Tăceri…
Tăcând tăceri tăcute prin cuvinte
Se-aștern în fila vieții nerostite
Emoții stinse în apus de soare,
Prin vorbele rostite-n nonculoare…
Intraductibil sentiment ce-apasă
Învăluit în palide mistere,
Ascuns în ploaia cu iubiri de toamnă,
Pierzând în infinit Calea Lactee…
Și insolvabil de atâta vină
Mă resemnez în dor spre a cunoaște,
În pragul iernii pregătit de toamnă
Emoția tăcerilor albastre…
Nu am știut privi înspre lumină
Și soarele se-ascunde printre astre
Purtând în noaptea ce ar vrea să vină
Tacerea alb-a inimilor noastre…
Venind din primăvara conștiinței
Emoții ce nu au știut renaște
Iubirea stinsă-n a tăcerii vină…
Și-a nins în toamna… sufletelor noastre…
—————————
Dan MORARU
20 ianuarie 2019