Dă-mi inima înapoi
Rămas în noapte, fără zori,
Privesc spre cer și văd doar nori,
Apare-n zare-o luminiță,
Se stinge înspre-a mea ființă…
Și nu mai simt acum nimic,
Nici nu mai pot să mă ridic,
Rămân căzut din sentimente,
Nu știu urca acele trepte…
Renunț, nu vreau să mai încerc,
Rămâne inima… eu plec,
Mai fac un pas spre depărtare
Și aș zâmbi… dar totuși doare.
Plecat din noi, pierdut prin ploi,
Târând genunchii prin noroi,
Cu degetele tremurând
Tot căutând al vieții trup…
Mă-mpiedic de o floare rară
Ce doar zâmbește iarnă, vară,
Cu rădăcina în noroi
Se bucură de-acele ploi…
Și-acum încerc să mă ridic,
Să înțeleg, să îmi explic,
De ce n-ai scris în tine noi…
Mă-ntorc… dă-mi inima-napoi…
—————————
Dan MORARU
17 ianuarie 2019