Etichetă: Augustin Ostace

Al. Florin ŢENE: Poezia sapiensis sau întrebări despre iluminările omului

Primind mai multe volume de poeme și micropoeme, având ca generic “Sapienticele” de la filozoful Augustin Ostace, din Germania, m-am aplecat asupra acestora cu gândul să le înțeleg sensurile și rostul în lumea aceasta grăbită spre dispariție.Cunoscând faptul că sensulul cuvântului sapiens este substantivul latin homō (genitiv hominis) înseamnă „om, ființă umană” iar participiul sapiēns înseamnă „discernământ, înțelept, rațional”, mi-am pus întrebarea ce este poezia?  Este creație literară în versuri, în general de întindere (mai) redusă, o modalitate artistică ce exprimă, prin multitudinea de sensuri și valori sugestive ale cuvântului, prin limbaj concentrat, metaforic, o cunoaștere specifică, afectivă a esențelor lumii reale.

Volumele primite nr.30, 31, 43, 44 și 45 cuprind micropoeme numerotate,pe care autorul încearcă să le explice în “Precuvânt proto- poetic “ printr-o întrebare, la care tot el răspunde. Un fenomen complex extins în spațiu și timp de la apariția universului, a omului și a ideilor filozofice.Recunoscând că poezia nu poate descoperii în ea însăși principiul coerenței sale, întreaga lume și cuprinsul ne cuprins al universului, cu poezia însăși, fiindcă autorul poetic este subiectivitatea însăși, cum spune autorul, sensibilitatea emotivă fiind, personalizarea în sine.

Volumul 30 se deschide cu un poem, ale cărui strofe, informe, sunt numerotate, ce conturează o autobiografie care începe de pe o străduță oarecare. Poemul intitulat “Poet de sapiens “, în traducere profană, fiind  ființă umană înțeleaptă ce se exprimă prin valorile sugestive ale cuvântului.Călătoria spiritual-poetică continua din “sătucul cu trei tinde de fum “ajungând alături de  “piramide, faraoni, temple, religii, alfabet,/ “ la stadiul de Poet al imperiului.Cele 333 de versete include o istorie poetizată a evoluției omului de-alungul sitoriei sale milenare.Catrenele sunt reci, fără metafore, dar, transmit informații etapizate ale evoluției Poetului prin Timp.

Volumul 32 se deschide cu “Poezia poeziilor “, un poem amplu ce cuprinde o discuție dintre Poet și Zeul zmerit.Este un poem paradoxal, o discuție a sensurilor cuvintelor cu o modalitate de exprimare.Apoi poetul Augustin Ostace pătrunde în vechea Eladă: “ Nemărginit apeiron, în trans-sensibil ascuns/Străbătând streine cununi hos filosofeon.“, continuând călătoria alături de “Homer în cârja oarbă “, unde sunt “Ziduri de neputințe/ Aprinse în răstimpuri… “

În călătoria sa Poetul cunoaște pe Pythagora care îl întâmpină cu “Materia e formată din număr zeitat/ Hipotenuză-n suflet, ascetul la pătrar “ apoi pe Kavafis care dorește “ prestigiul postum“. În numeroase versete, începând cu cel ce poartă numărul 48,  poetul abordează datini, dar își pune și întrebări “răvășit ca eliptic “, cunoscând pe “Horațiu cel Elin”, pe bucolicul Vergilius, Ovidius “]n Tomis `ngândurat “, pe Dante, da Vincii, toate mințile care au luminat veacurile.Volumul se încheie cu catrenul 333 ce esențializează întreaga sa călătorie: “Visat-am înnăspriți/ De-a-mpătimirii trib/ Văzut-am în lucire/ Trăiri și amăgire… “

Discuția poetică începută în celelalte volume, continuă și în volumul 43, din marele ciclul Filozofia Literaturii, deschzându-se cu  cu o “Față, prefață și interfață “ unde autorul este obsedat de întrebarea pe care și-o pune întotdeauna: “va supraviețui Sapiensul nostru pe atâtea barricade, unele din ele în succesiuni scurte, în respirații tăiate și întretăiate, iar altele chiar în desfășurări și înfruntări paralele? “

Tot volumul cuprinde versete cu întrebarea: “De unde vii, tu? “la care poetul răspunde cu complexul de fenomene, sentimente, conflicte, gânduri, dar niciodată definitoriu.Numai la sfârșit în poemul VIII.43.222, răsunde sapietisal: “Un lucru este sigur!/O asemenea Specie/ apare o data la 14 miliarde de ani… “

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Poezia sapiensis sau întrebări despre iluminările omului” →

Augustin OSTACE: Dezastrul german (1&2)

De la 1 Iulie 2020, Germania devine pentru următoarele şase luni (Iulie-Decembrie 2020), preşedinte de Consiliu European, Presidentschaft der Europäische Union! Unii îşi fac speranţe că Germania va rezolva ceva-ceva din prezentul colapsat al Europei şi Occidentului, că forţa ei industrială va da un impuls necesar Uniunii Europene, că presupusa ei disciplină financiară va mobiliza fonduri şi investiţii ce ne vor scoate din impasul dramatic, prelungit în vara supra-fierbinte, Überheißesommer 2020…

 

E dreptul lor să creadă, şi optimismul rămâne una din naturile fundamentale ale omului, inclusiv al celui coronizat… Dar, iată realităţile reale, care nu apar în propaganda EU / Berlin sau viceversa, fiindcă numărul pesimiştilor (o altă natură fundamentală a omului), ar creşte exponenţial, răsturnând întru panică falsele zâmbete! Vă oferim direct, pe puncte, ce avem în Germania (şi EU) acum la început de Iulie torpid şi torid, cumulat dramatic în coronavid!…

***

DEZASTRUL GERMAN (1)

Germania 2020 nu mai este nici pe departe o ambiţie de muncă colectivă constructivă şi creativă, raportându-ne la reconstrucţia Germaniei de după 1945!

De ce?

Fiindcă avem cu totul alte generaţii de nemţi astăzi, iubitori de parties, de maşini de lux, de Exo-Urlauburi (concedii de lux exotice), de drepturi şi nu de datorii, de bani mulţi şi muncă puţină, de pensii speciale şi de hiperlux, de funcţii arogante la Berlin şi Bruxelles, la Luxembourg şi Strasbourg, toate plătite însutit, cu indemnizaţii speciale, cu salarii şi pensii exorbitante din banul public german şi european!

Germania a impus un lux european de salarii al elitei EU, cu totul disproporţionat faţă de sărăciile masiv europene (în jur de o sută de miliarde de Euro pe an cheltuieli de salarizare EU!)

Ăsta Corona Virus! Atât pe biologic (cu imense greşeli de igienă în Germania, cu super-străzi ultra-murdare, cu parcuri necurăţate cu lunile, cu parcări pline de gunoaie, cu gropi răspândite peste tot arealul asfaltic german), cât şi cu abordări pseudoştiinţifice în cercetare şi experimentare pe patologia Corona!

BREXIT?

Datorită Germaniei! Datorita lui Merkel şi emigranţii săi din toată lumea!

Pe care vrea să-i împartă astăzi în toată Europa! DeutschlandsVerteilungspolitik!

Are vreo importanţă că Germania e plină de şomeri nemţi – Arbeitslose, plină de cerşetori nemţi – Bettlers, plină de nemţi fără locuinţă – Obdachlose, plină de căutători nemţi în tonete – Mülltonesuchendern, plină de nemţi săraci şi datori – Arme und Schuldeleute, plină de sinucigaşi nemţi – Suizidmasse… Evident, nuu!

Germania face istorie oricum, indiferent de primul război mondial, de al doilea război mondial, sau de al treilea război mondial migraţionist, o adevărată migraţie a popoarelor sărace ale lumii, Völkerwanderung, înspre Vestul European! Cap compas, evident, Germania!

BRREXXITT? Datorită nebuniilor germane de a construi monştrii birocratici nefuncţionali, de a clădi piramide propagandistice imense, toate consumatoare de miliarde şi miliarde pe lună!

BRREXXITT? Datorita stupidităţilor germane de a promova toate nulităţile politicii europene în mari funcţii la Bruxelles, la Luxemburg şi Straßbourg, creându-se directorate, comitate şi comiţii înfiorătoare, mândrindu-se mai apoi cu semidocţii şi nulităţile ei, plini de iniţiative catastrofice şi rapid falimentare! Pe mulţi i-am cunoscut personal, la Köln, la Bonn, la Frankfurt, la Düsseldorf, la Berlin, la Paris, la Dublin, la Bruxelles, la Luxembourg, la Straßbourg! Vă rog să mă credeţi! O patologie ’telectuală incredibilă! In-cre-di-bi-lă! Şi ăştia conduc destine continentale! Ale istoriei Europei!

I-NI-MA-GI-NA-BIL!

Structura fundamentală a nemţilor este tragic, IRRATIONALISMUS:

4A – Egal cel Monarhist dintre 1914-1918 (care a distrus trei monarhii de stabilitate în Europa, Romanowii, Habsburg, inclusiv a lor, cea de Hohenzollern)

4B – Egal cel Republicanist dintre 1919-1933 (prima încercare de implantare a comunismului în Europa de Vest, culminând cu criza mondială din 1929-1933)

4C – Egal cel Naţional-Socialist dintre 1933-1945, culminând în al Doilea Război Mondial (1939-1945), cu pierderi imense pentru întreaga omenire.

4D – Egal cel Unionist şi Migraţionist dintre 1960-2020, în care Germania conduce pivotal şi arogant o Europă pseudo-unită, indiferent de mari slăbiciuni, culminând în hiper-datoriile Greciei de peste 350 de miliarde de euro, culminând în haosul migrantic mondial înspre Europa de West pornit acum 60 de ani şi culminând cu dispariţia cultural-spirituală a Germaniei şi a Europei de West!

4E – Egal în inconştienta lor imensă în care orice emigrant Afroasiatic ajuns în Germania pe Sistemul Social este conectat de alţi 200 sau trei sute de viitori co-emigranţi, care sunt în drum spre Germania de la mii sau zeci de mii de kilometri distanţă! Aşa că la cei peste 10 milioane de emigranţi mondiali în Germania, mai aşteaptă la rând încă 200-300 de milioane de emigranţi mondiali, care vor ajunge cumva în Germania şi Europa de West (căsătorii de faţadă, studii aparente, acte false, mituiri de autorităţi, traficul de credincioşi prin bisericile tuturor religiilor şi denominaţiunilor, presiuni de frontiere ca în 2015, trafic de droguri, trafic de sex, prostituţie, trafic de arme, pedofilism, homosexualism, hackerism, triumful injustiţiilor şi tuturor aberantismelor inimaginabile, totul este permisibil, totul este tolerat şi încurajat şi plătit şi susţinut, şi aplaudat şi încurajat! Germania – Paradisul iraţionalismului mondial!

4F – Nu speraţi că Germania va suporta singură toate presiunile haotic-migrantice, cu cheltuieli de câteva miliarde bune pe lună, nuu, fiţi siguri, fiindcă ei, migraţioniştii vor fi redistribuiţi în toată Uniunea Europeană (inclusiv România), prin aşa-zisul Verteilungspolitik, fiindcă suntem solidari cu EU, cu Africa, cu Asia, cu America Latină, cu toţi săracii lumii, ceva acolo, trei patru miliarde de suflete (Oricum, cu Corona virus în creştere)!

4G – Dar de ce iraţionalismul german e nestopabil, e neopribil? Fiindcă Germania are în Constituţia ei de după război, în Art. 61, stipulat că în Germania se poate depune cerere de Politik Asyl (Asylantrag cu persecuţii reale sau inventate), din toate ţările lumii, fără excepţie! Germania se scufundă, dar Asylantul rămâne!

Germania dispare dar Asylantul prosperă (avem sute şi mii de clanuri turco-libaneze, maghrebiene, siriene, irakiene, pakistaneze, afghane, fiecare cu mii şi zeci de mii de membri, raiul muncii şi câştigurilor la negru, o întreagă economie la negru, Schwartzwirtschaft )

Germania sărăceşte (tragică prăbuşire a economiei germane cu acest Corona), dar migrantul înfloreşte (natalitate de cinci-şapte ori mai mare decât cea germană)!

Iar acest model inimaginabil şi ultrapatologic vrea să îl impună Germania mai săracilor ei parteneri din EU!

Se discută în zilele prezente, tensionat şi înfrigurat la Bruxelles despre sute şi mii de miliarde ca buget EU, de creditare şi împrumutare pentru cei loviţi crunt de Corona virus, o situaţie dureros de ultra-complicată, cu o creştere exponenţială de DATORIE COMUNĂ A EU!

Avem experienţa dramatică de comun, de colectivitate, de comunism în România anilor 1944-1989, iar acum repetăm la EU, sub direcţionarea Germaniei, acelaşi scenariu predestinat damnării falimentare, a tuturora, de sus până jos, de la West la Est şi de la Nord la Sud!

Este vreo problemă în Germania că EZB (Banca EU), care are de ani de zile doar dobânzi negative la miliardele de Euro, depuşi în special din Germania? Depunătorii germani, ostenitorii germani (printre care se număra şi familia Schattenberg – Ostace), sunt furaţi cu sume de până la o sută de miliarde de Euro pe an! A mişcat vreun deget Angela Merkel sau guvernul german – Bundesregierung, sau parlamentul german, Bundestag, ceva în acest sens? Nimic! Gar nicht! Iar populaţia germană prezentă, aplaudă şi se bucură! Germania face istorie, Deutschland macht Geschichte! Parcă mai ştim şi noi aplauzele cu nemiluita adresate unui cârmaci naţional ce ne-a condus în disperare şi aneantizare! Istoria apocalipselor e mult mai repetabilă şi convenabilă până la un punct decât istoria trezirii întru realitate, chiar crudă aşa cum este!

