CUZA DOMN
Ai fost un domn deschis
Un domn vesel, un domn – om
Ce România nu a mai avut
De când colonele ai dispărut
Cuza Ioan în șapte ani
Ai lăsat pentru vecie
Cea mai mare bogăție
Principatele unite
și reforme-nfăptuite
Ce au dus la dezvoltarea
prea măritei noastre țări
Dar și-atunci ca și acum
Complotiști și oameni răi
Au vândut țara și glia
Pe un pumn de câțiva lei
Au adus să ne conducă
Domni străini, din țări străine
Doamne fă te rog o rugă
Să ne fie iarăși bine.
AȘ VREA
Aș vrea un vultur
pe creste de munte sa fiu
Cu ochiul de santinelă
Zarea s-o măsor in pustii
Cu aripi de plumb sa cobor în adânc
Cu aripi de înger să mă ridic in rai
Cu gheare de piatră să te cuprind
să îți zvâcnească ființa scluptată
în muntele de gheată.
Să se spargă în mii de cristale
și trupul să-ți iasă la suprafață
Să te adulmec,
Ca pe prada-nsângerată de dulceață
Să îți adun cu ciocul roua de pe sâni
Și să te port în zbor ca pe-o măiastră
Iar tu să-mi mângâi penele în zbor
Să ne-ndreptăm spre zarea-albastră
îmbrățișându-ne in spuza cea de nori
și terminând plimbarea noastra
că iarași bate ceasul de cu zori.
DEDICAȚIE LUI EMINESCU
Lăsați râul să suspine
Cu-a lui voce tremurândă
Lăsați pădurea să se zbată
Să-i strige numele.
Speranța
I-a fost risipită
Fără milă
Trupul
S-a pierdut în țărână.
Totu-i un rol
Ce-l joci pe șcena vieții
Și gândurile-s deșarte
Și viața este vis.
VIS
Prin ceața deasă
auzeam glasul lui.
Așteptam să se apropie
ca o pasăre stingheră
în cautarea cuibului.
Chemarea mea,
mistuitoare dorință.
Vedeam cum între noi
se sapă prăpăstii.
Am simțit
Ochii flămânzi
În așteptarea dimineții
Totul era vis.
VALUL
Ai apărut în viața mea,
Ca un vapor pe-o mare agitată,
Aveai din plin un optimism profund
Un chef de viață viu și arzător.
În ochi, sclipiri de stele am simțit
Și valul m-a mișcat necontenit
M-a dus și m-a purtat în zbor.
Și multe clipe de nesomn
Și multe vise mi-am făcut,
Dar viața asta-i un decor,
În care-ntâmplător ne-am întâlnit.
O torță s-aprins parcă de-o dată,
Și tot atât de repede s-a stins,
Lăsând în urmă doar cenușa,
Ce-n suflet negura și-antins.
AI FACE-O TU…
Mă uit în ochii tăi și văd sclipiri
Și-n suflet vreau să îti pătrund
Dar tu nu vrei, ai pus un scut
De ce ne chinuim atât de mult?
Să-ți spun ce simt aș vrea, din când în când
Dar mă lovesc de scutul mut
Și nu mai știu în ce să cred
În ochii tăi, sau în cuvânt.
Aș vrea să încetez, să-mi văd de viața mea
De-ar fi atât de simplu…de-aș putea
Aș vrea să te întreb pe tine:
Ai face-o tu în lipsa mea?
DE ZIUA TA
Cu fiecare clipă te iubesc mai tare
Cu fiecare zi te doresc tot mai mult
Nu înțeleg de ce atâta chemare
În minte, în suflet și-n gând
De-ai știi măcar pentr-o clipă
Ce simt în sufletul meu
În minte ce am pentru tine
Nu mi-ar mai fi așa greu.
Dar în astă zi frumoasă
Vreau să-ți spun că te iubesc
Ai încredere în mine
Este tot ce îmi doresc.
DOAR TU
Mi-aduc aminte, parcă a fost ieri
Dar au trecut c-am unsprezece ani de atunci
Era sfârșitul unei ierni
Când amândoi ne-am cunoscut
De tot atâția ani suntem noi împreună
Or fii puțini, sau poate mulți or fi?
Mai bine doi zic … decât unul
În lumea asta mare, și-om răzbi.
Tu ești copacul meu și cu ale tale ramuri
Ce mă ferești de vânt, de viscol și de ploi
Această viață ce o duc îmi pare
Lipsită de nevoi.
CÂT TE IUBESC
Cât te iubesc nu știe nimeni,
Cât te iubesc nu ști nici tu,
Și ai crezut că totu-i glumă,
Un joc copilăresc ce se va risipi.
Au fost clipe când am stat
Pierudu-tă-nefiintă,
Și așteptam să spui ceva…orice.
Aș fi dat totul să te întorc din drum,
Să fim împreună.
Dar nu ai avut timp și nici vrere n-a fost,
Și-am plecat pe un drum fără rost,
Ne-am pierdut printre lumi,
Departe de toate , departe de noi.. .
nu mai aud șoapte, nu mai aud cânt…
nu mai am glas,
Să strig după tine mai bine te las.
Și-odată de-o fi să îți amintești,
c-ai fost iubit și ai părăsit
un suflet nebun și chinuit,
Nu te întoarce, ar fi păcat
să calci in picioare ce ai mai calcat.
DĂ-MI UN SEMN
Nu am crezut că iubirea doare,
Am crezut că apare,trăiește și moare.
Dar ce să vezi n-a fost sa fie așa.
Ea a venit si stă pe perna mea,
Încerc să dorm și nu-mi dă pace,
De-i zi și vreau să plec
Ea repede mă-ntoarce.
Ce pot să fac să scap din mreaja ei?
