Corneliu NEAGU: Omul care semăna cu Oreste

Iertare, ilustrissime Alvaro Cunqueiro, că am împrumutat titlul celebrului tău roman, “Omul care semăna cu Oreste”! Dar se potrivea atât de bine cu eroul din acest mini-eseu încât am comis plagiatul. Sper a-mi fi iertată fapta pentru că déjà am recunoscut-o ! Pe închipuitul Oreste din aceasă descriere l-am cunoscut cu mulți ani în urmă. Încerca marea cu degetul, alegând să facă un doctorat, sub coordonarea mea, în hăţişul încă nedesluşit până la capăt, care se cheamă « Managementul fluxurilor de materiale ». A reuşit cu greu, întrucât, fiind torturat de boala mintală a nefericitului Oreste, era tot timpul bântuit de neîndurătoarele Erinii, deşi nu împlinise, în fapt, cerinţa codului grecesc al onoarei de a răzbuna presupusa asasinare a tatălui său. Dar, în mintea lui, planul misiunii era déjà conturat, căci scotocise prin toate hârtiile ce ar fi putut să-i dea dezlegarea.

Dar să reamintim,  pe scurt, legenda adevăratului Oreste. Se spune că Atreus din Micene ar fi încercat să se arate mai purernic decât zeii. Din cauza nelegiuirii săvârșite, zeii l-au pedepsit pe Atreus, aruncând un blestem asupra tuturor urmașilor săi. Ca parte a acestui blestem, aruncat asupra casei Atrizilor, mama lui Oreste, Clitemnestra, l-a omorât pe soțul său, Agamemnon, la întoarcerea acestuia din războiul troian. Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clitemnestrei, a fost salvat de sora sa Electra, care l-a ajutat să ajungă în secret la Strofios, regele Focidei şi soţul Anaxibiei, sora lui Agamemnon. Aici a fost crescut Oreste, legând o prietenie profundă şi durabilă cu fiul regelui, Pilade.

 Crima Clitemnestrei a făcut ca blestemul zeilor să cadă pe capul lui Oreste, în virtutea codului grecesc al onoarei fiul fiind obligat, înainte de toate, să-l omoare pe ucigașul tatălui său. Dar cel mai mare păcat pe care-l putea comite un grec era acela de a-și ucide mama. Deși torturat de acestă dilemă, până la urmă Oreste a făcut ceea ce trebuia să facă, ucigându-și mama. Pentru acest păcat zeii l-au pedepsit pe Oreste să fie bântuit de Furii (Erinii), trei harpii înfiorătoare, care puteau fi auzite și văzute numai de el. După mulți ani de suferință, Oreste a fost eliberat de blestem de către un tribunal al zeilor, iar Eriniile au fost transformate în Eumenide, spirite iubitoare, favorabile celui iertat de zei.

Continue reading „Corneliu NEAGU: Omul care semăna cu Oreste”

Corneliu NEAGU: Veșnicie

 

VEȘNICIE

 

Statui rămase-n neuitare

cu ochii rezemaţi pe cer

citesc poeme milenare

aduse de un dor stingher.

Din ritmurile lor celeste,

cu rime faste pe contur,

adună magică poveste

în ochii din granitul dur.

 

Se rupe vraja nevăzută

din rima unui vers rănit,

un geniu urcă în volută

pe brâul magic din zenit.

Lumină sacră se adună

pe chipul său netulburat,

ajung statuile-mpreună

să țină de pe socluri sfat.

 

Din amintirile umbrite

setează visuri de amor,

cu neuitate dulci ispite

dintr-un trecut amăgitor.

O lună plină se ridică

lângă pădurea de stejar,

statuile-n rotonda mică

din poezii își fac altar.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

13 aprilie 2020

Corneliu NEAGU: Prea multe amintiri

PREA MULTE AMINTIRI

 

Prea multe amintiri s-au adunat,

înghesuite toate-ntr-o cămară

pe un rastel rămas nedescărcat

de când ne-am întâlnit întâia oară.

 

Cu gândurile mele le păzesc

și le rețin pe toate-n custodie,

înregistrate, cum era firesc,

pe file dulci din flori de iasomie.

 

De te întorci vreodată din trecut,

le vei găsi pe toate neschimbate,

chiar și parfumul lor de la-nceput,

rămas în karma clipelor uitate.

 

Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,

te-aștept tăcut, în fiecare seară,

cu doruri să te-alint necontenit

de vei sosi cu clipele ce zboară.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

7 aprilie 2020

 

 

Corneliu NEAGU: Se-adună anii…

SE-ADUNĂ ANII…

 

Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate!…

Privesc prin ceața vremii înapoi,

mă pierd în umbra clipelor ratate.

 

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine…

Mureau în toamnă zilele senine,

plecai târziu c-un tren accelerat!

 

Eu am rămas privind de pe peron

un ultim gest cu mâna de pe buze,

sărutul tău trimis din ultimul vagon

purtând cu el regretele confuze.

 

Parcă îl simt și azi deasupra mea,

plutind prin cameră, în prag de seară…

Stau la fereastră si privesc afară,

pe cer dispare-n haos încă-o stea…!

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

3 aprilie 2020

 

 

Corneliu NEAGU: Apusul

APUSUL

 

Mă tulbură și-acum privirea ta

venind din amintirile pierdute

pe marginile unui ciob de stea

dintr-un văzduh cu forme nevăzute.

 

Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,

de umbrele din karma-ți temerară

ce-ajung pe căile din vis mereu

să-mi tulbure tăcerea către seară.

 

Dar încă sper că pot să regăsesc

mirajul clipelor de altădată

când amândoi, iubindu-ne firesc,

ne întâlneam cu inima curată.

