Dan MORARU: Acasă…

Acasă…

 

Sărut mâna mamă, iată,
Sun acum… venim acasă,
Sărbătorile ne-așteaptă,
Florile de pe terasă…

Glasul stins ce îmi răspunde
Cu o bucurie-amară,
Se ridică, se coboară,
Lacrimile îl doboară.

Vă aștept cu bucurie
De mult n-ați venit acasă,
Pun acum să coc și pâine,
Vinu-l scot și-l pun pe masă…

Intru-n curte …si tresar,
Câinele nu mă mai latră,
A murit acum un an…
Poarta-i veche și lăsată.

Te-am văzut, erai la geam,
Părul alb , căzut pe tâmple,
Lacrimi pure de mărgean
Ce cădeau ușor… și multe…

Ai venit în grabă-afară
Șchiopătând, într-un baston,
Ochii triști se-nviorară
Dar picioarele te dor…

Intru, masa-i pregătită
Toate sunt cum le știam,
Sărăcuță este casa,
Curată, cu flori la geam.

Stai…, privești, dorul se-alină,
Dragostea din ochii tăi…
Mă privești ca pe-o copilă,
De-ar mai fi o clipă… ieri…

Ia… mănâncă tot ce vrei,
Cozonacul îți plăcea,
Ți-am făcut și colărezi,
Uite, ai și o cafea.

Camera v-am pregătit-o
Am pus plapuma de lână,
Și păpușa ce plângea…
Somn ușor și noapte bună.

Ne-am trezit de dimineață,
Timp deloc nu mai aveam,
Am plecat… mi-e dor de-acasă…
Lacrimi cad din nou la geam…

—————————

Dan MORARU

11 ianuarie 2019

Lasă un răspuns