Corneliu NEAGU: Altă cale

ALTĂ CALE

 

Nevăzute praguri am trecut,

din dorințe mi-am croit o cale,

dar deodată parc-a dispărut

depănată-n magice sucale.

 

Retrăgându-mă în sinea mea,

vorbele stupide mă stresează,

parcă mi-ar cânta o cucuvea,

din tenebre, ziua la amiază.

 

Știri trăsnite, spuse în deșert,

vin să ne înece, ca o boală,

prostul, pus în haine de expert,

le enunță fără șovăială.

 

Tot ce-aud îmi pare anormal,

vorbe aruncate fără miză,

parcă ar veni dintr-un spital

cu nebunii puși într-o remiză.

 

Resemnat, îndată mă retrag,

am decis să merg pe altă cale,

în adâncuri îmi ridic un prag,

stavilă la vorbe marginale.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

26 martie 2020

Lasă un răspuns