Dan MORARU: Eternitate…

Eternitate…

 

Pierdută-n vis și în neant,
Steaua, ce-acum a răsărit,
În dar primind eterne clipe
De întristare și de frig.

Îngheață într-un nor galactic
Călătorind prin univers,
Se-aprinde, caută jăratec
Se stinge-n spațiu, fără sens.

Însingurată-i este calea
Neant se-așterne-n al său drum
În timp își caută căldura
Dar trupul se preface-n scrum.

Infinitatea ce-o așteaptă
Asteroizi ce o lovesc,
Imense clipe de emoții
Și frica de un somn ceresc.

Meschină soartă ce te lasă
Uitat și viu în univers,
Trăind mereu o altă viață
Dar veșnic, neavând un sens.

Eternitate absolută
Emoții ce n-a cunoscut,
Iubire, veșnic nenăscută
Fior de dragoste pierdut.

—————————

Dan MORARU

12 ianuarie 2019

Lasă un răspuns