Germania apără valori europene! Teoretic! În realitate nomenclatura germană şi Europeană îşi apară privilegiile, funcţiile bine plătite, indemnizaţiile speciale, pensiile de lux şi supralux, prin care un alcoolist ramolit ca Juncker are 30.000 de Euro pe lună pensie (pensie umană, nuu?), cam atât cât primeşte un biet amărât în 15-20 de ani de pensie cumulată! Asta este valoare europeană! Evident, fundamentală, nuu? Ăsta este idealul celor 500 de milioane de vai de capu’ nost’ în Europa! Dar propaganda merge înainte, dobaşii EU şi trompetiştii EU (bine plătiţi din banii noştri), sunt plini de surle şi trâmbiţări (am mai întâlnit asta pe undeva, nuu?) 7

Germania a creat un supra-monstru la Bruxelles, cu peste 22.000 de legi, de decrete, de direcţii, de linii de conduită, mai ceva ca Inchiziţia spaniolă şi catolică, mai ceva ca absolutismul feudal, mai ceva ca totalitarismul comunist! Iar A. Merkel, şi der Leyen vorbesc de bunăstarea EU! Da, pentru ei, pentru diviziile de camarile înţesate de semidocţi, de subculturnici, de iresponsabili şi de inconştienţi!

Germania, în nebunia ei ireală a renunţat în mare măsură şi la… Limba Germană – Deutsche Sprache! Chiar aşa? Da, peste tot sunt afişate traducerile de English, de Türkye, de Arab, iar pe stradă, în parcuri, în trenuri şi busuri, Limba Germană este… Second Language, Die Zweite Sprache! Şi asta în Germania!

S-a renunţat la întreaga gamă de litere cu umlaut profund germane, din seria “Ä–Ö–Ü”, cât şi la goticul “ß”, atât din motive de internetizare, cât şi din motive de globalizare, cât şi din motive de incredibilă DEGERMANIZARE – ENT-DEUTSCHLANDISIERUNG, realizată primordial de nemţii înseşi! …Acelaşi scenariu şi pentru diacriticele din Limba Română “Â–Ă–Î–Ţ–Ş”, sau cele din Limba Franceză, sau Spaniolă şi Portugheză!

Suntem în era de Denglisch peste tot, de Spanglish peste tot, Romenglish peste tot, Türkye peste tot, Maghrebizare peste tot, o accelerată renunţare la tradiţie şi mândriile etnologice europene!… Dealtfel este dureros de vizibil caracterul profund ANTI-EUROPEAN al Uniunii Europene, care a islamizat masiv Europa, a asiatizat şi africanizat masiv Europa, toate văzute ca mari succese ale politicii de vânzători de continent de la Bruxelles (Europasverrätern)!

Redactând acest fragment de oribil şi penibil occidental, chiar în perioada summitului de la Bruxelles (18-20 Iulie, 2020), voi puncta câteva din prăbuşirile de tip Deutsch – Abstürzung, practic o sintetizare a surpărilor de mai sus:

11A – Tot ce s-a amânat din marile greşeli din ultimii 20 de ani din Uniunea Europeană (datoriile Greciei, Italiei, Franţei, Spaniei), s-au acumulat latent şi acum în explozia lor exponenţială nu mai sunt resurse financiare pe măsură!

11B – S-au dat tone de miliarde la peste 150 de ţări sărace ale lumii, nu s-a rezolvat aproape nimic, şi când suntem noi europenii în găleată, nu mai avem pentru noi înşine punţi de salvare!

11C – Suntem intraţi într-o gigantică datorie a EU, Gigantische Schulden Union, care practic e neplătibila în termenii economici actuali (situaţie echivalentă cu Statele Unite), de cei ce i-au credite, sau împrumuturi!

11D – Se discută la Bruxelles de bugete pe următorii ani de 2000 de miliarde de Euro, cifre inimaginabile pentru Uniunea Europeană, care are o majoritate de ţări membre mici şi foarte mici, de genul Malta, Cipru, Litauen, Estland, Lettland, Slovakia, Slovenia, Luxemburg, Irlanda, care are ţări mijlocii dar fără un potenţial economic real, evident, toate datoare, de genul Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Croaţia, Austria, Chech Republic, Portugalia, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, şi cele cinci mai grele în economie, Polonia, Germania, Italia, Franţa, Spania, care sunt fiecare cu imense deficite naţionale şi internaţionale, toate cuprinse în pandemia corona.

11E – De Englezi ne-am scuturat! Nu avem nevoie de ei! De fapt, cine sunt britishii ăştia? Perfid Albion, să ne lase în pace, fiindcă noi, EU, ne putem extinde în Estul Balcanic, cu forţe proaspete de tip Albania, de tip Kosovo!

Cum să nu încheiem cu o altă mostră de inconştienţă Germano-Europeană, prin care simbolul central al ortodoxismului bizantin, Sfânta Sofia sau Hagia Sofia din Constantinopol – Istanbul, este retransformată din muzeu în moschee de către dictatorul Erdogan. Dacă însuşi Kemal Atatürk (părintele Turciei moderne), a considerat în 1934, din motive politice şi religios-umanitare ca Sfânta Sofia să devină muzeu, iată că prin transformarea Muzeului Sfânta Sophia în Moschee, se produce o altă persecuţie a memoriei creştine, cu zero rezonanţă în arealul German şi European de tip EU!

Sa reamintim, în ordine relativ cronologică, suferinţele lumii creştine, începând cu Golgota din Jerusalem, unde a fost crucificat Mântuitorul Iisus, continuând cu persecuţiile religioase, Christenverfolgungen, din timpul împăraţilor romani ai Erei Creştine, începând cu Nero (54-68), continuând cu Decius (249-251), cu Valerian (253-260) şi Diokletian (284-305).

Sfânta Sofia, Heilige Sophia, mândrie a artei bizantine, Seelsorgekunst, construită între 532-537 sub împăratul Justinian, are o înălţime de 55 de metri şi o cupolă cu diametrul de 33 de metri, fiind transformată în Moschee în 1453, odată cu ocuparea Constantinopolului de către turci. Unde au fost atunci, ca de altfel şi astăzi, pretinşii cruciaţi ai lumii catolice? Unde a fost atunci, ca de altfel şi astăzi, solidaritatea pretins ecumenică a lumii creştine europene? Să reamintim că măreţul Constantinopol a fost leagănul întregii Ortodoxii răsăritene, aici având loc o serie de Concilii religioase de importanţă istorică pentru creştinism, reamintindu-ne de:

1 – Concilium din 381, sub împăratul Theodosius,

2 – Concilium din 553, sub împăratul Justinian

3 – Concilium din 680 / 681, sub împăratul Constantin al IV-lea

4 – Concilium din 869 / 870, sub împăratul Basileos I.

…Cine părăseşte crucea, părăseşte altarul…

…Cine părăseşte altarul, părăseşte icoana…

…Cine părăseşte icoana părăseşte luminarea…

…Cine părăseşte luminarea părăseşte clopotul…

…Cine părăseşte clopotul părăseşte rugaciunea…

…Cine părăseşte rugăciunea, se părăseşte pe sine…

…Cine le părăseşte pe toate, intra în neslava necredinţei, a stinsei lumini, a nemântuirii cereşti, a nesalvării şi nebinecuvântării…

***

DEZASTRUL GERMAN (2)

Intrăm direct în dureroasele patologisme politice ale prezentului catastrofic, amplificat de căderile biologice prin Coronavirus şi cele ontologice prin imensele pierderi economice, ajunse la limita nesuportabilului şi insuporta-bilului… Să punctăm dramaticele căderi Germano-Europene, fără a avea vreodată pretenţia întru epuizarea lor!

Toate marile companii mondiale în Cyber-tehnologii (Apple, Alphabet, Facebook, Google, IBM, Intel, AMD, Microsoft, Tweeter, Yahoo, Samsung, Philips, Sony, Huawei, Alibaba,) sunt NEEUROPENE!

NEEUROPENE?

Cuum aşaa?

Noi, europenii, noi mondialii, noi solia de pace a lumii, noi spiritul lumii, cuum? Da, daa, noi europenii, noi, noi, noi, înmulţiţi de puzderii şi noroi! Nu suntem noi prima pe lume? Nu! Nu! Nu! Ci, undeva la coadă! Pai nu ni se spune că suntem cineva în lume, şi vine unu’ şi ne spune că suntem undeva la coadă! Da! Asta este Germania prezentă şi Europa prezentă! Şi încă undeva la coada cozilor lumii!

Ce a păzit în cei 63 de ani de existenţă Uniunea Europeană (Pole position, adică Capul răutăţilor – Germania)?

Vă spun eu!

Propriile avantaje ale pseudoelitismului germano-european, de tip salarii grase, pensii de lux, privilegii cu nemiluita, imunităţi inventate, aroganţe imense (şi evident, ignorante pe măsură), ale nomenclaturii europene de pe axele Berlin (iniţial Bonn, până în 1992) – Bruxelles – Paris – Roma – Rotterdam – Luxembourg!

Ce a inventat Uniunea Europeană în cei 63 de ani de existenţă (Pole position, adică Capul răutăţilor – Germania)?

Vă spun eu!

O propagandă imensă în Europa şi în lume, plătită cu miliarde şi miliarde de Euro pe an, tradusă în cele peste 200 de limbaje umane, şi distribuită gratuit celor 200 de ţări ale Planetei! Am citit eu, eu personal, nu zeci, nu sute, ci mii şi mii de broşuri şi reviste de propagandă EU, cărţi masive de manipulare EU, totul falsificat, totul minţit, totul hoţit!

În triada germană de Betrügerismus! Lügnerismus! Charlatanismus!

Adică falsificare, înşelare, şarlatanizare!

Cu ce se laudă Uniunea Europeană în cei 63 de ani de măreţe realizări (Pole position, adică Capul răutăţilor – Germania)?

Vă spun eu!

Cu manipularea, cu falsificarea, cu duplicitatea întregii realităţi uman – europene si uman – mondiale! Toată lumea dinafara Europei are drepturi şi numai drepturi, şi nimeni nici o datorie! Germania poate hrăni pe toată lumea (dar acasă sunt milioane de nemţi ce stau zilnic la COŞUL SOCIAL – TAFFEL ERNÄHRUNG!) Germania poate lua toţi emigranţii lumii (dar acasă nemţii – nemţi nu îşi pot plăti chiriile după o viaţă de muncă, fiind pur şi simplu daţi afară în strada, şi rapid încartiruiţi migranţii, care au toate cheltuielile plătite de statul german! De statul social german!)

Continue reading „Augustin OSTACE: Dezastrul german (1&2)” →

Al. Florin ŢENE: Cunoașterea și arta în studiile de estetică

Meditație asupra celor trei volume “ Sapienticele“ de dr.Augustin Ostace

         Arta reprezintă o modalitate de cunoaștere a realității, a vieții materiale și spirituale, având prin aceasta o funcție cognitivă marcată. Insist prin faptul că scriitorii, oamenii de artă trebuie să cunoască viața pentru a pătrunde cât mai adânc în ea, pentru a trasmite celor ce o receptează o imagine cât mai adecvată, ajutându-i și pe ei să înțeleagă mai bine realitatea prezentă sau trecută, exterioară sau interioară. Noțiunile de adevăr artistic, veridicitate, realism sunt folosite drept criterii de apreciere în judecata de valoare, măsurând astfel totodată importanța funcției sociale a artei, cea de a înrâuri asupra oamenilor într-un sens determinat.

            Nu se mai poate vorbi oare de reflectare în cazul operei de artă? Dacă ne mărginim la copierea plată a realității, dacă ne îndreptăm doar asupra laturii exterioare și superficiale a lucrurilor nu este de mirare ca rezultatele artistice să fie slabe, iar termenul însuși să fie compromis.

            Aceste gânduri mi-au venit citind volumul unu “Sapienticele “ de Augustin Ostece , făcând parte din vastul ciclu “Era sitemelor filozofice- Filozofia Literaturii/ wiii.43” care cuprinde o paletă policromă de poeme având obsesiv întrebarea “De unde vii, tu?/Tu! Specie stacojie//Purtat[-n oscilantul mers/ De dreapta `natomie!… “ Încă de la început autorul în prefață specifică că întreg volumul este o încercare poeto-filozofic? Întrebare sub care se desfășoară toate poemele despre Sapiens,”la cub și la pătrat “, în toate ipostazele pune întrebarea și răspunde “Eliberat methanogenic “, ipostaziere  ce duce la “ trăitoare gânduri…“. Micropoemele sunt concentrații de întrebări și răspunsuri în ultimele versuri conținând explicații despre “Ființa indirectă “ din “Marea Poezie a Culturii. “ Descoperim în volum și, chiar, poeme fluviu în care se încearcă un răspuns la obsesiva întrebare prin răspunsul “Eredității de caractere dobândite.. “ Poemele sunt încărcate de neologisme din tehnică, medicină, antropologie, biologie etc, etc. prin care se încearcă să construiască o biografie a omului.Aceași situație o găsim și în volumul II și III, unde descoperim întrebarea “Încotro, Sapiens?/Tu! “

            “Sapienticele “ lui Augustin Ostace îmi aduce aminte de “Ponticele “ lui Ovidiu, autorul Sapienticelor este exilat în Germania modernă pe  când Ovidiu a fost exilat în sălbaticul Tomis. Dacă pentru Ovidiu exilul a fost prilejul involuntar al unei astfel de instauratio. A devenit prin Pontice, mai degrabă fără voia lui, cauza primă și imaginea eternă a unei poezii a exilului, a înstrăinării, a despărțirii brutale și definitive de un topos originar și paradiziac. E drept, Ovidiu încercase la începuturile lui lirice, în poezia erotică, o anume inovare în raport cu tradiția – în Ars amatoria, pentru în­tîia oară în istoria poeziei latine, un mare poet cînta programatic nu atît marile doamne ale curții, nici măcar curtezanele de lux, ci de-a dreptul fetele și femeile plebei, declarîndu-se poet al celor săraci, fiindcă pe ei îi iubește: „Pauperibus vates ego sum, quia pauper amavi“. (Acest quia pauper amavi va fi preluat peste nouăsprezece secole, ca titlu al unui important ciclu de poeme din 1919, de către Ezra Pound – în pseudotraducerile lui din Girart Bornello, Guilhem de Peitieu, Cerclamon și alți trubaduri și jongleri, de asemenea rapsozi și practicanți ai unei iubiri a marginalilor.) Pentru Augustin Ostace autoexilarea este o modalitate de a explora sistemele filozofice prin întrebări privind evoluția omului, al rolului acestuia pe pământ, în “Visatele plaiuri, robitoare minuni… “ În cele trei volume ale lui Augustin Ostace n-a uitat că de fapt în cazul artei este vorba de o reflectare sui-generis, că specificitatea ei este sensibil marcată de caracterul ei complex și indirect.

