Dan MORARU: Versuri

O frunză-n al tău ram…

 

Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an…

Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam…
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând… mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.

Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea…

Și-aștept din nou să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi…roua pe frunte…

 

Dor de-acasă…

 

Aș vrea să știi că îmi e dor
De apa lină de izvor,
De fetele-mbrăcate-n ie,
De vatra cu miros de pâine…

De un cuptor cu cozonaci,
De câmpul învelit cu maci,
Mi-e dor de strugurii din vie
De tot ce-a fost și n-o să fie…

De ochi-nlăcrimați ce-așteptă
Și de cireșul de la poartă,
De mămăliga din ciaun,
De țurca ce-o jucam pe drum…

De florile de pe terasă
De glia noastră strămoșească,
Mi-e dor să-mi spui că mă iubești
Și seara să mă învelești…

Mi-e dor de plapuma de lână
Mi-e dor să mă mai ții de mână,
Mi-e dor un pic să mă mai cerți,
Să mă săruți și să mă ierți…

Și-aș vrea să știi că ești frumoasă
Cu parul alb ca de matasă,
Când mă aștepți în prag cu dor
Și simt al inimii fior…

Mi-e dor de voi, mamă și tată,
Mi-e dor de casa părintească,
Mi-e dor să fim din nou copii
Și să ne mângâi… să ne-alini…

—————————

Dan MORARU

25 ianuarie 2019

Continue reading „Dan MORARU: Versuri”

Dan MORARU: Trubaduri…

Trubaduri…

 

Când vii și treci, porti raze reci,
Nu mă găsești, eu vin când pleci.
N-avem răbdare să iubim,
Suntem pe drum ca doi străini…

Și căutăm cuvinte mute
Care să spună doruri multe,
Și ne croim pe drum cărare
Nu ne-ntâlnim, nu avem stare…

Dar timpul n-anvățat s-aștepte
Și nici nu știe să ne ierte,
Zadarnic îl rugăm să uite
C-am provocat doar doruri multe…

Și stăm din nou în așteptare
Tot alergând pe-acea cărare…
Și ne-ntâlnim întâmplător,
Și iar fugim cu-al nostru dor…

Hai iarnă… vino și ne cheamă
Și doar îngheață-această rană…
Tu-mi spui din când în când c-ai vrea,
Dar n-avem timp și n-am putea…

Preocupați de ce-i în lume
Nu avem timp, nu avem nume,
Și nu mai scriu nici jurăminte
Și-ți spun acum printre cuvinte …

Nu vezi… noi suntem trubaduri
Și împărțim aceste lumi,
Tu cauți viață în deșert
Eu numai muza ce-o aștept…

Și poate tu vei fi cândva
Cea care-mi spune inima,
Și vei fi viața din deșert
Și poate… muza ce-o aștept…

—————————

Dan MORARU

23 ianuarie 2019

Dan MORARU: Amănunte

Amănunte

 

Clipe petrecute-n doi
Cu iubirea doar… și noi
Rătăciți prin galaxii
Vise frânte mii și mii,

Rugi pierdute-n jurăminte,
Zile lungi și nesfârșite,
Ploaie ruptă din lumină
Seceta ce stă să vină,

Umbre strecurate-n noapte,
Zbor târziu, căzut în șoapte
Vina strânsă în cuvinte
Locul gol ce-acum ne minte.

Gândul spulberat în fașă,
Visul trist ce iar ne-apasă,
Setea stinsă-n dor de soare
Ore triste și amare… .

Ninge iar cu amănunte
Toate au rămas doar mute,
Important e ce rămâne
Dragostea, … și eu cu tine…

—————————

Dan MORARU

21 ianuarie 2019

Dan MORARU: Lacrimi…

Lacrimi…

 

Nu pot sa-ți fiu acum în gând
Nu mai am lacrimi să mai plâng,
Te-așezi în minte și în gânduri,
Te-aștern în versuri, printre rânduri

Și stai tăcută-n visul meu,
Zâmbești ușor…, te-ascunzi mereu,
Pleci capul… și privești șăgalnic,
Provoci în mine-un dor năvalnic,

Și dac-ai ști cât mi-e de greu
Mireasă-a sufletului meu,
Să-ți fiu aproape, să te simt,
Să-ți fiu ecou… și să mă mint,

Nu am știut, n-am înțeles
Să fiu al tău, să fim un vers,
Și ne-am pierdut prin poezie
Eu dor tăcut,… tu muză vie…

—————————

Dan MORARU

18 ianuarie 2019

Dan MORARU: Tăceri…

Tăceri…

 

Tăcând tăceri tăcute prin cuvinte
Se-aștern în fila vieții nerostite
Emoții stinse în apus de soare,
Prin vorbele rostite-n nonculoare…

Intraductibil sentiment ce-apasă
Învăluit în palide mistere,
Ascuns în ploaia cu iubiri de toamnă,
Pierzând în infinit Calea Lactee…

Și insolvabil de atâta vină
Mă resemnez în dor spre a cunoaște,
În pragul iernii pregătit de toamnă
Emoția tăcerilor albastre…

Nu am știut privi înspre lumină
Și soarele se-ascunde printre astre
Purtând în noaptea ce ar vrea să vină
Tacerea alb-a inimilor noastre…

Venind din primăvara conștiinței
Emoții ce nu au știut renaște
Iubirea stinsă-n a tăcerii vină…
Și-a nins în toamna… sufletelor noastre…

—————————

Dan MORARU

20 ianuarie 2019

Dan MORARU: Dă-mi inima înapoi

Dă-mi inima înapoi

 

Rămas în noapte, fără zori,
Privesc spre cer și văd doar nori,
Apare-n zare-o luminiță,
Se stinge înspre-a mea ființă…

Și nu mai simt acum nimic,
Nici nu mai pot să mă ridic,
Rămân căzut din sentimente,
Nu știu urca acele trepte…

Renunț, nu vreau să mai încerc,
Rămâne inima… eu plec,
Mai fac un pas spre depărtare
Și aș zâmbi… dar totuși doare.

