BAT SILABELE METANII
Mreje-ncinse de mândrie, carusel pe cerul vieții,
Lume prinsă-n colivie fără boarea dimineții.
În Cuvânt s-adună anii la hotar de infinit,
Bat silabele metanii pentr-un suflet istovit.
I s-a-mpotmolit aripa în desișuri de poveste,
O scăpare-i este clipa ce-l ridică sus pe creste.
Susură-n adânc izvorul căci îl simte-n agonie,
Când zăbrele sfarmă dorul unei vieți în colivie.
Ca s-adune-n goana mare pe o muchie de nor
Anii dornici de visare smulși de-un suflu răpitor,
Mutilați de năzuințe când era vremea de coasă,
Zori îmbrățișând ființe ce-și grăbesc pașii spre casă…
Strâng lumini pitite-n rouă în veșmânt de licurici
Ce-ar desparte lumea-n două: și acolo, și aici.
Bat silabele metanii la hotar de infinit
În Cuvânt s-adună anii pentr-un suflet istovit…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
4 iulie 2019