            Poemele lui Augustin Ostace ne dezvăluie un creator frământat de multe feluri de neliniști. Acestea vin din ce a ce ochiul conștiinței cercetează în adâncul provenienței faptelor de-alungul mileniilor. Dar, considerate în substanța lor ultimă, acestea sunt altoite toate pe instictul de conservare al animalului.Toate sunt forme variate la nesfârșit ale fricii și dorinței de a afla adevărul Continue reading „Al. Florin ŢENE: Cunoașterea și arta în studiile de estetică” →

Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (3&4)

SFÂRŞITUL OCCIDENTULUI – 3

În primul rând, mulţumiri tuturor celor ce au îndrăznit prin critici deschise şi curajoase, să se opună acestui titlu, provocator, neizbăvitor şi dureros întru propriul său amar, atât în formă cât şi în conţinut!

De fapt, în profunda realitate a vieţii obiectivate prin individ, întreaga mea operă de peste 350 de cărţi publicate online pe Amazon – KDP şi Google Play Book, inclusiv zecile de videofilme realizate, sunt propria mea critică la existenţa şi esenţa mea, adică, eu însumi îmi sunt propriul meu agresor şi destabilizator, care mă osândeşte neîncetat la efort, la muncă, la zbatere şi dezbatere.

Revenim la al nostru Occident, ce a trăit în ultimii trei mii de ani, succesiuni de amurguri ale civilizaţiilor sale greceşti, celtice, romane bizantine, imperiale, ne întrebăm destinial dacă el va depăşi însumarea crizelor anterioare, cât şi ultra-criza prezentă!

Va supravieţui sau nu Occidentul în acest conglomerat de contradicţii şi confruntări, în care biologicul vulnerabil se întâlneşte cu ontologicul fragil, amândouă generând un economic al sumbrului şi profundelor nelinişti?

Va trece Occidentul prin molima cu milioane de infectaţi şi sute de mii de morţi, va trece prin şomajul astronomic şi prin crashuri de burse, de companii de firme, de bănci interactivate întru multi-jonglerisme iosefinice, incluzând aici (pseudo)valori financiare, digitalizate şi virtualizate de tip bitpoint, sau, se va (auto)stopa prin colapsare din mersul său istoric prin lume şi umanitate?

Dramatic spun, tragic chiar accentuez, că Occidentul nu va trece de multi-încercările torturante şi absorbante la care este supus şi la care s-a supus singur prin propriile irealităţi şi iraţionalităţi, fiind obligate acum la o masivă restructurare de funcţiuni, structuri şi ideologisme!

Vom avea un Occident Postcovidian, de exemplu? Mai mult ca sigur! Mai mult decât necesar! Greşelile în istorie, my dear Occident, se plătesc scump, cu nu puţine convulsii şi tragedii sociale. Şi acum, câteva din netrecerile şi barierele Occidentului prin aceste cascade însumate de dramatism şi utopism istorice, repet, multe create de el însuşi, aplaudate de el însuşi, votate de el însuşi, legiferate de el însuşi, şi văzute de apologeţii lui ca mari victorii umanist-mondiale!

Statul occidental clasic, relativ democrat şi relativ federal, Bundesstaat, a devenit în ultimele decenii un Stat Social, Sozialstaat, nu numai pentru cetăţenii săi născuţi şi crescuţi în statul respectiv, ci şi pentru populaţii tot mai extinse din toate continentele înghiţite de chaos, războaie civile şi religioase, conflicte etnice sau teritoriale!

În loc să avem un individ ce se împlineşte creativ în stat, în statul Occidental, nuu?, venit din anticul polis de oraş – stat, am creat un individ (de fapt, o masă imensă de indivizi), ce cerşeşte în stat!

Şi asta, în mod oficial!

Încurajată de autorităţi!

Prin constituţii liberale, siderale şi aberaţionale!

De utopisme nesfârşite, de ideologisme infinite!

Trâmbiţate de politicienii bunăstării fără substrat, de parlamente şi guvernări în care bunăstarea, Wohlstandul, vine fără muncă, fără efort, fără responsabilităţi, fără argumentaţii de susţinere economică raţionale şi reale!

Accentuarea într-un mod incredibil de abuziv a întregii structuri umane pe drepturi, drepturi, drepturi, Nur das Rechte – Only the rights, şi niciodată pe îndatoriri, îndatoriri, îndatoriri, Niemals auf Pflichts – Never on duties, iată una din dramaticele controverse nerezolvate din Occident, ci dimpotrivă, accentuate de-a lungul anilor! Aplaudate şi votate de-a lungul anilor! Imens mediatizate pe toate sursele şi resursele Mediei naţionale şi internaţionale! Acest Occident sfidător şi abuzator şi-a dat, şi-a oferit prin el însuşi întreaga realitate a sa şi a lumii, considerându-se şi subliniindu-se că doar realitatea lui este raţională şi chiar universală! Was wirklich ist, ist vernüftig, und was vernünftig ist, ist wirklich!

În realitate, el, Occidentul, este scufundat într-o irealitate şi iraţionalitate de proporţii insurmontabile, repet, Wiederholung – Once again, NESUPRAVIETUIBILE!

Această Specie – Occident, recunosc, cu o serie de calităţi şi performanţe, atât pe linie tehnologică cât şi artistică, a crezut că poate eluda şi sfida la nesfârşit şi legi biologice şi legi ontologice şi legi economice şi legi financiare şi legi sociale, el, Occidentul, având întotdeauna soluţii la îndemână, zur Verfügung, care îl salvează miraculos din orice cădere sau prăbuşire.

În ciuda tuturor semnalelor de alarmă venite din mai multe direcţii, incluzând aici nenumărate cărţi publicate de mine în ultimii 20 de ani, Occidentul, în structurile sale fundamentale şi existenţiale, a refuzat cu încăpăţânare orice acceptare sau împăcare cu realitatea, Versöhnung mit Wirklichkeit, orice acceptare sau împăcare cu raţionalitatea, Versöhnung mit Vernunft!

Etichetele sub care am fost respins în multiplele bătălii occidentale, din Statele Unite si Germania, Anglia şi Franţa, au fost cele de rebel, de excentric, de egoist, de radical, de extremist, şi chiar de rasist sau de antisemit şi aşa mai departe.

O obtuzitate şi iraţionalitate nesupravieţuibilă, anihilând legile selecţiei naturale, biologice, cât şi a celei abstract-ontologice, străbate Occidentul tuturor politicianismelor goale, a tuturor ideologismelor ridicole şi perimate, a tuturor propagandelor de timpuri apuse şi nomenclaturi epuizate întru propriile inepţii!

Respingerea de către Occident, cu isterice reacţii, furibunde chiar, împotriva celor (foarte puţini, desigur, printre care sigur mă număr şi eu), ce au încercat să exprime o altă faţă a conceptelor sale abstracte, mult utilizate şi lăudate şi abuzate de ideologii aroganţi şi ignoranţi ai Occidentului, printre ele fiind cele de libertate, de spirit sau de democraţie!

Occidentul, a sa (pseudo)elită propagandistică, nu a înţeles niciodată că însăşi teribilul concept de Libertate – Freiheit – Freedom, îşi are, îşi găseşte în el însuşi propria sa negaţie, propria sa anihilare, dacă Libertatea – Freiheit – Freedom nu respectă fundamentalităţile de adevăr, de realitate, de raţionalitate sau de dreptate, care componente trebuie incluse întotdeauna în complexul concept, Hauptbegriff, de Libertate – Freiheit – Freedom!

Nu există libertate fără adevăr şi nici adevăr fără libertate, Keine Freiheit ohne Wahrheit, und keine Wahrheit ohne Freiheit! Astfel, conceptul de Libertate – Freiheit – Freedom, este viu, este dinamic şi evolutiv, nefiind un dat pentru întotdeauna, necesitând să lupţi pentru el, să munceşti pentru el, să te sacrifici pentru el, să suferi umilinţe şi batjocoriri pentru el, să te jertfeşti pentru el, fiindcă doar străduitorul, Wer immer sich bemüht, se poate elibera, Den können sich erlösen! (Parafrazare din Faust de Goethe!)

Mai mult, libertatea abuzată şi denaturată, pervertită şi hibridizată, devine ea însăşi activă şi reactivă, şi evident toxică, născând astfel MOLIMA ABSTRACTĂ care controversează constituţii şi legi, popoare şi tradiţii şi stat social, şi evident mult visatul stat universal (în special prin jalnica Germanie şi Uniunea Europeană în Europa şi Statele Unite în America de Nord!)

Imensa şi intensa materializare a existenţei în Occident, totul este ban, totul este consum, totul este să ai datorii şi insolvenţe, au condus la un individ unilateral, one dimensional man (prevăzută de Marcuse în anii cincizeci), dar mai ales la o înstrăinare a individului faţă de spirit, un fel de spirit înstrăinat de sine, Entfremdungsgeist von sich selbst, care loveşte cel mai puternic creativitatea umană!

Ciudat, societăţile aplatizate de tip comunitar, recte Uniunea Europeană, sau socialism sau capitalism, nu generează valori ci doar imperii birocratice surde şi absurde, adevăraţi monştrii comunitari la Bruxelles şi Strassbourg, de care Anglia s-a despărţit prin acel dramatic Brexit! (subliniat în cărţile mele ca BRREXXITT, salvator şi mântuitor pentru britanici!)

De asemenea, acest spirit înstrăinat îşi primeşte propria sa automişcare în istorie, Seine eigene Bewegung in der Geschichte, născând o MOLIMĂ A ÎNSTRĂINĂRII, O MOLIMĂ A IRAŢIONA-LULUI!

Nu suntem numai în PANDEMION de COVID (numit de mine SAPIENTOCOVID), ci am intrat într-un grav PATHOLOGION ABSTRACT, sau PATHOLOGION ONTOLOGIC, de o extremă gravitate, cu efecte clare de auto-anihilare şi auto-scufundare a Occidentului!

Noroc că numai eu văd asta, numai eu aud asta, numai eu scriu asta şi numai eu semnez asta, fără teamă şi ezitare, ohne Angst und Furcht!

Toţi ceilalţi occidentalişti sunt quarantinizaţi biologic şi ontologic, Ausgangssperre, fără şansa înfruntărilor de furtuni şi adversităţi, uitând cu desăvârşire că doar adversitatea te face real şi creativ, Adversity makes reality and creativity.

Occidentul se autodistruge singur, Okkzident schafft sich ab, împlinindu-se în propria sa dispariţie, Erfüllt sich in eigene Verschwundung, mistificându-se într-o ciudată formă de umanitate şi universalitate, Willkommenkultur, el, scufundat de decenii în datorii astronomice şi practic neplătibile la creditori, el cu un picior în groapă de tip Black Hole a COVIDULUI BIOLOGIC ŞI ONTOLOGIC!

Poate reînvia Occidentul?

Se poate regenera oare, ca de atâtea ori in istoria sa de peste 3.000 de ani?

Are revoluţionarii voinţei de creativitate, Erschaffungswille, care să producă un salt în mândria conştiinţei de sine? A jump of Selbstbewußtsein?

Daa, zic eu, dar numai prin cântatul cocoşului sinologic (adică, toţi la muncă, toţi la efort, toţi la roabă şi toţi la lopată, şi nimeni la întins mâna pomenilor social-universale, venite fără nici un merit!)

E posibil aşa ceva?

Evident, nu, sigur nuu!

De ce?

Fiindcă tot acest Occident a creat şi impus o democraţie a indiferentismului şi iresponsabilităţii, Gleichgültigkeit und Unverantwortung, uitând să împace divinitatea cu realitatea, Versöhnung des Göttlichen mit Wirklichkeit (Cine nu munceşte să nu mănânce!), pictând la nesfârşit cenuşiul pe tot mai cenuşiu, Grau in Grau, crezându-se la nesfârşit victorios, Siegreich, deci şi Olimpian şi Jupiterian şi Hollywoodian, prin propriile sale confecţionări de celuloid şi carton, devenit peste noapte un tragic COVIDIAN al propriilor nebunii!

P.S.

Poate ca îmi veţi reproşa că sunt Hegelomann sau Kantianomann, dar la mine dreptul de a judeca şi cântări (lumea, istoria), este obligaţia de a munci, la mine dreptul de a socoti (realităţile, raţionalul), este datoria de autodepăşire în viaţă, prin adevăr, prin spirit, prin libertate creativă şi inspirativă, fiind mereu pe baricade întru cucerirea şi înţelegerea lor, cu toată relativitatea valorilor pământeşti şi incertitudinilor din viitorul tot mai încins, tot mai neguros şi tot mai ameninţător prin destinul său kairologic.

