Ala MUNTEAN: Îmi zugrăvesc seninul

Îmi zugrăvesc seninul

 

Parfum de toamnă dintr-un fir de dor în floare,
Sculptat în suflet de albastrul unei zări,
Un pic de mir pe fața plânsă-a unei mări
Ce se revarsă peste-o geană de visare…

Un legământ sfințit în stropi de fericire
Îmi scaldă sufletul, împrejmuit de nori,
Cu acea dragoste din ochii visători,
Ce poate norii-mprăștia cu o sclipire.

Mă plânge toamna când îmi scotocesc destinul,
Iar alinarea-mi dăruiește frunza-n vânt
Chiar de suflarea-și stinge și zboru-i este frânt
Pe cerul inimii îmi zugrăvesc seninul…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

22 septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Simfonia toamnei

Simfonia toamnei

 

Își încinge vântul soаptele în zbor,
Pe fața ierbii albă cade bruma,
Vioara-și prinde-n creasta unui nor,
Pe strune-arcusu-și leagănă acuma.

Se pierde-o lume-n frunza de aramă
Când cerului-i se tulbură privirea…
Pictez un soare și mi-l pun în ramă,
Nicicând să nu-mi lipsească fericirea!

În dor se zbucium’ păsări călătoare,
C-un țipăt jalnic se pornesc la drum
Și urmăresc pân’ punctul lor dispare
Și zarea- ntreagă se scufundă- n fum.

Vioara de pe creasta-acelui nor
Își îneacă dorul ‘n noua simfonie
Suspină-adânc al toamnei dirijor
Și cade moartă frunza arămie…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

20 septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Poate cândva…

Când cerul e brăzdat de-atâția nori,
Tu îmi trimiți un bob micuț de soare,
De viață-un strop venit din depărtare,
Purtat cu drag în suflet… de cu zori.

Când gândurile ploaia-mi necăjește,
Umbrește razele ce-mi dau Lumină,
Tu știi…atunci mă simt ca o străină
Și doar iubirea ta mă încălzește.

Când vântul își îngână-a sa cântare
Prea jalnică, pe strune de viori,
Dorință-arzândă-n ochii visători,
Speranță e s-audă-a ta chemare.

Când frunza se desprinde de pe ram,
Iar toamna își impune-a sa culoare,
Îmbracă-mi sufletu-n veșmânt de floare!
Poate cândva și eu floare eram…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

16 septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Mi-am prins sufletu-n Cuvânt

Mi-am prins sufletu-n Cuvânt
L-am înveșnicit pe-o clipă,
Am semnat un legământ
Să nu fac din el risipă.

M-am înfășurat c-un nor
(Sunt și eu un punct în zare!).
Mă înalț în al meu zbor,
De altfel, ca fiecare…

Răspândesc în jur scântei
Când se sparg tăcute vise.
Ce frumoși sunt anii mei!
Doar privirea îmi surase…

Zugrăvesc un strop de cer
Cu a inimii peniță,
Îmi prind dorul la rever
Și-l despoi de suferință.

Îmi prind sufletu-n Cuvânt
Și respir cu bucurie.
Mi-e iubirea Ta veșmânt,
Vieții mele armonie!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

9 septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Tu…

TU…

 

Zâmbetul tău e-o rază de Lumină,
Scăldată într-o dragoste eternă,
O regăsire-ntr-o dorință fină
Prin sufletu-mi și slova cea maternă.

Ești răsărit într-un apus de soare,
Ești mângâiere pe o rană-adâncă,
Tandrețe ești a valului de mare,
Credința ta în bine-i ca o stâncă!

Ești un izvor de viață dătătoare,
Un dar divin al sufletului meu,
O lacrimă de dor din depărtare
Într-un amurg pictat de Dumnezeu.

Doar chipu-ți încrustat pe-a mea retină
Mi-alină gândurile-n miez de noapte.
E-atâta pace-n lacrima senină,
Stropi de iubire-n ale tale șoapte…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

2 septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Clipe de vis

CLIPE DE VIS

Trei clipe de viață…în umbre de dor
Scăldate de liniște-n rouă
Pe aripi de vis încercat-am să zbor,
Dar lumea se frânge în două.

