CU UN CIOB DE STEA…
Revărsând pe fața gliei doru-ncins în călimară
Rupând mrejele mândriei cu un ciob de Stea Polară
Șoapte se strecoară-n vise, gând flămând de mângâiere,
Luna razele-și întinse într-o urmă de tăcere.
Se scufundă fiecare-n ale nopții valuri reci,
Călător ca orișicare alinat de vorbe seci
Ce-și declină neputința în stropi de cafea amară,
Sugrumând în zori voința unui răsărit de vară .
Străbătând din nou imașuri văd lumina noi cazanii,
Rătăcesc în suflet versuri ce-și ascund în plete anii,
Umbra stoarsă din vecie un contur nou își reflectă,
Sufletului bucurie, chiar de pare imperfectă…
Și când visul se destramă în al zilei răsărit
Își expune a sa gamă cerul cel nemărginit
De culori paleta largă are-al nostru Creator
Sclipuind roua din frunze în crâmpeiele de dor,
Revărsate peste glie când e-ncins în călimară
Sfărmând mrejele mândriei cu un ciob de Stea Polară…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
3 iulie 2019