Plecat din noi, pierdut prin ploi,
Târând genunchii prin noroi,
Cu degetele tremurând
Tot căutând al vieții trup…

Mă-mpiedic de o floare rară
Ce doar zâmbește iarnă, vară,
Cu rădăcina în noroi
Se bucură de-acele ploi…

Și-acum încerc să mă ridic,
Să înțeleg, să îmi explic,
De ce n-ai scris în tine noi…
Mă-ntorc… dă-mi inima-napoi…

—————————

Dan MORARU

17 ianuarie 2019

Dan MORARU: Mă iartă Doamne…

Mă iartă Doamne…

 

Mă iartă Doamne, nu ți-am spus,
Mi-e teamă de singurătate,
De ce nu văd ori nu aud,
Mi-e frică de eternitate…

Mă iartă Doamne, am crezut
Că timpul a-nvățat s-aștepte,
Și-aș vrea la tine să ajung
Să-nvăț urca acele trepte.

Mă iartă Doamne, n-am știut
Să-nvăț muri zâmbind în noapte,
Sunt trecător pe-acest pământ
Purtând în mine-a tale șoapte…

Mă iartă Doamne… doar om sunt
Și-am rătăcit pe-acest pământ
Privind, simțind, iubind, visând,
Un rost în viață căutând…

Mă iartă Doamne… acum știu
Tu ești mereu în tot și-n toate,
Ești sufletul ce mi l-ai dat,
Lumina caldă-n miez de noapte…

Și dacă Tu ai fi deșert
Am fi cristale de nisip,
De-ai fi oceanul nesfârșit
Noi am fi… picturii din El…

—————————

Dan MORARU

15 ianuarie 2019

Dan MORARU: Eternitate…

Eternitate…

 

Pierdută-n vis și în neant,
Steaua, ce-acum a răsărit,
În dar primind eterne clipe
De întristare și de frig.

Îngheață într-un nor galactic
Călătorind prin univers,
Se-aprinde, caută jăratec
Se stinge-n spațiu, fără sens.

Însingurată-i este calea
Neant se-așterne-n al său drum
În timp își caută căldura
Dar trupul se preface-n scrum.

Infinitatea ce-o așteaptă
Asteroizi ce o lovesc,
Imense clipe de emoții
Și frica de un somn ceresc.

Meschină soartă ce te lasă
Uitat și viu în univers,
Trăind mereu o altă viață
Dar veșnic, neavând un sens.

Eternitate absolută
Emoții ce n-a cunoscut,
Iubire, veșnic nenăscută
Fior de dragoste pierdut.

—————————

Dan MORARU

12 ianuarie 2019

Dan MORARU: Acasă…

Acasă…

 

Sărut mâna mamă, iată,
Sun acum… venim acasă,
Sărbătorile ne-așteaptă,
Florile de pe terasă…

Glasul stins ce îmi răspunde
Cu o bucurie-amară,
Se ridică, se coboară,
Lacrimile îl doboară.

Vă aștept cu bucurie
De mult n-ați venit acasă,
Pun acum să coc și pâine,
Vinu-l scot și-l pun pe masă…

Intru-n curte …si tresar,
Câinele nu mă mai latră,
A murit acum un an…
Poarta-i veche și lăsată.

Te-am văzut, erai la geam,
Părul alb , căzut pe tâmple,
Lacrimi pure de mărgean
Ce cădeau ușor… și multe…

Ai venit în grabă-afară
Șchiopătând, într-un baston,
Ochii triști se-nviorară
Dar picioarele te dor…

Intru, masa-i pregătită
Toate sunt cum le știam,
Sărăcuță este casa,
Curată, cu flori la geam.

Stai…, privești, dorul se-alină,
Dragostea din ochii tăi…
Mă privești ca pe-o copilă,
De-ar mai fi o clipă… ieri…

Ia… mănâncă tot ce vrei,
Cozonacul îți plăcea,
Ți-am făcut și colărezi,
Uite, ai și o cafea.

Camera v-am pregătit-o
Am pus plapuma de lână,
Și păpușa ce plângea…
Somn ușor și noapte bună.

Ne-am trezit de dimineață,
Timp deloc nu mai aveam,
Am plecat… mi-e dor de-acasă…
Lacrimi cad din nou la geam…

—————————

Dan MORARU

11 ianuarie 2019

Dan MORARU: Închis… în paradis

Închis… în paradis

 

Atinge-mi sufletul cu tine
Și nu-mi lăsa nicicând, nicicum,
Nici o speranța de scăpare
Și-nchide-mă în tine-acum.

Pune zăvorul sus la poartă
Oprește-mi sufletul și-l ia,
Coboară înspre mine-o treaptă,
Ia-mi inima în palma ta.

Păstrează-mi gândurile toate
Privirea-n ochii tăi s-o pierd,
Reține-mi fiecare noapte
În tine doar ca eu să cred.

Ascunde-mă în priviri tandre
Și plouă peste mine-amor,
Renaște-mi visele și ia-le
Și nu lăsa să-mi fie dor

—————————

Dan MORARU

5 ianuarie 2019