Dr. Augustin Ostace – Köln Nord, Deutschland, la 7 Mai 2020

***

SFÂRŞITUL OCCIDENTULUI – 4

Totul este accelerat şi tensionat în acest final apocaliptic al Occidentului, atât prin molimele lui viral-biologice cât şi prin (auto) distrugătoarele sale toxine ontologice! Am exemplificat câteva dintre ele în precedentul Sfârşit de Occident – 3, urmând să continuăm şirul explicaţiilor noastre pe acest uragan colapsator de culturi şi civilizaţii numit Occident, sau Abendland sau Westernland (între care se include şi Europa de Răsărit, din care face parte, deci şi România). Cum, dom’le Apocalyptolog, şi România noastră, a plaiurilor mioritice şi a gurilor de rai legendare şi mitologice?

Da, daa, şi temporo-spaţialitatea noastră pe care o credeam eternă şi sacră. Enumerăm pe scurt câteva dintre dramaticele involuţii din ultimii aproximativ 70 de ani din România.

A fost lichidat satul românesc, maghiar, german, în nebuniile ideologice că vom realiza o industrie atot-biruitoare, colapsând şi oraşul în acelaşi timp.

Au fost lichidate ordine şi legalitate, morală şi credinţă, fiindcă ele nu corespund cu globalizarea atot-nivelatoare şi nulificatoare de naţiune, popor, însufleţire etno-naţională.

Au fost lichidate legi ale naturii (apărând căsătoriile homosexuale şi lesbiene, deci căsătoriile homogenos, cu totul nenaturale, cu totul nebiologice), dar iraţionalismele au nevoie de non-biologisme.

Au fost lichidate sistematic adevărul şi dreptatea, fiindcă ele sunt riscante pentru creatorii de iluzii politicianiste de tip Uniunea Europeană.

Au fost lichidate naţiunea şi mândria, ele fiind obstacole ale omului nou european şi unionist.

.Au fost lichidate istoria şi conştiinţa istoriei, fiindcă individul conştiinţei de sine, Selbstbewußtsein, nu acceptă anihilarea.

A fost lichidat tot, fără milă, fără teamă, fără rezerve, fără teamă de pedepse, muncă, studiu, disciplină, fiindcă societăţile neoliberal-migrantice adoră haosul şi incontrolabilul.

A apărut domnia NEMUNCII, sub statul social totalitar şi unional (Uniunea Europeană), formă a visului fatal teutonic, NONARBEIT MACH FREI!.

A mai rămas de lichidat Sapiens, ca Specie a creativităţii şi efortului de autodepăşire. ES GEHT UM SAPIENS. IT’S ABOUT SAPIENS.

Deci, s-a intrat, în acest început de Mileniu trei, vrând-nevrând, volens-nolens, în BĂTĂLIA SAPIENS – BATTLEFIELD SAPIENS – SCHLAGFELD SAPIENS – CHAMP DE BATAILLES SAPIENS. În Bătălia Sapiens – fiecare generaţie trebuie să ridice procentul de randament şi productivitate cu cel puţin unu la sută.

Continue reading „Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (3&4)” →

Augustin OSTACE: Herta Müller 2020 (IV-VI)

HERTA MÜLLER (IV)

 „NU AM INTENŢIONAT SĂ O REDUC PE HERTA MÜLLER (ORICUM, NU AM NICI O ŞANSĂ!), SAU SĂ O MINIMALIZEZ ÎN CREAŢIILE EI LITERAR-POETICE (ORICUM, EU SUNT MULT PREA ÎN SPATE!), CI AM VENIT S-O ÎNTĂRESC PE HERTA MÜLLER, ÎN SPECIAL ÎN BĂTĂLIILE EI SOCIAL-ISTORICE (ORICUM, SUNT UN SCRIITOR PROTESTATAR), AM VENIT S-O ÎMPLINESC PE HERTA MÜLLER, ÎN SPECIAL ÎN DESCHIDERILE SALE ANTHROPOSAPIENTICE (AICI PAR A FI ÎN AVANTAJ PRIN SISTEMELE MELE FILOZOFICE), TOATE PORNITE DIN TEMPOROSPAŢIALITATEA SPIRITUALĂ TEUTONO-MIORITICĂ DIN SUD-ESTUL EUROPEI (UNDE AM EXPERIENŢA DIRECTĂ A VIEŢII DE LA ŢARĂ, CA ŞI HERTA MÜLLER DE ALTFEL), ŞI EXTINSĂ DUPĂ 1987 ÎN TEMPOROSPAŢIALITĂŢILE SPIRITUALE TEUTONO-VESTICE (DRAMATICE REALITĂŢI CREATIVE PENTRU MINE), ŞI, DUPĂ ANUL 2000 ÎN TEMPOROSPAŢIALITĂŢILE SPIRITUALE OCCIDENTALE ŞI MONDIALE (AICI SUNT MULT ÎN SPATELE EI!), ÎMPLINITE ÎN REMARCABILUL ŞI EXTRAORDINARUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ DIN ANUL 2009 (URIAŞ AVANTAJ DE SINGULARITATE ŞI EXCEPŢIONALITATE HERTA MÜLLER!)”…

(Augustin Ostace)

…Dacă am prezentat ceva, extrem, extrem de puţin, desigur, din cărţile Hertei Müller în precedentele articole literar-jurnalistice sau de gen jurnalism poeto-filozofic, să continuăm această aventură a spiritului şi preţuirii, evident, Selbstverständlich, nu numai de breaslă literară, printr-o investigare analitică (adică o formă a idealismului analitic, care se doreşte o recombinare de Hellenism Graeco–Roman, de filozofii Anglo–Americane şi de conceptologii Germano–Latine), cât şi poetico-filozofică, toate în substratul Limbii noastre Române, cel mai comun element şi document sufletesc între Herta Müller şi subsemnatul autor a prezentelor comentarii, impregnate de spiritul Herta Müller, (geprägt bei Herta Müller’s Geist)…

Aş fi vrut să scriu la „subsemnatul autor“ de mai sus, pe Augustin Ostace, dar soţia mea, un gnadenlos R.S., deci fără milă, îmi spune apăsat, repetând cuvânt cu cuvânt:

„Tu nu eşti nici unu la sută din Herta Müller!“… Cum nu prea am un contra-răspuns la îndemână, eine Gegenantwort zur Verfügung, asaltez mai departe creativitatea ultimului premiu Nobel al Germaniei din, şi cu, sau prin acest sub unu la sută valoric al subsemnatului… Bătăliile, chiar cele literare, chiar cele poetice, nu sunt niciodată uşor de purtat, fiindcă bătăliile metaforelor se manifestă, se confruntă, se înfruntă prin ele însele, adică Bellum se ipsum alet, Der (metaphorische) Krieg nährt sich selbst… „Mă întreb adesea, dacă nu ar trebui să-mi fie teamă sau frică, mie, un necunoscut asaltator literar, să abordez piscuri de gen Herta Müller cu acest procent de atac, sau de asalt, de sub unu la sută, <1%?”

„Deloc! Deloc! Deloc! îmi răspund mie însumi, fiindcă Universul însuşi a început acum vreo 14 miliarde de ani cu evenimente de singularitate de tip Big-Bang, ce au durat mai puţin de o secundă, întipărind în acel Urknall al tuturor începuturilor toată evoluţia universului ulterior, cu protoni, cu neutroni, cu electroni, cu atomi, cu stele, cu galaxii, cu sisteme galactice în constelaţii, cu sisteme solare, cu sisteme planetare, toate întreţesute de câmpuri gravitaţionale şi electromagnetice, cu forţe nucleare tari şi slabe… Când sistemul nostru planetar, de aproximativ 4.5 miliarde ani, dezvolta viaţa, iniţial unicelulară simplă şi mai apoi cea multicelulară complexă, cu evoluţie de phylumuri, clase, ordine, familii, genuri şi specii, care în cazul Speciei raţionale Sapiens conduce la sisteme sapientice de culturi şi civilizaţii de care aparţine, volens-nolens, şi Herta Müller (cu 99% mai sus decât mine, cu 99% mai galonată decât mine, cu 99% mai premiată decât mine, cu 99% mai cunoscută în lume decât mine), dar, finalmente, de acelaşi Universum aparţine şi subsemnatul, acest minor eu, acest minimal super-Ego, desigur, undeva, mai la coadă, şi mai greu zăribil sau citibil… Dar, dacă intrăm în aceste critici extra-literare, aparent nesfârşite, sugerând Marele Tot (The Big Everything), intuind Marele Pretutindeni (The Big Everywhere), şi potenţând pe Marele Cineva (The Big Everyone), atunci, şi numai atunci, ce ne mai rămâne din Herta Müller? Eu zic că rămâne Herta Müller însăşi, evident repersonalizată şi posibil transpersonalizată, rescrisă, transcrisă şi reînfăşurată în alte anatomizări, în alte embriologizări şi alte (neo)cortexologizări, deci, finalmente, Herta Müller rămâne ea însăşi, în ciuda Hertianismului Müllerian, imaginat de autorul ocazional, subsemnatul, Der Unterschriebener…

Lăsând acum la o parte aceste alegorii literar-ştiinţifice, sau prosodic-cosmologice şi biologice, să trecem deci de la cartea Hertei Müller, Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt – Omul este un mare Fazan al Lumii, poetizată şi filozofată în Herta Müller 3, la CD – Herta Müller, cumpărat de mine Luni seara, 20 Ianuarie 2020, la gigantica manifestare literară de la Köln Universität, pentru mine un Albertus Magnus Universität, înnobilată şi transfigurată acum de Nobelul lui Herta Müller, de personalitatea lui Herta Müller, de unicitatea cu totul extraordinara a lei Herta Müller, un real suprareal, un Außergewöhnliche! Deci, un CD – Herta Müller? Daa, este un CD Herta Müller – Tübinger Poetik Vorlesungen, Hörbuch 3 CD’s, Verlag Claudia Gehrke, November 2009, deci un CD – Herta Müller (Compact Disc – Herta Müller), apărut în Noiembrie 2009, deci, imediat după anunţarea remarcabilului succes de la Fundaţia Nobel de la Stockholm – Sweden, prin care Herta Müller intră în istoria literaturii mondiale, alături de Kipling, Tagore, Yeats, O’Neill, Mauriac, Hemingway, Steinbeck, Mann, Asturias, Beckett sau Heinrich Böhl…

Să traducem înscrisul de headline german al CD-ului (cu trei CD-uri incluse), care ne spune, daa, Herta Müller – Prelegere de Poezie de la Tübingen, Audiţie prin 3 CD-uri (CD’s), Editura Claudia Gehrke, Noiembrie 2009…

Să stăruim puţin la acest Hörbuch 3 CDs al Hertei Müller, deci un CD – audiţie de carte (CD – Hörbuch), deci un CD audibil, (CD – hörbar), deci un CD de perceptibilitate auditivă, (CD – Hörbarkeit), deci un CD de imagine acustică, (CD – Hörbild), care CD de carte devine o Carte a Ascultării, poate o carte de înţelepciune (Buchweisheit), deci o Carte – Eccleziast, de ce nuu?… Înţelepciunea, (die Weisheit – Liber Ecclesiastes), nu trebuie să fie întotdeauna într-un cuvânt (Wort), într-un concept (Begriff) sau într-un text (Text), ci în felul în care este interpretat, Auslegung, cuvântul, conceptul sau textul sau contextul respectiv… Referitor la Ecclesiast, înţelepciunea mea (cea mai mică dintre toţi înţelepţii lumii, desigur), îmi spune că nimic nu este deşertăciune în creativitate şi efort (Necit vanitas vanitatum), că nimic nu este inutil în perseverenţa cunoaşterii (Necit vani sunt labores homini), şi că nimic nu este în zadar în zbaterea instructivă şi educativă (Ora et labora! Ora et labora!)…

Deci, Herta Müller într-un Vorlesung de poezie (Ecclesiast Herta Müller?), iar acest Vorlesung este tradus, este translatat ca prelegere, sau ca un curs, sau o conferinţă în public, în sală, în amfiteatru, deci, persoana care citeşte ceva, cuiva, deci în cazul Hertei Müller o cititoare, deci o Vorleserin, o cititoare de poezie, eine Dichtungsvorleserin! …Ascult acest prim CD Herta Müller (sau Herta Müller – CD1), sub titlul „In jeder Sprache sitzen andere Augen – În fiecare Limbaj, stau, sau există, sau coexistă alţi Ochi”, de mai multe ori, încercând să prind, să cuprind sau să surprind, ceva de dincolo de cuvinte, fraze, respiraţii, modestii, emoţii, aplauze… CD1 – Herta Müller are o durată de 69 de minute şi 18 secunde… Există o artă a citirii în limba Germană, Vorlesekunst in Deutsche Sprache, urmând un text pregătit de dinainte, un Vorlesungs-manuskript, pe care Herta Müller le urmează ca o elevă de gimnaziu, conştiincioasă şi ascultătoare. Să analizam titlul, urmând modelul din Herta Müller III, de idealism analitic, începând asaltul nostru, prin conceptele centrale, Hauptbegriffe ale titlului, Sprache und Augen, Limbaj şi Ochi…

Să numerotăm întru ordonare şi reordonare a noastră translatio şi retranslatio de Herta Müller, ajunsă la a patra dimensiune, de Herta Müller IV… O Herta Müller cu mai multe dimensiuni? Desigur, multi-dimensionalitatea ei depăşeşte în literar şi Germanistik pe subsemnatul, autorul de sisteme filozofice care se vede obligat, se vede presat, unterdrückt, la fiecare pas de Herta Müller, să improvizeze, să speculeze, sa transforme literatura în filozofie şi poezia în poeto-filozofie, conceptul în sisteme conceptologice, mizând în substratuum (în hypokeimenon) pe o contralovitură literar-videologică de triadică căutare – cercetare – explorare, un fel de Erforscher – Entdecker – Erfinder multiplicat… Deci, în fiecare LIMBAJ (Sprache) stau alţi OCHI (Augen)…

Comunicăm, ca individ, comunitate şi Specie, printr-un limbaj articulat, co-articulând în fiecare din cele aproximativ 400 de limbaje diferite ale Terrei (multe dintre ele, fără un alfabet propriu), vocale şi semivocale, consoane şi semi-consoane, fonetizând întru sunetizare, monoftongi, diftongi, triftongi, corelând un bipedism al mersului, alergării şi dansului, cu un supracorelaj de vârtej de aer, urmând ordinea anatomo-fiziologică din diafragmă – plămâni – laringe, înspre faringe – cerul gurii – limba anatomică – obraji – dinţi – creste alveolare – buze…

Fiecare individ are propriul său conţinut de limbaj, un IDIOM, un LEXIKON propriu, eigene IDIOM – LEXIKON, corelând prin el înzestrarea sa genetică de GENOM, de Erbanlage, care reproduce şi preia din structurile geologice ale pământului ca planetă, Erdanlage, sau din structurile fizice şi chimice ale sistemului solar, Solaranlage, fiindcă omul, fiecare din noi este o multiplă structură de intercomplexitate de ERD – MOND – SONNE – MENSCH! Să fie oare, o corelare secretă, o relaţie de mistere între IDIOM şi GENOM?

