ÎN MINE PORT O VINĂ
Mi-ai dat să beau iubite când sete-aveam de tine,
Roua zorilor moi din palme ce-aveai fine…
Mi-ai așternut pe pântec covor de sărutări
Și cum mă-împresurai cu zeci de îmbrățișări!
Te strecurai în mine cu calm de primăvară
Și câte vorbe dulci, îmi spuneai-n orice seară,
Pe stunele iubirii și-n fremătări de noapte,
Mă „rătăceam” plăcut prin mângâieri și șoapte.
Pe trupul tău ades, m-am așternut năframă
Și-n suflet îmi doream să fiu încodat’ mamă…
,,Dar, cum să împlinesc voința unui dor,
Când pentru împlinire, există-un Creator”?
Mi-ai dat să beau iubite, nectarul auriu
Din fruct divin ai spus; dar, n-aveam cum să știu,
Că licoarea era dintr-o neagră magie
Și-avea să mă despartă de tine… pe vecie.
…………………………………………………………….
Iubite în mine-i iarnă și-un ger durut mă tace,
N-am zile însorite, ninsori am și băltoace
Și-n nopțile în care visul de dor suspină,
Îmi sângeră-amintiri cu-a neuitării vină.
Îmi simt amurgul trist sub soarele meu rece,
În mine port o vină mă doare și, nu-mi trece…
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(din vol. ,,Amurguri și anotimpuri’’, 2018)