renegă, mă alungă până dincolo de poartă
Și mă urlă , și mă duce, și mă-mpinge, și mă ceartă
Sunt pe calea dintre timpuri, papagal în colivie.
Doamne, dacă uit de tine, pașii nu-i mai duc uşor
Plumbul iese din picioare cum a mai ieșit odată
Mă afundă-n neguri dese ca : ,, Acum ori niciodată ”
Greu e sufletul când zboară, parcă-mi vine să-l omor.
Doamne, dacă uit de tine , peste mine cad tăceri
Norii nu-mi mai sunt albaștri dintr-un cap, în cap de Cer
Crucea e sfârşită – n mine şi-o tot caut și tot sper
C-o găsesc pe flori ce-nfloare, primăveri, ori Învieri.
Doamne, dacă uit de tine, zac prin iernile trecute
Ori pe ramul fără frunză, ori pe putrezitul ram
Ori pe carnea ca nisipul ce am început s-o am
Ori pe versul scris de-a valma cu acordurile mute.
Doamne, dacă uit de tine, tu nu uita să revii
Timpul dăruit de TINE, e prin mine fugărit
Soarele cât orizontul de-i Apus ori Răsarit,
Fii tu deșteptarea zilei și-noptarea să-mi mai fii.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
22 februarie 2019