Prin Sistemele Filozofice ale lui Augustin Ostace (12 la număr, condensate în Era Sistemelor Filozofice, sau AERA I), se încearcă de ani de zile o decodificare de mistere cosmologice, de mistere biologice şi mistere sapientologice, deci o triadă de mistere, unul potenţându-l pe celălalt, făcând aproape imposibil să descifrăm, să decodificăm misterele sapientologice fără descifrarea prealabilă a misterelor biologice şi a celor două metereze de mistere fără o prealabilă (chiar generală) descifrare Cosmologică!

Descifrare Cosmologică? Daa, de Big Bang, de ATOM (cu supergreul PROTON! (De aceea am acceptat acel sub unu la sută, (<1%), fiindcă pentru un creator de sisteme filozofice (ale Știinţei, ale Istoriei, ale Conceptologicului, ale Sapiensului, ale Transatlanticului, ale Justiţiei, ale Literaturii, ale Theatrons-Filmului, ale Binecuvântării, ale Mediologiei şi ale Necunoaşterii), acest minimal 1% este totuşi uriaş, fiindcă prin acest 1%, a mea AERA I, se poate angaja în orice fel de luptă, îndrăznind multitudinea bătăliilor din sferele cunoaşterii, ale incertitudinilor şi ale necunoscutului. Sapiens însuşi este un monument de limbaj articulat, un Sprachdenkmal, fiindcă Specia în întregimea ei este un căutător de limbaj, eine Sprachsuchender Spezies, este un cercetător de limbaj, Sprachforscher, este un promotor şi dezvoltator de limbaj, Sprachentwickler, fiindcă Sapiens ca Specie şi individualitate are acest simţ al limbajului articulat abstract, Sprachgefühl, permiţându-i în orice împrejurare de confuzie sau rătăcire, Sprachverwirrung, să păstreze instinctul abstract de comunicare, prin frunte, ochi, buze, mişcări ale capului, ale mâinilor, ale geometriei mersului, deci un limbaj abstract extins întru sunet şi gest…

Pământul în întregimea sa, extins acum şi cosmologic, este patria limbii articulate, GelenkisierteSprachheimat, iar orice mamă vorbitoare din Specia Sapiens este automat şi o învăţătoare de limbă maternă, Muttersprachlehrerin, Poetofilozofia corespunzătoare la Herta Müller 4, referitoare la CD1 – Herta Müller, ar suna cam aşa, prin conceptele Limbaj şi Ochi, subliniate de mine, deci o poetofilozofie conceptologică, sau, de ce nuu?, un Conceptologism Poetofilozofic…

Limbaj! Limbaj! Limbaj!

Cel mai străin fiu de pământ,

Necunoscută rădăcină

Plutind din râu în râu,

Ajunsă-n fluviul Sapiens

Speranţă şi târziu…

Ochi! Ochi! Ochi!

Cei ce privesc pe privitor,

Gândindu-l şi străfulgerându-l

Din piscul cel ascuns sub dor…

Limbaj şi Ochi

Ochi şi Limbaj,

Sunteţi al Speciei şirag

Replămădiţi prin Neuron

Să vezi cuvântul zeu

Ascuns în con…

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland, la 016.002.2020

HERTA MÜLLER (V)

Îndrăznitorului îi stă bine cu îndrăznirea, căutătorului cu căutarea, exploratorului cu explorarea, filozofului cu filozofarea şi poetului cu poetizarea, fiindcă suprafaţa unui fenomen sau proces sau eveniment (inclusiv cel literar, Herta Müller), atrage şi profunzimea sa, după cum litera atrage silaba şi cuvântul, cuvântul atrage propoziţia şi fraza, după cum lumina atrage fotosinteza şi privirea iar sunetul naturii naşte auzul, posibil pe cel literar şi muzical… Şi poate însăşi gravitaţia terestră atrage prin contrasens şi revoltă, bipedalismul de Sapiens, un mister al biogravitaţionalului în mişcare şi tresărire… Să continuam recitirea, reascultarea şi dorita repercepţie de pe primul CD – Herta Müller, într-o retraducere personală… În fiecare Limbaj stau, există şi coexistă, alţi Ochi – In jeder Sprache sitzen andere Augen.

Vom analiza, în modul nostru idealistic, prima frază din CD-1, care ne spune… „In der Dorfsprache, so schien es mir als Kind, lagen bei allen Leuten um mich herum die Worte direkt auf den Dingen, die sie bezeichneten – În Limbajul Satului, îmi apărea mie ca şi copilă, de la toţi cei din jurul meu, în legarea, în asocierea cuvintelor de lucruri, pe care ele, cuvintele, le descriau, le denumeau… Sat! Sat! Sat! Eternitate născută posibil din imemorialul de Paleolitic Superior, deci, din illo tempore, a comunitate rurală (Dorfgemeinde), formată din săteni, din ţărani (Dorfleute, Dorfbauern), care locuiesc în sat, având case în sat (Dorfbewohnern), de care a aparţinut Herta Müller în copilăria ei, în acel Nitzkydorf din Banatul de Temeschburg în anii ‘50 şi ‘60 ai secolului trecut… Dar, de acelaşi sat, Nimigea de Sus, undeva în Ardealul de Nord, pe Someş, pe Valis Rodnensis, a aparţinut şi subsemnatul, tot în aceleaşi timpuri, aspre, sărace, lungi, nesfârşit de lungi, trăind, învăţând şi muncind în sat (Dorfleben – Dorferleben – Dorfmiterleben), fiind preelev (Vorschuler), elev (Grundschuler), ajutor de cioban sătesc (Dorfhirtehelfer), ajutor de plugar (Ackermannhelfer), căpălitor sau prăşitor (Behacker), cosaş (Heuschnitter), căruţaş (Wagenführer), chiar şi la căruţa cu loitre (Leiterwagenführer)… Realmente, între existenţa la sat, la ţară a Hertei Müller între anii ’50 şi ’70 din România (Banat), şi cea a lui Augustin Ostace, tot la sat, tot la 8 ţară (Nord Ardeal), în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi ţară, şi în acelaşi sistem comunist, există un teribil paralelism existenţial, ambii noştri protagonişti, sau eroi, desigur, neştiind unul de celalalt, necunoscându-se direct, se zbat întru supravieţuire, întru aceeaşi generaţie de după război (Nach Zweite Weltkrieggeneration), întru muncă, întru învăţare, întru disciplinare şi ascultare…

Mai mult, eroii noştri parcurg şi perioada anilor ‘70–‘87 (Herta Müller), si ‘70–‘88 (Augustin Ostace), prin studii liceale şi universitare (Herta Müller la Temeschwar – Germanistik şi Rumanistik, iar Augustin Ostace la Koloszvar sau Klausenburg – Medizin), muncind apoi ca intelectuali în România (Herta Müller ca profesoara şi Augustin Ostace ca medic)… Demn este de subliniat că „eroii“ noştri au acelaşi gen de probleme cu regimul comunist din România după absolvirea facultăţilor, amândoi fiind în conflict mocnit sau deschis cu ideologia marxist-ceauşistă a timpurilor, suferind fiecare mai multe seturi de persecuţii, de nedreptăţi şi pedepse… Acesta o fost sistemul totalitar din România, în regim dictatorial, cu bune, cu rele, cu nefericiri şi multiple neîmpliniri… Diferenţa dintre cei doi în destinul de drumuri, Schicksalwege, apare în 1987, când Herta Müller pleacă legal, oficial din România în BRD (Bundes Republik Deutschland), în timp ce Augustin Ostace fuge ilegal din ţară, din România, în 1988 în Iugoslavia (setul meu de romane „Nesfârşitele Frontiere” şi „Emigrant Iniţiatic” relatează dramaticele evenimente de atunci).

Diferenţierile dintre cei doi se măresc exponenţial în perioada 1990-2020, când, pe de o parte, Herta Müller cunoaşte o ascensiune remarcabilă în sferele literare, încununate de mulţimi de premii de rezonanţă mondială, încununate în Nobel, în timp ce, pe de altă parte, Augustin Ostace se cufundă în marasmele lumilor capitalist-occidentale din Statele Unite, Germania, Anglia, Uniunea Europeană şi din nou România (de data asta, postcomunistă), pline de capcanele invidiei, ale răutăţilor, ale nedreptăţilor sau loviturilor pe la spate, cunoscând doar umilinţe şi nepremieri…

Fiecare cu destinul lui, fiecare cu soarta lui, Fata viam invenient, Das Schicksal findet seinen Weg, ne spune Vergilius în Aeneida, având în întregime dreptate… Pentru mine, trista dreptate… Dar, să revenim la fraza Hertiană (sau Mülleriană?), prin care Herta Müller (oare clasica Herta Müller sau o devenire din ea însăşi, prin subsemnatul autor, de Hertianism Müllerian?) conectează limbajul de sat, Dorfsprache, de lucruri, de obiecte, de Dingsprache, sau de Dinglichkeitsprache, adică limbajul lumii concrete, adică limbajul lumii reale, bipolarizând astfel cuvântul abstract, Das Wort, prin lucruri concrete, obiectivabile, reale, prin Der Dinge sau Dinglichkeit…

Deci, Cuvântul / Das Wort, această ciudată asociere de sunete articulate, „a – be – ce – de – e – ef – ghe – haş”… finalizat în limbajele Indo-Europene de „ex – yuai – zet”, este o teribilă, şi cel puţin până acum, o unică corelaţie în anatomicele spaţialităţi pulmonar-laringiene şi faringiene, şi condiliene, cu coparticiparea, Mitbeteiligung, limbii anatomice, a obrajilor, a dinţilor, a buzelor, toate coordonate şi interactivate de creier, de creierul uman, prin supremul său judecător şi analizor, Neocortexxul… Oare Cuvântul – Das Wort, dezvoltă Creierul – Die Gehirn, sau Creierul – Gehirn, dezvoltă Cuvintul – das Wort?… Asta înseamnă că orice Cuvânt este în originea lui, în rădăcina lui, în etimologia lui, în geneza lui, în Wortstamm-ul lui, un sinonim al Tribului, a Gintei, al Neamului lui Tribus, al lui Volkstamm, deci Wortstamm ist Volkstamm, iar Tribul, Ginta, Neamul, este un sinonim al Cuvântului, Volkstamm ist Wortstamm!