Ai vrea iubite să vii și să o iei?
E pentru tine de când ai apărut.
Și stă la mine ascunsă-n așternut
Ți-e frică să te-apropii de iubire?
Ți-e frică să te-apropii de destin?
Tu poți fugii, oricât vei vrea prin lume.
Când obosești să-i faci un semn.
Ea repede-o să vină ca și când
Era aproape și te-a auzit
În șoaptă cum o chem.
ÎNCOTRO?
Încotro se -ndreaptă țara?
Încotro ne-ndreptăm noi?
Suntem dezbinați cu toții
Și gândim la ce-i mai rău.
Nu mai știm ce-i omenia
Numai muncă și iar bani
Și în graba asta multă
pierdem cei mai frumoși ani.
Au trectut în grabă anii
de la sângele pierdut,
Un decembrie în flăcări
ce-a întors totul pe dos.
S-au jertfit eroii noștrii,
cu credință și cu tare,
c-om scăpa de asuprire
și vom fi mai fericiți.
Dar degeaba a curs sânge
și degeaba am cântat…
Libertate, libertate!!!
Pumnu-n gură ne-au băgat,
ne vând țara pe bucați
ne-njosesc la drumul mare.
Viitorul ni-s copiii,
dar la ei… nici o păsare.
Ne îngroapă-n datorii
ne transformă-n sclavi , netoți,
distrug tot ce se mai poate
iar noi îi votăm pe hoți.
EROII
Acum la vremuri de restriște,
când țara plânge s-o salvăm
o dăm pe mâna unor trubaduri
ce se visează pe cai suri.
Învolburată perioadă trăim,
am mai trăit și odinioară…
Și-o să trăim la infinit,
că nu vrem să-nvățăm odată
că prostul va fi tot timpul umilit.
A fi liber, nu înseamnă să vorbești
tot ce vrei și ce nu vrei
și pe alții să jignești.
Libertatea , nu e frica
ce în noi o tot sădesc.
Libertatea ne-au creato
Toți acei ce s-au jertfit
Ce -au ieșit cu pieptul gol
moartea-n față au privit.
Ei au fost curajul nostru,
au spalat onoarea-n balta
sângelui cel nepătat.
Ce-a rămas în urma lor?
Numai lacrime și dor,
suferința noastră acută
pentru neam și viața lor.
A MAI TRECUT UN AN
S-a mai dus un an,
ce rău îmi pare…
A mai trecut un an din viața mea
S-a scurs ca apa pe o rămurea.
Se scurg prin sita timpului și-mi pare
că se scurtează viața mea.
Cu clipe de extaz și agonie,
cu doruri și cu patime ce ard,
așa trecură anii vieții-ngrabă
și nu mă-ntreabă
ce am apucat să fac.
KARMA
M-am săturat tot așteptând.
M-am tot uzat mereu plângând.
Pe cer privesc câte o stea
și-i văd în luciu fața ta.
Păduri cutreer, poteci hărăzite de dor,
în scoarța de copac
cu cuțitul las urme,
gândind că poate vei veni
să iei urma vânatului în pustii.
Și apa-mi spală fața-ngândurată
de doruri și de dragostea lăsată
la poarta sufletului meu.
Dar karma-i grea și o duc încărcată,
pe poteci de munte
doar de mine știute.
Pe pat de stele privesc alene,
covorul de nori, ce se pierde în zori.
Și calc pe poiene, cu dalbe zorele
ce mă duc în lan, pe un soare troian
și-mi rumenește faptura sleită și ostenită
De soarele cald.
AMINTIRE
Pătrunzătoare ți-e prinvirea,
ce a rămas în amintirea mea,
la fel ca lama de cuțit
în prăjitura de cafea
Pașii tăi îi simt și-n somn,
cum calcă vata cea de sticlă
și ochii reci și grei mă dor
cînd ei spre mine se ridică.
Nu am ce spune … tot s-a scurs
ca un nisip dintr-o clepsidră
s-a terminat iubirea mea
și de-asta-mi este cel mai frică.
AȘA EȘTI TU
Pe ploaie și pe vreme rea
ți-am dat o ceașcă cu cafea
Pe soare și pe vreme bună
tu mi-ai jurat iubire pură.
Pe ceată, viscole și ploi
Te apăram de oameni răi
Și când afară era cald
Mă alinai cu al tău drag.
Când a-nceput să bată piatra,
eu mai adânc te-am căutat.
Dar am gasit numai pelinul
ce gust amar în suflet mi-a lăsat.
CÂND
Când sub floarea de cais,
Eu te-am luat de mână
Ai fugit ca mielușelul
Cel scăpat din turmă.
Când sub salcia bătrână
eu te-am luat în brațe
te-ai roșit ca oul
într-o zi de Paște .
Când pe lacul morii
Te-am cerut de soață
Să faci școală – ai spus
Și apoi … nevastă.
Când pe poieniță
ți-am furat sărutul
ai închis doar ochii
ți-ai călcat cuvântul.
NU STIU DE CE
Nu știu de ce cred că tu știi ca eu sunt
Un pelerin în peisajul tău
Dar cu toate acestea,
te-ncăpățânezi să mă iubești cu toată ființa ta,
să ascunzi în cotloanele inimii durerea
să mă venerezi precum grecii – Artemis.
Nu lași o zi să treacă, fără să-ți arăți recunoștiința
că te-am ales pe tine, chiar dacă doar pentru un timp
să fi alăturea de mine.
Ce prea mărită fecioară să fiu
să – ngenunghezi la poalele-oțelite,
să- ți duci blestemul celui neiubit
Și tot din prea umila ta pudoare
Să mă înveți cum e să fi iubit.
———————————
Aura-Nicoleta LUPȘESCU
Timișoara
Ianuarie 2021