TIMPUL
Privește cerul dimineața
e limpede precum cristalul.
Nici vârful brazilor nu mișcă,
nici eu n-aud vacarmul.
Nu îmi atinge cu privirea
sufletul pribeag,
nu vei cunoaște fericirea
decât atunci când este patul cald.
Cum zboară pana în văzduh
așa îmi zboară gândul,
căci tot ce construiesc acum,
îmi fură-ngoană timpul.
Nu voi împărății eu lumea,
nici tu nu o vei face,
găsește liniștea în tine
ca să trăiești în pace.
DOR
Mă pierd în gânduri,
mă- nvârt în trigoane,
aerul mă frige,
dorul tău mă doare.
Gura mi-e uscată
și mi-e rău de mor,
ghimpele mă-nțeapă
și nu mi-e ușor.
Lasă trandafirul ce a împupit
Să- nflorească în strana
ce l-a zămislit.
09.02.2021
AIEVEA
Am ajuns să trăiesc
trezindu-mă cu tine în gând
și la apus adorm gândind la tine
În bula mea închisă stau
și rasfoiesc o carte ca pe piatră
uitarea nu mai vine niciodată.
Când ai venit ai adus cu tine
Farmecul nopților arabe
M-ai învăluit în cuvinte echivoce
ca într-o pânză de păianjen să mă prinzi
iar eu stăteam și îmi țeseam forma fără fond
ce soartă jucăușă…
ce viitor fără vise…
ce zi fără noapte…
când ai plecat ai luat cu tine
tot ce nu s-a spus
sau ce putea urma
trecutul l-ai sters
ca batista, ultima lacrima -mea.
MINUNEA DE LA MAGLAVIT
Moș Petrache daca-i știi
câtă bucurie am,
că te-am cunoscut în viață
și am putut să te ating,
Să-ți simt bunătatea-n suflet
trupul blând de om smerit,
ce-a văzut pe însuși Domnul
lângă tufa cea de plop.
A cerut ca să vestești
tot norodul dimprejur
că a coborât în lume
Domnul nostru pur și bun.
Și-a cerut să se căiască,
toată lumea s-aibă crez,
să fim milostivi și buni.
Și n-ai vrut ca să ne spui.
De trei ori venita Domnul
să te-ntrebe de ai spus,
Iară tu cerând iertare,
n-ai vrut să te faci de râs,
propovăduita-i tu
tot ce Moșul a vrăit.
Trec ș-acum pe lângă plop
Și-l ating de parc-aș vrea
Să-l vad și eu pe Domnul Sfânt
Cum ai făcut-o dumneata.
ÎN COPILARIE
Eram copil pe-atunci,
când mă duceam la țară
tot în vacanțe la bunici
în fiecare vară
strângeam fasolea din ociogi
și vânturam la floare
o zi mi se părea un an
iar munca sărbătoare.
La balta satului în vale,
mergeam și la scăldat,
păzeam bostanul cu copiii
vecinilor din sat.
Și prin căpițe ne-ascundeam
când boacăne făceam,
cu vitele mergeam să pască
la margine de sat.
Și când se negura de seară,
Ne adunam la poartă
Cântam, vorbeam, glumeam
Ne hârjoneam în joacă.
Mi-e dor de-acele vremuri
și dacă-aș mai putea
o zi să mă întorc
în copilăria mea.
LINIȘTEA
Privește cerul dimineața,
e limpede precum cristalul.
Nici vârful brazilor nu mișcă.
Nici eu n-aud vacarmul.
Nu îmi atinge cu privirea
sufletul pribeag,
nu vei cunoaște fericirea,
decât atunci când este patul cald.
Cum zboară pana în văzduh
așa îmi zboară gândul,
căci tot ce construiesc acum,
îmi fură-ngoană timpul.
Nu voi împărăți eu lumea,
nici tu nu o vei face,
găsește liniștea în tine
ca să trăiești în pace.
———————————
Aura-Nicoleta LUPȘESCU
Timișoara
Ianuarie 2021