Deci, Cuvintul – Wort este un prim locuitor al Tribului, al Gintei, al Neamului, o prima fiinţă a lor, Sein des Volkstammes sau Dasein des Volkstammes, iar Tribul, Ginta, Neamul, sunt în întregimea lor, locuitori ai Cuvântului, Sein des Wortes sau Dasein des Wortes, inter-relaţionându-se amândouă (Cuvint şi Trib, sau Cuvânt şi Gintă), inter-dezvoltându-se amândouă (Trib şi Cuvânt, sau Gintă şi Cuvânt)…

Este Herta Müller aici? Sau un Hertianism Müllerian, envizionat de autorul subsemnat, anonim şi anonimizat? Sau o Hertianologie Mülleriană, ca remorfologizare a numelui uman, repus în mişcare, în devenire, în dezţepenire? Sau, continuându-ne avalanşa conceptologismelor de substanţialitate substantivală, o redevenire în Hertalogicum, prin care D-na Herta Müller este suprareprezentată dincolo de fizicul ei plăpind, de firava făptură, reproiectarea întru aceeaşi a întregii copilării de fiinţă biologică şi ontologică (oare a întregului Sapiens?), întâlnită de mine la 20 Ianuarie 2020, la Albertus Magnus Universität din Köln, Bundes Republik Deutschland… Poezia, posibil antropologică?, se scrie acum de la sine, în sine şi prin sine, nemaifiind nevoit la o altă respaţializare sau transgresare geometrică… „Firavă făptură, din mersul plăpând / Copilării repurtate, în glasul plângând”…

Dar, la ambele expuneri de Herta Müller prin Herta Müller (deci, aceeaşi întru aceeaşi), literar-poetice, literar antropologice, literar-sapientologice, ca cele de la Köln Universität (020.001.2020) şi Köln Kunstkirche (021.001.2020), avem de-a face cu un dar şi har al vorbirii Herta Müller, cu un dar şi har al replicii Herta Müller, un wortgewandt al sensurilor lexicale de tip Herta Müller, adică o încoronare in modus Herta Müller… Continuându-ne şirul logosului explicativ şi intuitiv de Herta Müller, rebotezând-o în multiple deveniri de nume genealogic, de arbori genealogici, nuu? (Herta Müller Stammbaum, sau Herta Müller Stammbäume), intrăm oarecum gradual în formele diatezelor reactivate prin cuvinte compuse, Wortzusammensetzung, sau, de ce nuu?, prin concepte compuse, Begriffzusammensetzung, care permit, care admit, că însuşi Cuvântul – Das Wort, substantivul deci (Das Dingwort), să se adjectiveze pe el însuşi, Das Eigenschaftswort, recreându-se astfel întru acelaşi, ca WORTWÖRTLICH!… Cuvântul cuvântat? Desigur! Aici intervine una din marile diferenţieri între Latinitate şi Teutonitate, prin care Latinitatea noastră întru Grammatik (Italiana, Franceza, Spaniola, Portugheza şi Româna), nu poate ţine pasul cu Germanitatea, noi, latinii, intrând istoric, lingvistic şi gramatical, într-o prelungită amurgire, într-o Lateinische Dämmerung…

Sigur, că autorul – subsemnat (deloc resemnat), ar încerca să se traducă pe el însuşi, mai degrabă decât pe Herta Müller, dar centricul întregii critici literar-idealiste, sau literar-conceptologiste sau literar-ştiinţifice de faţă, Wissenschaftsliteratur, rămâne fundamental Herta Müller, chiar dacă autorul – subsemnat încearcă în Etimologicum, o derivare de modus Wortabteilung, sau recitire de tip Wortabstammung… Recunosc în mod sincer că semantica lexicală a Hertei Müller (Herta Müller – Wortbestand sau Herta Müller – Wortbedeutung) este uneori nuanţată şi alteori diferită prin autorul – subsemnat, care se doreşte mai degrabă, Erwunschenswert, un Rescriitor de Scrieri, ein Umschriftsteller, un Retălmăcitor de semne, ein Wortverdreher sau Zeichenverdreher, un Reglăsuitor de Glosare, Umstimmer der Wörter, folosind şi îndrăznind o terminologie şi conceptologie EXTRA-GERMANĂ (Außergewöhnliche Deutschsprächige Wörter), neexistentă în dicţionarele clasice germane, in Deutsche – Rechtschreibung, confuzionând şi aliterând deopotrivă, dar oferind autorului – subsemnat acel grad de libertate launtrică, Innerstefreiheitskala, ce se numeşte creativitate, fantezie şi posibil originalitate într-o poezie conceptologică a iniţierilor în transintuitivitate… Poetofilozofia conceptologică, sau poetofilozofia antropologică sau poetofilozofia sapientologică vine din însăşi interfaţa conceptelor de mai sus… „Reglăsuire din vocea auzirii? / Miracoli de miracoli, opusă asurzirii?”… Satul, deci satul lumii ancestrale, Ilotemporedorf (Germanolatinitate în conceptologos?), reunind întru acelaşi loc, Georteteinheit, întru aceeaşi Gintă, ein Volkstamm sau pluralul Volkstämme, deci sat rezonând întru acelaşi hereditar biologic acelaşi cuvânt, Wortstamm, sau pluralul de Wortstämme, toate venite şi provenite din acelaşi trunchi, sau tulpină sau trib, sau seminţie, sau soi, sau turmă sau stup, ereditând obârşii şi ursite, Erbstammdorf sau / oder Erbstammburg, din strămoşescul vremurilor din moşi strămoşi, din Stammeltern, creând conştiinţa de gintă, de neam, de popor, Stammesbewusstsein, creând sentimentul de gintă, de neam şi popor, Stammesgefühl, creând mândria de gintă, de neam şi popor, Stammeshochmütigt… Poetofilozofia conceptologică urmează în alegoric ideile de mai sus… „Din rădăcini de rădăcini / obârşia şi ursita / din trunchi să naşti al meu genom / retulpinându-mi vita“…

Dar, Herta Müller ne spune că Limbajul Satului, Dorfsprache sau al Satului Limbaj, Sprachdorf, era direct în lucruri, în obiecte, în Dinge, în însăşi substanţa substantivului, în Dingwort, în însăşi consubstanţialitatea abstractoreală a Cuvântului – Lucru, eine Abstraktwirklichkeit des Dinges, a lucrului, a obiectului, comergând şi coiniţiind posibilul Lucrul – în – sine, Dinge – an – sich, care este însăşi sublimarea din imperceptibilele profunzimi de Abstrakt & Conkret deopotrivă… Poate că însăşi Originea Limbajului, Urspung der Sprache, Entstehung der Sprache, este în lucruri sau în lucrurile însele, din Kosmos, din stele şi lumini, din Natură, din sufletul ei mişcător şi tulburător, din Naturphysis, din copaci, din nori, din ape, din picăturile de ploaie, din vânt şi furtună, din animale şi oameni, toate fiind semne, toate fiind încifrări, toate fiind coduri, toate fiind, deci, Limbaje… Die Sprache spricht, adică, Limbajul se vorbeşte, Limbajul se glăsuieşte, Limbajul se rosteşte pe sine însuşi, şi prin sine însuşi, este însăşi vocea adâncurilor, Klang des Unterbewusstseins, trăindu-se şi amplificându-se în Specia Sapiens, prin culturi, tehnologii şi civilizaţii… Să încercam o poetofilozofare specifică autorului conceptologist, posibil şi antropologist şi chiar sapientologist (un autor, oricum, în ciuda autonumirilor, un “second hand of one percent” în relaţie cu Herta Müller!)

Sat! Sat! Sat!

De case bătrâne şi uliţi prin uliţi

Bătrânii tăi nuci uscaţi întru suliţi

Venit din adâncuri de triburi vânate

Sub zid adăpost

Respiraţii prin stânci răsfirate.

Cuvânt! Cuvânt! Cuvânt!

Resăpat în suflare

În vânturi sorbind

Mântuita salvare.

Sat şi Cuvânt

Cuvântul prin sat

Robit în memorii

de plugul

uitat la arat…

Cuvânt şi lucru

Lucru şi cuvânt

Abstract redefinind

Descântatul pământ…

(Augustin Ostace, Köln Nord, Deutschland, la 018.02.2020[13] 13

HERTA MÜLLER (VI)

Aventura de Herta Müller continuă, rămânând încă în circumscrierea de Herta Müller, CD 1… Lipirea de iluzie, circumscrierea în iluzie, obsesia întru iluzie, este neaşteptat de puternică în uman, necesitând introducerea unei a treia forţe de acţiune şi reacţiune în natură, după forţele nucleare slabe şi forţele nucleare tari… Susţin neabătut şi nedescurajabil, că poezia şi poetofilozofia, împreună cu derivatele lor, pot deveni vectori de cunoaştere, vectori epistemologici şi gnoseologici în zbaterea umană, un Startup în al meu Novum-Enzyklopaedismus…

Dar, să revenim la HM – CD1… Ce odisee este asta până la urmă, care se întrupează prin propria desprindere de sine, depăşindu-se în privirea fără ţintă, starren ins Nichts, sau alunecărilor în goluri, gerutsch ins Leere (preluare din simbolistica Hertiană din CD 1)… Oare este cunoaştere de Herta Müller? Sau curiozitate de Herta Müller?… Sau amândouă împreună, cunoaştere prin curiozitate sau curiozitate de cunoaştere?… Nu ştiu exact ce să răspund, dar atât timp cât cunoaşterea însăşi vine din curiozitate, wielange das Wissen entsteht durch Neugierde, atunci să acceptam bivalenţa ambelor sensuri, prin care poezia poate deveni filozofie, iar filozofia poate deveni poezie (incluzând aici nenumăratele lor derivări şi desprinderi)… Dacă avem poezie de ritm abstract, de ce să nu avem şi fraza filozofică de ritm abstract… Dacă avem versul alb, de ce să nu avem şi fraza albă şi filozofia albă şi conceptologismul alb, mai ales că albul, Das Weisse, este însumarea tuturor culorilor, după cum în suprasinteticul supraconcept UNIVERSUM, încerc însumarea întregii cosmologii, a întregii biologii şi a întregii ontologii de Sapiens, Sapiensgesamtheit… Dacă avem metafora poetică, de ce să nu avem şi metafora filozofică şi metafora conceptologică, mai ales că omul însuşi este o metaforă a Naturii prin Natură, the man itself is a metaphor of Mother – Nature – physis… Poetofilozoful – subsemnat, sau conceptologul – subsemnat (autor în devenire, nuu?, chiar aşa cu unu la sută iniţial, de fapt < 1%), se obligă[14] 14 să dezvăluie fragilităţi şi vulnerabilităţi de sine, fără să se ascundă în faţa realităţilor de atâtea ori dure şi aspre ale înălţărilor sau căderilor poetofilozofice, sau poetoconceptologice…

Continue reading „Augustin OSTACE: Herta Müller 2020 (IV-VI)” →

Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (2)

Occident ajuns pe o dublă Golgota, una a morţii economice, Wirtschafttod, cealaltă a morţii virusale, Coronatod, sau Covidtod!

Sapiens, prin dezvoltarea extrem de complexă, atât BIOLOGICĂ (suntem evoluţie din natură, dar de o formă şi structură anatomio-fiziologică cu totul aparte!), cât şi ONTOLOGICĂ (suntem evoluţie din cultură, dar de o formă de exprimare abstractă cu totul aparte!), nu poate supravieţui unilateral (adică Biologic fără Ontologic, sau Ontologic fără Biologic!) Deci, în Sapiens nu există Biologic fără Ontologic şi nici Ontologic fără Biologic! (După cum în lumea ideilor nu există Libertate fără Adevăr şi Adevăr fără Libertate, Libertatea – Freedom – Freiheit, fiind astfel o măsură, un etalon, o relaţie, o echivalenţă a adevărurilor dobândite şi cucerite!)

Ce-i de făcut? What’s to be done? Was ist zu machen? Sto Delati? Răspunsul vine în însăşi extrema dificultate de autoizolare a umanului dezvoltat social şi industrial din ultimii 5.000 de ani de civilizaţii şi imperii, de oraşe, de polis şi de Metropolis, care este grav neadaptabil la carantine prelungite implicând populaţii de milioane de potenţiali infectabili, care este greu de convins la dezinfecţii în masă, implicând regiuni cu zeci de

milioane de locuitori, căruia îi este greu de impus igienizări de proporţii naţionale, continentale şi transcontinentale, şi evident de neconceput ca economic (fundamentalitate ontologică a umanului), se poate colapsa sau chiar sucomba prin prezenta molimă!

Occidentul este cel mai lovit sub toate aspectele, atât în cifre virusale de coşmar astronomic (peste 2 milioane din cei 3 milioane de infectaţi sunt occidentali, iar din cele 210.000 de decese mondiale, peste 150.000 sunt occidentali), cât şi în cifre de pierderi economic-financiare, toate de proporţii apocaliptice!

Occidentul s-a dovedit cel mai vulnerabil şi mai fragil în faţa acestui Pathologion şi Pandemion de proporţii planetare, plătind extrem de scump utopismelor sale nesfârşite (nu avem nevoie de frontiere, de control şi legalitate, toată lumea are numai drepturi şi nici o obligaţie, elogiul inimaginabil al nemuncii şi imoralităţii, politizarea excesivă a societăţilor occidentale prin subcultură şi neînvăţătură, falsificarea realităţilor biologice şi ontologice din uman, urmând modele de dobitocism generalizat, tragic înscrise în legi, constituţii, tratate, respingerea brutală la toate nivelele a oricărei forme de prezentări a unui nucleu de medicină teoretică, extrema aroganţă şi ignoranţă a aşa-zişilor specialişti şi experţi, instituţionalizarea dictatorială, quasi-imposibil de clătinat prin reclamaţii, memorii sau chiar plângeri juridice!) Iar lista exemplelor tragice ale acestui occident nenorocit este mult mai lungă! În plus, suntem intraţi într-o temporo-tehnologizare axială a umanităţii în care individul, comunitatea, naţiunea, s-au artificializat, s-au domnit în proporţii uriaşe, prin radio şi televizor, prin auto, prin telefon şi smartphone, prin fax şi email, prin internetul cel de toate formele şi de toate zilele, prin masiva orăşenizare, prin cityzare, toate glorificate, toate deificate şi zeificate, uitând de natură, de mişcare, uitând de munca în natură, uitând de munca în mişcare!

Avem, pe acest fond de modernizare, un sistem imunitar general slăbit? Desigur! Totul este artificializat şi hibridizat şi genetizat, şi fructe şi legume, şi carne şi lapte şi pâine şi dulciuri şi cartofi şi roşii şi mere şi pere! Triada industrializare – artificializare – hibridizare aduce profit, are randament, este plătită de piaţa marelui şi micului business, evident, toate acestea, cu costurile umanului artificializat şi el, a umanului virtualizat deasemenea, a umanului extrem de fragil şi vulnerabil în sistemele sale imunitare (Immunity system – Immunabwehr!)

Ca de obicei, o nenorocire nu vine niciodată singură! Ca de obicei, criza este prezentă, şi niciodată singulara! Ca de obicei, boala, patologia, suferinţa, vin, şi niciodată, nu vin singure! Facem parte dintr-un destin planetar în care legile echilibrului biologic nu le facem noi!