Cu sufletul-ascuns printre răni de demult,
Meteahnă-n alintul ce doare,
O șoaptă…atât doar aș vrea să ascult,
Dar astăzi și… șoapta dispare.

Trei clipe de vis legănate-n Cuvânt,
Adună-n clepsidra cea nouă
Nisipul secat de o boare de vânt
Pe sufletul care mai plouă…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

30 iulie 2019

Ala MUNTEAN: Să nu mă uiți!

Să nu mă uiți!

 

Să nu mă uiți!..Știi, ceru-i plin de stele,
Iar sufletu-i sleit de-atâția nori
Gânduri târzii cuprind visele mele,
Încercări timide de-a le da culori…

Se zbuciumă un răsărit de soare
Pe creasta unui val scăldat în umbră,
Mulțimi de raze răzvrătite pe răcoare
Mână-n Neant lumina cea mai sumbră.

Azi las la poarta sufletului tău
Un strop de viață-n vlaga unei frunți,
Își îndreaptă către mine Dumnezeu
Privirea Sa. Dar tu…să nu mă uiți!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

25 iulie 2019

Ala MUNTEAN: Bat silabele metanii

BAT SILABELE METANII

 

Mreje-ncinse de mândrie, carusel pe cerul vieții,
Lume prinsă-n colivie fără boarea dimineții.
În Cuvânt s-adună anii la hotar de infinit,
Bat silabele metanii pentr-un suflet istovit.

I s-a-mpotmolit aripa în desișuri de poveste,
O scăpare-i este clipa ce-l ridică sus pe creste.
Susură-n adânc izvorul căci îl simte-n agonie,
Când zăbrele sfarmă dorul unei vieți în colivie.

Ca s-adune-n goana mare pe o muchie de nor
Anii dornici de visare smulși de-un suflu răpitor,
Mutilați de năzuințe când era vremea de coasă,
Zori îmbrățișând ființe ce-și grăbesc pașii spre casă…

Strâng lumini pitite-n rouă în veșmânt de licurici
Ce-ar desparte lumea-n două: și acolo, și aici.
Bat silabele metanii la hotar de infinit
În Cuvânt s-adună anii pentr-un suflet istovit…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

4 iulie 2019

Ala MUNTEAN: Cu un ciob de stea…

CU UN CIOB DE STEA…

 

Revărsând pe fața gliei doru-ncins în călimară
Rupând mrejele mândriei cu un ciob de Stea Polară
Șoapte se strecoară-n vise, gând flămând de mângâiere,
Luna razele-și întinse într-o urmă de tăcere.

Se scufundă fiecare-n ale nopții valuri reci,
Călător ca orișicare alinat de vorbe seci
Ce-și declină neputința în stropi de cafea amară,
Sugrumând în zori voința unui răsărit de vară .

Străbătând din nou imașuri văd lumina noi cazanii,
Rătăcesc în suflet versuri ce-și ascund în plete anii,
Umbra stoarsă din vecie un contur nou își reflectă,
Sufletului bucurie, chiar de pare imperfectă…

Și când visul se destramă în al zilei răsărit
Își expune a sa gamă cerul cel nemărginit
De culori paleta largă are-al nostru Creator
Sclipuind roua din frunze în crâmpeiele de dor,

Revărsate peste glie când e-ncins în călimară
Sfărmând mrejele mândriei cu un ciob de Stea Polară…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

3 iulie 2019

Ala MUNTEAN: Sufletu-mi renaște

SUFLETU-MI RENAȘTE

 

Mi-am scuturat tristețea de pe suflet,
Atât de veche, atât de ofilită,
Și-n loc, iubire-am să-mi presar, cu cântec,
Privirea vreau să-mi fie însorită.

Să-mi cânte răsăritul fericire,
Prezentul meu să uite de trecut
Ce e frumos, sorbindu-se-n uimire,
Să-alunge răul care m-a durut.

Se pare că de viață m-am îndrăgostit.
Ploaia-și croiește calea dinspre nori
Îmi spală sufletul de tot ce m-a rănit,
Lăsând în loc doar glasuri de viori…

Eu mă cufund în răsărit de soare,
Lumina sfânta-mi este mângâierea.
De nu mi-ar fi dat soarta poame-amare,
N-aș fi-nțeles ce dulce este mierea!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

18 Mai 2019