Febril carmin, fremătător…

Ca floarea semețului nard,

În așteptare, doru-mi dor.

Sărută-mi sânii care tac,

În rotunjimea lor fierbinte

Și pleoapele ce triste zac,

Pe apa ochiului cuminte.

Sărută-mi umeri-n chemarea,

Palmelor tale moi, sfioase…

Coapse ce-și unduiesc dogoarea,

Sub faldul fustei de mătase.

Și-n zori când vălurim scântei,

Când fluxul febrei ne unește,

Fă-mă să simt că iar mă vrei,

Sărută-mi buzele și mă trezește.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Iubită doamnă’’, 2016)

Florile-i sunt steluțe de zăpadă
Care sclipesc în torţe de chemări,
De încântare uit de a mea tiradă
Ascunsă într-un vis de-mbrăţişări.

M-amuz; cu sârg îmi caut noroc
Și-n floarea lui cu cinci petale
Găsesc doar un grăunte de soroc,
Ce îmi încurcă dorul abia ieşit în cale.

Culeg apoi un ram cu petale ceruite
Și-l pun grijă într-un potir de argint.
Deodat’ simt strecurându-se pe nesimţite
Fiorul dulce al dragostei. Ce vis de alint!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Amintiri întomnate’’, 2019)

E așa de cald în versul drag ce-l scriu
Copil mă simt, cuvinte înmuguresc.
Fiorul dragostei așa frumos-l descriu,
Pe acest sublim altar dumnezeiesc.

Ce minunat îmi desfată trăirea!
Sub pulsul lui, iubirea-i dumnezeie…
Mai simt cu își pornește-n grabă firea,
Peste imagini albe, vălurind-maree.

Aprind apoi în grabă, o galbă lumânare,
Cu mulțumiri mă-ndrept și-n rugăciune,
Spre Ceru-albastru care-i o binecuvântare,
De acolo-mi vin în minte cuvintele minune!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Iubită doamnă’’, 2016)

Dorința de iubire, iubirea mult visată
Mă duce către tine cu pași de lup flămând.
Gândirea-mi joacă feste și parcă dintr-o dată
Mă rătăcesc în doruri cu ochi deschiși visând.

Iar înaintea mea un drum de colb deschide
E-același drum pe care în calea ta ieșeam.
”Ce falnic brad în față-mi coroana își întinde!
Cândva la umbra lui, ce mult noi ne iubeam”.

Aud parcă și păsări cu tril înveselit
Văd flori; ce frumuseți,le simt și lor parfumul!
Nu-mi pasă nici de colbul ce m-a ademenit,
Visez sub bradul falnic ce-ntinde cât e drumul.

Măsor și cu privirea zarea cum se petrece,
Norii s-adună-n grabă, stele-au acoperit.
Își curg cu multe furii stropii de ploaie rece,
Eu sunt tot visătoarea de sub bradu-nverzit.

Aici am să aștept zorii și chiar ziua de mâine,
Gâdesc cu îndrăzneală; ”Ce va fi mâine oare?
Să mă-ntorc din drum?Așa o fi mai bine?
Să plec fără iubire? Fără iubirea-mi mare”?

O rugă-’nalț spre Cer, puterea să-mi răspundă,
Ce-aș mai putea să fac, cu restul vieții mele?
Privesc în ochi de ploaie, în răzlețită undă,
Cum ființa-mi se permută pe trepte reci de stele…

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Din primăvară am doar amintiri’’, 2019)

Te strecurai în mine cu calm de primăvară
Și câte vorbe dulci, îmi spuneai-n orice seară,
Pe stunele iubirii și-n fremătări de noapte,
Mă „rătăceam” plăcut prin mângâieri și șoapte.

Pe trupul tău ades, m-am așternut năframă
Și-n suflet îmi doream să fiu încodat’ mamă…
,,Dar, cum să împlinesc voința unui dor,
Când pentru împlinire, există-un Creator”?

Mi-ai dat să beau iubite, nectarul auriu
Din fruct divin ai spus; dar, n-aveam cum să știu,
Că licoarea era dintr-o neagră magie
Și-avea să mă despartă de tine… pe vecie.
…………………………………………………………….

Iubite în mine-i iarnă și-un ger durut mă tace,
N-am zile însorite, ninsori am și băltoace
Și-n nopțile în care visul de dor suspină,
Îmi sângeră-amintiri cu-a neuitării vină.

Îmi simt amurgul trist sub soarele meu rece,
În mine port o vină mă doare și, nu-mi trece…

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Amurguri și anotimpuri’’, 2018)

Și împovărat cu tăinuiri prea grave
Te-acoperi cu lințoliul unor trucuri,
Țesut din gânduri negre, reci, concave
Și doar cu-un fals curaj mă picuri…

Te mai aștept. Dacă ai să vii,
Am să-ți aprind, lumina pe cărare…
Și pașii plânși-ți-voi șterge, din orele târzii,
Apoi te-oi ocroti în cuib de sărutare..

Dar m-amăgesc; căzând, îmbrățișez pământul,
Parcă te văd gonind prin iarba, proaspăt ninsă,
Pe care zac doar eu, când rece vântul,
Mă spulberă-n apusuri fără simțire, stinsă…

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Nostalgii din vremurile trecute’’, 2019)