Elena VOLCINSCHI: Un apus de soare

UN APUS DE SOARE
 
Încerc, să aflu unde iubirea s-a dus
Și-n care vatră își toarce fiorul,
Prin ce dorinți ce încă n-au apus,
Își zburdă așa nestingherită dorul .
Cu aripi de iubire-mi călesc scutul,
Prin flama gândului ce nu-i sedus.
Mai păsuiesc și clipa înrobită cu lutul,
Slobod pân’ și cuvinte ce n-am spus.
Parcă-s înstrăinate și visele; îmi pălesc
Se pierd cât mai departe în rătăciri.
Vin alți ani ce degeaba-i socotesc,
Umile umbre doar adun din amintiri.
……………………………………………………
Încerc să aflu unde iubirea-mi s-a dus
De ce să i-aș spune că încă mă doare?
Îmi consternez trăirea înspre Apus,
Mințindu-mă că-i un apus de soare.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Alte amintiri întomnate’’, 2019)

 

Lasă un răspuns