 

P.S. 1

Să mulţumim cerului (Gott sei dank!), că cel puţin în România, cifrele de infectare şi decese virale, se menţin foarte scăzute în comparaţie cu horificul West! Indiferent de inerentele controverse, măsurile de restricţie (Stay-at-home / Lockdown / Ausgangsperre / Abriegelung 2 m Abstand), trebuie urmate întru binele general şi accelerarea  ieşirii din molima COVID-19, rebotezată de mine în cărţile de pe Amazon KDP şi Google Play Book prin SAPIENTOCOVID- 2020!

P.S. 2 Continue reading „Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (2)” →

Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (1)

Să fi ajuns cu adevărat Occidentul, în aceste zile teribile, în aceste săptămâni năucitoare, şi în aceste luni zdrobitoare, chiar la sfârşitul său existenţial şi moral? Şi asta, după trei mii de ani de mândre civilizaţii creative, de extrem de pilduitoare modele de cultură, străbătând Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, Iluminismul, Risorgimento, Lumea Modernă şi primele două decenii ale Mileniului trei de-a lungul şi de-a latul lumii?

Să se fi intrat prin acest flagel nimicitor şi împovărător (măsurile de stopare ale virusului contagios sunt mult mai grave decât virusul însuşi), în faza disoluţiei finale de occident indolent şi aberant? Toate semnele de scufundare de culturi şi civilizaţii sunt prezente, toate prevestirile de colapsare sunt activate, toate simptomele de la rău la mai rău sunt vizibile şi palpabile, iar diagnosticul nu poate fi decât acesta!

Occident la final!

Occident faza finală!

Occident in dead-end!

Occident in death-bed!

Occident in Exitus Zustand!

Abendland im Sterbebett!

Occident derniere heure!

Occidente muerto!

Dar, tot noi întrebăm (prin disocierea contrariilor de sine), cine vă dă dreptul, Dom’le jurnalist, mediologist, prognosticist, mă rog, la asemenea diagnoze şi prognoze catastrofice, la asemenea emiteri de certificate de deces, Death certificate/ Sterbeurkunde, şi încă la nivelul unei întregi civilizaţii şi culturi de tip occidental? Tocmai analizarea şi trăirea întru real a acestei civilizaţii agonice de tip Occidental, în ansamblul şi detaliile ei, începând excursul nostru cu civilizaţia lumii greceşti, având centrul în mitica Athena, continuând cu Helenismul Greco-Roman având centrul în Alexandria, urmate de civilizaţia lumii romane, prin cea de Apus cu centrul în incredibila Romă a Latinităţii, sau cu lumea bizantină a Imperiului Roman de Răsărit, cu centrul în dispărutul dar neuitabilul Constantinopolis, urmate de culturile şi civilizaţiile Europene de tip Imperium, enumerând aici imperiile mondiale ca cele Engleze, Franceze, Spaniole, Germane, Ruso-sovietice iar peste ocean de cele Nord-Americane!

România, prin întreg conglomeratul său cultural din ultimii 3000 de ani în Europa, face şi ea parte din lumea occidentală, începând cu coloniile greceşti de la Marea Neagră (Pontus Euxinus, Tomis, Callatis, Istria) de acum 2500 de ani, continuând cu colonia Imperiului Roman de Apus (Sarmizegetusa Ulpia Traiana) de acum 1900 de ani, şi apoi prin influenţele greco-slavone ale Imperiului Bizantin de acum 1700 de ani, intrând în contact şi conflict acum 1000 de ani cu Lumea Maghiară, Erdely Hungarorum, continuând cu influenţele Germano-Săseşti şi Germano-Swabeşti din Transilvania de acum aproximativ 800 de ani (Sachsen & Schwaben der Siebenbürgen), intrând mai apoi în sfera Imperiului Habsburgic acum 400 de ani, (printr-un supra-cultural Wien de Vindobona), şi având la conducere acum 150 de ani, iniţial in Regatul România şi apoi în România Mare dinastia germană de Hohenzollern!

Deci, România este mai occidentală decât se crede, cu toate balcanismele şi totalitarismele moştenite în secole şi dictaturi, cu toate geografiile şi geopoliticile sale Est-Europene, Balkan-Europene sau Miorithic-Europene! Revenind la acest tulburător moment de ora astrală a lumii, Schicksalsstunde der Welt/Astral Destiny of Humankind, toate argumentele istorice, toate argumentele socio-istorice, economice, financiare si patologice susţin acest înfricoşător collapsing, prevăzut de altfel încă de acum aproximativ 100 de ani de filozoful şi sociologul german Oswald Spengler în cartea sa „Amurgul (Scufundarea) Occidentului” – Die Untergang des Abendlandes…

Deci, nu suntem nici singurii şi nici primii care profetizăm asemenea scenarii apocaliptice, unele dintre ele fiind scrise de mine, chiar în Noaptea de Înviere a Mântuitorului Christos în denominaţiunea Ortodoxă (18 spre 19 Aprilie 2020), transformând speranţa în pesimism şi înălţarea în scufundare…

Să fie o Noaptea de Scufundare…

Să fie o Noaptea de Întristare…

Dramatic sună vocea sumbrelor realităţi…

Să vedem pe rând câteva din argumentaţiile prezise întru faza finală a Occidentului, nu atât a unui profetolog contestabil, sau apocalyptolog controversat, sau a unui dezastrolog al contrariilor, ci a unui realistolog al evidenţelor occidentale, trăite la foc continuu de peste trei decenii de mine, în acest Occident halucinant şi degradant deopotrivă… Totul la concret, totul la documentaţie, totul definit prin obiectivabile şi demonstrabile fapte, fapte, fapte… FACTA NON VERBA!… Să enumerăm, evident în ultrascurt, câteva din argumentaţiile catastrofice ale prezentului Sfârşit de Occident:

Prezenta triadă de molimă virală de COVID–19, extinsă mondial prin triada EPIDEMION – PANDEMION – PATHOLOGION, cu cifre halucinante de aproape 2.500.000 de infectaţi worldwide şi circa 160.000 de decese, se produce, are loc, se întâmplă în imensa ei majoritate în lumea occidentală (Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania şi Statele Unite).

Ţările de mai sus, în esenţa lor, nucleul forte al Occidentului, par a fi complet nepregătite la stoparea molimei virale, ele fiind, nota bene:

MOTORUL OCCIDENTULUI – ENGINE OF WESTERNLAND!

BĂTAIA DE PULS A OCCIDENTULUI – HERTZSCHLAG DES ABENDLANDES!

ARTA ŞI TEHNOLOGIA OCCIDENTULUI – KUNST UND TECHNOLOGIE DES ABENDLANDES!

O nenorocire nu vine niciodată singură, o nefericire nu vine niciodată singură, o criză nu vine niciodată singură, o boală de acest extins simptom şi sindrom, pentru mulţi cu efecte letale, nu vine niciodată singură!… Ani de-a rândul, decenii de-a rândul, toate avertismentele şi sesizările împotriva utopismelor occidentale, politicilor occidentale, himerelor occidentale, iluziilor occidentale, de genul:

A – Eterna pace socială prin statul social, creând ţările nemuncii generalizate şi protejate de stat, de legi, de guverne!

B – Prin migraţionism masiv de populaţii din lumea a treia înspre occident, ducând la dispariţia populaţiilor autohtone, fenomen încurajat în absurdum de occident şi populaţiile sale abulice şi indolente!

C – Prin accentuarea conceptului fundamental de libertate fără adevăr, de libertate fără realitate, şi de libertate fără obiectivare, rezultând în aberaţii cumplite în toate domeniile sociale!

D – Prin folosirea complet greşită şi complet inadecvată a conceptelor de rasă în Specia Sapiens, fiindcă în realitatea biologică Sapiens este o Specie fără rase diferite!

E – Prin folosirea conceptelor de Semitism indiscriminant – fiindcă în realitatea istorică şi lingvistică, semitice sunt şi alte populaţii din Orientul Apropiat, palestinieni, libanezi, sirieni, din Asia Minor, turci, kurzi, irakieni şi Africa de Nord, egipteni, tunisieni, algerieni şi marocani, şi nu numai populaţiile iudaice din teritoriile istorice Iudeea şi Galileea!

F – Prin auto-lăudarea excesivă şi aberantă a aşa-zisului Stat de drept, Rechtsstaat, care în realitate este doar o etichetă, un panglicarism penibil, o imensă pancartă de orbit mulţimi şi populaţii! Mă întreb şi acum, la peste 30 de ani de Occident, cum am putut crede în asemenea faţade în timp ce eram în România? Cum am putut crede, în România fiind, între anii 1952-1988, că în Occident sunt alţi oameni, alte caractere, alte moralităţi? Cum am putut crede că aici voi întâlni Moralitate? Legalitate? Dreptate? Bun simţ? Corectitudine? Experienţele mele directe, în Statele Unite, în Germania, în Anglia, în Irlanda, în Franţa, în România, în Uniunea Europeană, sunt INCREDIBILE! INDESCRIPTIBILE! INIMAGINABILE! Şi asta de peste treizeci de ani, în Occident, iar în România de peste patruzeci de ani!

G – Poate un asemenea conglomerat ilogic şi iraţional să supravieţuiască? Nu! Categoric NU! Occidentul în asemenea degringoladă şi haos, Occidentul în asemenea imbecilitate şi stupiditate, nu poate supravieţui!

OCCIDENTUL ESTE NESUPRAVIEŢUIBIL!

DAS ABENDLAND IST UNÜBERLEBENBAR!

OCCIDENT IS FALLEN INTO UNSURVIVEABILITY!

Conflictul între generaţii! Extrem de dureros şi tot mai accentuat social, naţional şi internaţional! Prezentele generaţii foarte tinere şi tinere (0-25 de ani), sunt complet inconştiente că pe fiecare individ în perioada de vârstă 0-25 de ani se cheltuie de statele occidentale, prin familie, comunitate, şcoală, educaţie, sănătate publică, aproximativ 250.000 de Euro sau Dolari pentru perioada respectivă! Aceasta sumă uriaşă este extrem de dificil recuperabilă în perioada de 25-65 de ani a aceluiaşi individ, atât prin randamentul scăzut al educaţiei primite, a dreptului la grevă, a dreptului la NEMUNCĂ, a tragediilor EPIDEMION – PANDEMION – PATHOLOGION, cât şi indisciplinelor prin libertăţi abuzate şi exploatate fără limite – INDIVIDUL ESTE LIBER, EL / EA NU ARE NICI O OBLIGAŢIE FAŢĂ DE NIMENI!

Continue reading „Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (1)” →

Dr. Augustin OSTACE: Corona virus (COVID 19) partea a II -a

CORONA VIRUS (4)

La 6 Februarie 2020, dr. Augustin Ostace – Germania, cu Gasthörer-Student-Ausweiss – 8046697, la Universität zu Köln, între 2000-2015, şi cu Gasthörer-Studierender-Ausweis Nr. 8114188 la aceeași Universitate, între 2016-2020, cu un set de lucrări științifice în pregătire pentru PhD, aplică online întru înregistrare, pentru Congresul Internaţional – 3rd Cologne Aging Conference – Spring Meeting 2020, programat la University of Cologne, MIT Building între 18-20 Martie, 2020…

 

Două zile mai târziu, la 8 Februarie 2020, d-lui dr. Augustin Ostace i se confirmă de către organizatori participarea la Congresul din 18-20 Martie 2020 (Booking Confirmation), primind şi Codul Bară de Event Ticket, (Tichet de Eveniment) cu Nr. 011887128A5C, în format PDF…

La 03.03.2020, de la Oficiul de Organizare a lui Cologne Spring Meeting – 2020, se primeşte un Email prin care registrantului Dr. Augustin Ostace i se aduce la cunoştinţă că în lumina măsurilor de prevenire de COVID–19, In light of preventive measures, respectivul Congres Ştiinţific (cu rezonanţă mondială!), se anulează, is cancelled, urmând convenientele scuze, we apologize for, şi păreri de rău, We are also sorry…

*

Mă simt lovit în orgoliile mele de medic practicant în mai multe ţări occidentale, de student de trei generații la mai multe universităţi de răsunet, de Studierender postuniversitar de-a lungul deceniilor mele occidentale, de autor de cărţi poeto-filozofice şi filozofo-ştiinţifice, o parte din ele publicate pe uriaşii online Amazon KDP (https://www.amazon.com/Augustin-Ostace) şi Google Play Books (books.google.com – căutare Augustin Ostace), de teoretician-cercetător în triada enciclopedism-conceptologism-videologism…

Deci tocmai cei ce ar trebui prin profesiune şi jurământ hipocratic să fie în prima linie a frontului sănătăţii populaţiei umane, să fie în avanposturile cercetării, în proximitatea patologiei prin halatul alb, boneta albă, mănuşi de protecţie, masca facială, ochelarii de protecţie, deci, tocmai ei, sunt primii ce dau bir cu… fugiţii!… cu dispăruții… cu absenții…

Ăsta-i Occidentu’, asta-i Germania, asta este parada frazelor goale (în realitate un şarlatanism generalizat, pe un Lügnerism esenţializat), asta este ţara etichetelor succesului în toate direcţiile (în realitate un Betrügerism, un hoţism penibil la toate nivelele, în care munca şi creaţia sunt dispreţuite public), asta este ţara libertăţilor nelimitate (în realitate un anarhism catastrofic, plin de clanuri mafiote şi ganguri fără număr), ăsta este panglicarismul teutonic trâmbiţat ca succes istoric, începând cu primul război mondial, continuând cu al doilea şi acum cu al treilea război migrantic mondial, acesta din urmă fiind susţinut imens de iresponsabila Uniune Europeană!

Ah! Nu credeţi? Că aici, în Germania, avem cele mai murdare străzi din lume, cu cele mai multe gropi în ele, că aici, în Germania, avem cele mai neîngrijite parcuri din lume, că aici, în Germania, avem cele mai aglomerate metrouri din lume, că aici, în Germania, avem cea mai mare densitate de babilonism din lume, sub toate aspectele, că aici, în Germania, a spune adevăruri înseamnă un risc existenţial, că aici, în Germania, avem adunate toate războaiele civile ale lumii şi ale Speciei, toate însumate în acest accelerat sfârşit al Germaniei…

Dar de Corona Virus nu ziceţi nimic?