 

Acum chiar timpul pare încărcat

de mitice poveri necunoscute,

ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,

cu vorbe fără duh, întreținute.

 

Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc

ajung, arzând în mine ca o rană,

când fără voie stau să te privesc

pe ciobul stelei care se destramă.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

30 martie 2020

 

Corneliu NEAGU: Altă cale

ALTĂ CALE

 

Nevăzute praguri am trecut,

din dorințe mi-am croit o cale,

dar deodată parc-a dispărut

depănată-n magice sucale.

 

Retrăgându-mă în sinea mea,

vorbele stupide mă stresează,

parcă mi-ar cânta o cucuvea,

din tenebre, ziua la amiază.

 

Știri trăsnite, spuse în deșert,

vin să ne înece, ca o boală,

prostul, pus în haine de expert,

le enunță fără șovăială.

 

Tot ce-aud îmi pare anormal,

vorbe aruncate fără miză,

parcă ar veni dintr-un spital

cu nebunii puși într-o remiză.

 

Resemnat, îndată mă retrag,

am decis să merg pe altă cale,

în adâncuri îmi ridic un prag,

stavilă la vorbe marginale.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

26 martie 2020

Corneliu NEAGU: Pe crenel

PE CRENEL

 

Nori negri se adună peste cer,

se lasă grei pe ziduri la cetate,

din salba gândurilor mele pier

speranțele din amintiri trădate.

Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată

pe doruile-ntoarse din trecut

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

 

Doar urme de visare au rămas,

pe clipele de neuitare vie,

bătute în pendulul de la ceas

la margine de tristă veșnicie,

când pasul se aude pe crenel

la ora fixă-a gărzilor schimbate

și-al armelor depuse în rastel

pe rafturile-n șir, numerotate,

la orele când timpul monoton

mai cerne încă clipe cadențate

peste oftatul bietului planton

rămas să te salute din cetate.

 

De pe crenel deasupra te zăresc,

când norii se destramă dintr-odată,

iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,

sub curcubeul frânt mi se arată.

O, vis nebun! – este un simplu nor

uitat pe cer, la margini de furtună,

sau doar năluca ruptă dintr-un dor

pierdut cândva pe razele de lună.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

23 martie 2020

 

Corneliu NEAGU – REPERE PRIVIND VIAȚA ȘI OPERA

Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a fost detașat, în interes de serviciu, la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare, unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) . Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea învățământului tehnic superior din România.

Pe această cale, poate fi considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și a celor de studii aprofundate și masterat.

În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, TIMP ȘI DESTIN. Primele două la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017 și 2018, iar ultimul la editura MATRIXROM, în 2018.

Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim dintre acestea, mai întâi, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca, sub coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR 2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI. Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu.

În creația lirică a lui Corneliu Neagu descoperim, încă din primul volum de versuri, cuvinte noi, transferate din domeniul științific în cel literar, precum defragmentare și stigmergie. Utilizarea acestor neologisme îi permite autorului să transmită observații, idei sau stări emoționale, pentru care cuvintele comune sunt mai puțin potrivite. O viziune proprie privind stigmergia și defragmentarea pot fi regăsite în eseurile MULTIPLELE FAȚETE ALE STIGMERGIEI și MIȘCAREA DEFRAGMENTATĂ, publicate de Corneliu Neagu în revista LOGOS ȘI AGAPE. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum.

Revista Logos şi Agape

20 martie 2020

Corneliu NEAGU: La patru ore fix

LA PATRU ORE FIX

 

Perete scund din fals opal

la nișa strâmtă de sub scară

ascunde măști de carnaval

uitate-acolo de-astă vară.

Le-am căutat fără folos

prin debaraua fără ușă,

dar am găsit doar brad stufos

împodobit cu o păpușă.

 

Cu ochii de mărgăritar,

ea m-a privit cu-un fel de milă

și mi-a șoptit cu glas amar

că-mi va prezice o sibilă.

Nu am crezut ce îmi spunea

căci arăta cam demodată –

purta costum de catifea

și pălărie din prelată.

 

Dar pe la patru ore fix,

bătute-n ceasul cu pendulă,

sibila, fără crucifix,

sosi adusă de-o patrulă.

Venind spre mine m-a privit

cu ochi adânci de preoteasă –

am plâns de teamă și-am fugit

lăsând-o singură în casă.

 

Dar a venit în urma mea

și m-a bătut ușor pe spate,

zicând ghidușă c-ar putea

să mă dezlege de păcate.

Însă deodată am văzut

că nu era defel sibilă,

ci doar iubita din trecut

întoarsă parcă mai ostilă.

 

N-am ascultat-o nicidecum,

mi se părea cam mânioasă,

am părăsit-o lângă drum

și m-am întors îndată-acasă.

Dar nu știu cum s-a întâmplat:

când am intrat grăbit pe ușă,

era deja la mine-n pat

purtând veșmântul de păpușă.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

9 martie 2020

Corneliu NEAGU: Grădinile copilăriei

GRĂDINILE COPILĂRIEI

 

Grădinile copilăriei mele,

rămase-n amintire printre astre,

cu rădăcinile se prind în stele

şi cern fiori din zările albastre.

 

Pe aripile unui dor cuminte

revin acum în fiecare seară

învăluindu-mă pe dinafară

cu ritmurile unei muzici sfinte.

 

Și îngerii din cer mă înconjoară

să mă ridice-n slava lor divină,

să mă îmbăt cu florile de vară

pe care-n suflet le aştept să vină.

 

Revăd în gând copilăria sfântă,

pridvorul de la casa părintească,

și în adâncul meu încep să crească

copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.

 

În legănarea lor defragmentată,

ce se revarsă-n valuri printre stele,

mă văd plutind prin univers deodată,

copil rămas, în visurile mele.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

3 Martie 2020