Ba da, asta este Corona Virus, asta este panica bipedică generalizată, cu anulări de congrese ca cel de mai sus, cu închideri de expoziții şi manifestări sportive, cu anulări de zboruri şi turism, peste tot, Anulat! Anulat! Anulat! ABGESAGT! ABGESAGT! ABGESAGT! un ABGESAGTLAND isterizat, satirizat şi penibilizat!

Admirabil articolul d-lui dr. Răzvan Constantinescu despre analfabetismul smartphonic şi incultura Ipedică a tuturor generațiilor prezente, dar, totuşi nu îi recomand auto-infectarea virală cu ceea ce, deocamdată, nu ştim exact ce potenţial agresiv are virusul nostru RNA, cu ambi-sens în genom şi cu simetrie helicală, ce poate infecta păsări şi mamifere, destine şi speranţe…

Însă despre calităţile teribile ale virusului cu pricina, Attachment – Penetration – Uncoating – Gene expressuin – Genome Replication – Assembly – Maturation – Release, vom vorbi data viitoare, conferindu-i fără exagerare, titlul de Fiinţă Virusală!… FiintaVirus?… DaseinVirus?… MitDaseinVirus? Ce-i asta?… Poetofilozofie?… Science-Fiction?… Nu! Nu! Nu!… O să vedeţi!…

…Apropos, să nu uit, by the way, not to forget!… Congresul USA a aprobat un fond de peste 8 miliarde de dolari în combaterea pandemiei virusale… Frumos! N-am ce zice! Augustin Ostace are pentru acest proiect, din propriul buzunar, cam 1000 de dolari… Deci USA are un buget în bătălia virusală, DE OPT MILLIOANE DE ORI MAI MARE DECÂT SUBSEMNATU’! Dar nu mă las! Eu lupt şi cu asemenea diferenţe astronomice! Aici e frumuseţea vieţii! Cine spunea că „O luptă-i viaţa!”… Vom reveni.

Dr. Augustin Ostace – Köln Nord, Deutschland, la 006.003.2020

***

 

CORONA VIRUS (5)

***

 

CORONA VIRUS (6)

…Tragediile Corona ne lovesc din toate direcţiile, atât biologice prin cifrele imense de exitus, cât şi ontologice, prin colapsări de industrii, burse financiare, sisteme sociale… La limita (ne)suportabilului…

…Aceasta nu este doar o realitate teribilă, ci este o suprarealitate a înfricoşantelor consecinţe de gen epidemic – pandemic, cu şanse relativ reduse de a fi ţinute strict sub control, atât prin virulenţa virusului COVID–19, cât şi prin desfiinţarea frontierelor intra-europene (în special în Europa de Vest), sau prin internaţionalizarea excesivă de „legali” şi „ilegali” (New York şi New Orleans – USA).

…S-a creat în ultimele decenii în Europa de Vest şi Statele Unite, prin sisteme politice de tip „Humanitär” (în special Germania, Franţa, Italia, Spania) şi de tip „political correctness” (Statele Unite), necontrolabilul de orice gen, ca stare de fapt, ilegalul de orice condiţie ca stare normală, falsificarea de acte, inclusiv a celor medicale în proporţii de milioane şi milioane de cazuri, toate ca formă nepedepsibilă de aşa-zisele justiţii occidentale, s-a creat dreptul individual şi colectiv ca abuz incredibil, tolerabil şi justificabil prin aberaţii de dincolo de aberant!

…Cele câteva voci, ce au avut curajul să spună ceva din dramaticele realităţi (printre care mă număr şi eu), au fost puse la punct de supra-aroganţa şi supra-ignoranţa brutală a aparatelor de represiune aşa zis democratice, având cap compas, „Wegweiser”, Uniunea Europeană, puternic susţinute de un Berlin total depăşit de istorie, de un Paris înafara oricărei raţiuni logice sau o Romă exact în opusul mândriei de Imperiu!

Continue reading „Dr. Augustin OSTACE: Corona virus (COVID 19) partea a II -a” →

Dr. Augustin OSTACE: Corona Virus (COVID19)

CORONA VIRUS (1)

Am scris în ultima vreme despre poezie, despre filozofie, despre teologie, despre culturi şi civilizaţii, despre terorism şi migraţionism, şi tocmai despre subiectul mondial cel mai fierbinte al ultimilor două luni, teribila epidemie de virus, COVID-19, pornită brusc şi misterios, izbucnită pe neaşteptate în provincia Wuhan–Hue din Vestlandul Chinei, şi cu extindere pe mai multe continente şi în mai multe ţări ale lumii, nu am pomenit nimic…

Să încercam în relatarea prezentă, o primă descriere generală a acestei grave afecţiuni virale cu efecte dramatice în uman, ce se poate transmite în masa umană, primordial pe cale respiratorie, primary upon respiratory pathway…

Deci conceptul de Virus, din latinescul Vira, sau Sanskritul Visam, posibil cea mai mică vietate sau entitate vie a sistemului nostru planetar, der Kleinstelebewesen, ce se poate înmulţi întru patologic, Vehrmehrung, Krankheitserreger, doar prin celule gazdă, Wirtszelle, având un deosebit tropism (atracţie) pentru celulele nervoase, Neurotropism, pentru celulele hepatice, Hepatotropism, pentru celulele limfatice, Adenotropism, sau pentru celulele pulmonare, Pneumotropism, fiind implicate şi în modificări de cod genetic cu patologie oncologică de Oncotropism…

Prezentul Corona Virus, COVID-19, este deci o particulă subcelulară, Subzällular Bestandteile, de la marginea biologicului viu, Grenzbereich der Biologie, având o membrană celulară proteică de înveliş de tip Kapsid sau Capsid, având un singur lanţ de Acid Nucleic, fie DNA, fie RNA (niciodată amândouă), care, în celula gazdă, Hostcell – Wirtszelle, poate produce o reprogramare, Umprogrammierung, a codului genetic a acesteia, producând o sinteză masivă de material virusal, îmbolnăvind (după cele aproximativ 14 zile de incubaţie) brusc organismul gazdă, Lungenentzündungen, cu febră ridicată, transpiraţii masive şi, în nu puţine cazuri, cu exitus…

În condiţiile comunicaţiei intra-mondiale prezente, cu mijloace de transport ultra-rapide, cu turism în masă, cu multiple manifestări culturale şi sportive, riscul îmbolnăvirii în masă este extrem de crescut, cu un Ansteckung-Infection de forţă exponenţială teribilă, producând avalanşe de panică şi nelinişti la scară planetară……

Neavând, până la această oră, un medicament (Vaccin – Immstoff) eficace, prima soluţie la îndemână este izolarea bolnavilor în Quarantäne/Carantină, cerând populaţiei să poarte o mască de protecţie a gurii şi nasului, face-mask, ochelari de protecţie a ochilor google-lens, şi mănuşi de protecţie a mâinilor, Latexfree- handschue…

Întrebarea noastră, şi, consider, nu numai a noastră, este cum de nu există un tratament medical corespunzător prezentei maladii virale (cât şi patologiei virale în general), când se ştie că în medicina mondială şi cercetarea medicală sunt investite zilnic, miliarde şi miliarde de dolari şi euro…

Nu dorim să intrăm într-o polemică de pro şi con, dar lumea medicală mondială (inclusiv cea din România), REFUZĂ CU ÎNCĂPĂŢÂNARE ORICE ALT FEL DE ABORDARE A PATOLOGIILOR UMANE DIFICILE (BOLILOR TUMORALE, BOLILOR VIRALE, BOLILOR DE NEURON MOTOR), SFIDÂND PRACTIC ORICE EXTENSIUNE A PATOLOGIILOR RESPECTIVE!

Am trei facultăţi de medicină cu studii universitare şi postuniversitare în mai multe ţări occidentale, DAR NU SUNT MEMBRU AL NICI UNEI GRUPĂRI, ASOCIAŢII SAU COLEGII DE MEDICI DIN ROMÂNIA!

Am zeci de cărţi de medicină teoretică, de medicină filozofică, de medicină întru cercetare fundamentală, multe publicate pe Amazon KDP şi GooglePlay Books, dar, NU EXISTĂ NICI CEL MAI ELEMENTAR INTERES ÎNTRU ASEMENEA DESCHIDERE ÎNTRU REGÂNDIREA MEDICINII!

Eu, Augustin Ostace, înţeleg cel mai bine, că medicina rămâne baza clinică de tratament al bolilor umane, dar, MEDICINA NU ESTE TOTUL ÎN ABORDĂRILE PATOLOGIILOR DIFICILE!

 

Mă semnez prin adresele mele pe Amazon KDP şi GooglePlay Books, rămânând deloc resemnat la prezenta intolerabilă situaţie…

Amazon KDP: www.amazon.com/Augustin-Ostace

GooglePlay Books: book.google.com – căutare Augustin Ostace

***

CORONA VIRUS (2)

Ieri, Joi, 27 Februarie, 2020, bursele lumii, barometrele economice ale piețelor financiare de la Tokyo la Beijing, de la Seoul la Frankfurt, de la Paris la London şi la New York, s-au înroșit de pierderi imense, imense, imense… Nu puține agenții de presă au reamintit întru pesimism, crash-urile financiare din 1929 sau cele din 2008, cu pierderi de dincolo de numărabil şi rațional…

Continue reading „Dr. Augustin OSTACE: Corona Virus (COVID19)” →

Augustin OSTACE: Herta MÜLLER 2020 (II&III)

HERTA MÜLLER (II)

 

…Oare se va găsi cuvântul ce ar putea resintetiza chipul anatomic uman, probabil oferit de Zeu ca dar şi har Speciei Sapiens, cu străfundurile abstractului creativ uman, acest chip ascuns al lumii artistice, probabil celălalt mare dar şi har oferit de Zeu, prin milă? Prin compasiune? Prin icoana străfulgerată de el însuşi? Prin lacrima adusă de un înger luciferic în lume, undeva pe plaiurile copilăriei noastre, Landschaft der Kindheit?

Oare vom găsi acea cale mirifică a întoarcerii sau reîntoarcerii înspre rădăcinile sinelui nostru, Umkehrung zur Derselben, simetrizând paşii din zăpada albă de altădat’, immer derselbe Schnee, ca o cheie a cerului, Himmelschlüssel, ce îmbrăţişând pământul, se îndrăgosteşte de sine însuşi?

Oare vom intui vreodat’ acel sat pierdut al copilăriei, verlorene Dorfkindheit, care părăsit şi uitat fiind, gefallen in der Vergessenheit, devine visul de nestins în noi şi prin noi, implorând să-l purtăm mai departe prin lumi străine şi adverse, ca marama pilduitoare de lacrimă şi mistificare, în acel dor de necuprins, Sehnsucht der Ungreifende?…

…Am folosit, şi poate nu întâmplător, câteva din accentele literare prezentate de Herta Müller Luni şi Marţi seara la Köln, la POETICA[6], în faţa unor audienţe de săli si amfiteatre literare arhipline, toţi încercând s-o înţeleagă, s-o descifreze, s-o decodifice, ca un fel de Entschlüsseln, ce, apropiindu-te de el, îşi măreşte misterul…

…Poate că literatura Hertei Müller ar trebui abordată prin însuşi misterul vocii sale, aparent copilăreşti, prin însuşi carpianismul mâinilor sale, aparent inocente, prin însuşi paşii ei mărunţi prin memoria unor timpuri şi spaţii trecute, Gedächtnisvergangenheit, toate aparent uitate, probabil prin acel de sine care nu are o strictă identitate de critic literar sau explorator psihanalitic…

…Poate că această Fiinţă împotriva ei înşişi, eine Dasein gegen sich selbst, poate răscoli prin cuvânt şi îndrăznire nerăscolitul pierdut în meandrele istoriei, die Verbotenegeschichte, necuprinsul absolutului, die Absolutenheitumriss, tocmai prin acel ceva ce multor literaţi le scapă, acel infailibil de comun în prea comun, de om în prea om, de vis în prea vis, care, la prima vedere nu sunt literaturizabile, nu sunt metaforizabile, nu sunt poetizabile, dar care, reprofundizate şi reanalizate, conferă revelaţia de indeterminant în el însuşi, aglutinat prin magicul scris, în literă, cuvânt şi carte…

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland, 10.02.2020

***

HERTA MÜLLER (III)

…Odată intraţi în fenomenul literar şi cultural şi evident spiritual Herta Müller, să îndrăznim mai departe, fiindcă îndrăznitorului (Der Ermutiger) îi stă bine cu îndrăznirea (mit dem Mut), fiindcă autorul de cărţi (autoarea în cazul nostru), e cel ce se deschide (lui, celorlalţi, lumii, istoriei), e cel ce se oferă (lui, celorlalţi, lumii, istoriei), e cel ce se desfăşoară (lui însuşi, celorlalţi, lumii, istoriei), e cel ce povestindu-se pe sine, se înfăşoară şi desfăşoară în legendă şi mitologie, începând cu satul copilăriei, Kindheitsdorf, sat (Nitzkydorf în Banatschwaben pentru Herta Müller, Nimigea de Sus, Transilvania, pentru mine), deci sat, ce născând eternitatea, Geborend der Ewigkeit, naşte devenirea, Geboren der Werdung, şi poate neuitarea, Die Unvergessenheit, dintru acelaşi întru acelaşi, Der Derselbe im sich selbst…

Continue reading „Augustin OSTACE: Herta MÜLLER 2020 (II&III)” →