În luna florilor când se-nfiripă dorul,
împrăștiind în zări crâmpei de rai,
se simte-n toate, că prezent e Creatorul,
iubirea revărsându-și peste plai.

În luna florilor presar culori pe vise,
alunec în misterul dintre nori,
iar stelele-mi sunt luminițe-aprinse
când împletesc prin dragoste fiori.

În luna florilor cununi de curcubee
încântă ceru-ntr-un feeric joc…
Enigmă-i luna-aceasta… suflet de femeie,
scăldată în parfum de busuioc!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

16 Mai 2019

În gând se zbuciumă cuvântul,
Iar doru-ncearcă să-l seducă,
Îl adulează-n grabă vântul
Ca de pe buze să nu fugă

Se-naltă pelerinii-umbre
În amurg spre bolta nesecată,
Printre roșcate raze sumbre
În unduiri justificate.

Își caută loc printre stele
Mănunchiuri de sclipiri divine,
În leagănul slovelor mele
Azi rostul își găsesc destine!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

15 Mai 2019

S-ascunde-n tăcere o lume de vise
Ca roua pe frunze se zbate-n frământ
Mi-e cerul pictat ‘ntre pleoape deschise
Cu-n spectru de stele sclipinde-n Cuvânt.

O umbră de om dintr-o lume uitată
Tivită-mprejur cu fir de boranjic
Cândva plăsmuită-ntr-o șoaptă curată
În cumpăna nopții de-un suflet pitic.

Doar sufletul poate să știe, de-i vrerea,
Ce tare mai strigă în vene tăcerea…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

11 Mai 2019

Săltând în galop îmi trec anii prin sânge,
O umbră-mi se-ascunde-ntr-un buzunar,
Pe corzi de vioară o pasăre plânge
Și-un zâmbet tresare din ce-n ce mai rar.

Un picur de ploaie alungă tăcerea,
În valuri se zbate al vieți-nceput
Colo lângă candelă- mi scutur durerea,
Iar vântu-o privește de parc-ar fi mut…

Destinul reînvie în câmpul cu flori
Și soarbe a lunii lumină argintie
Când mii de maiestre privighetori
Trilu-și îmbină într-o simfonie.

Și nu mai e brumă pe fața ta, iarbă,
Doar jalnic suspină a vântului coardă…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

7 Mai 2019

Înger cu aripa frântă
Prinsă între două stele,
Umbra Celui ce Cuvântă
Peste dorurile mele.

Trup de lut purtat de glie
În al vieții răsărit,
Oscilând între-armonie
Și un vis plăpând râvnit.

Culori prinse-n curcubeu
Îngerilor sunt pe plac,
Numai bunul Dumnezeu
Poate face-acest hamac.

Iar când lacrima apune,
Luminând viața întreagă,
Îngeri mulți privesc spre lume
Vrând să-și vadă ființa dragă…

Un hamac plin de culoare
Inversat spre noi…în zare.

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

6 Mai 2019

Zăvorâte-n carapace
De un val de neputință,
Însetat de-un strop de pace
Izvorâtă din credință,
Mii de muguri din cuvinte
Care nu știu osteneală
Pe aripi de gânduri sfinte
Își așteaptă rânduiala.

Sunt și zâne și strigoi
Prinși în salba de „mărgele”,
Gânduri vechi în lanțuri noi
Presurate-n praf de stele…
Depăn fir de lună nouă,
Împletind cu el cuvinte,
Strălucește-un dor în rouă
Ca un strai din lacrimi sfinte…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

20 aprilie 2019

În aer e miros de primăvară,
De-un verde crud se-mbată-a mea privire,
Săruturi tandre fură florii iară
Albina ce se simte-n rol de mire.

E-atâta viață-n jur și-atâta soare,
Că sufletu-mi se scaldă în lumină.
Înmiresmate se întind ogoare
Și sfântă este apa din fântână.

De prin grădini timid ‘și arată fața
Suave și plăpânde flori alese,
Atât de-mbietoare-s dimineața ,
De parcă și-au pus voaluri de mirese.

Dinspre liliac s-aude-un tril nostalgic,
Își cânt-o pasăre povestea sa,
Vrajindu-mă cu glasul ei cel magic,
În grabă sângele-mi începe a pulsa.

În minte îmi răsun-o simfonie,
În depărtare – un dor cicatrizat,
Ce-n suflet totdeauna reînvie,
E simfonia liliacului rotat!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

19 aprilie 2019

Din umeri crengi să se-nfiripe apoi să-și pună haină verde
Să-și stoarcă peste ea lumina și seva luna fumegând,
Să scotocească depărtarea cu-n curcubeu ce-n nori se pierde
Și c-un mănunchi de stele coapte peste izvoare clipocind.

S-adune șoaptele prelinse dintr-un amurg uitat în vară,
Ce le-ar preface în rubine în goana fulgilor de nea,
În haină de eternitate sub flori de măr întâia oară
Voi încerca să stau de vorbă o clipa doar cu viața mea.

Ne-om înțelege în tăcere, ne vom destăinui pe rând,
Privindu-ne cu bunătate ca nici un semn de întrebare
Să nu rămână între noi dosit cumva-n vreun pui de gând
Ce ar putea din nou să țină sufletul meu în zbuciumare.

Voi împleti din roua nopții și flori de măr vieții cunună
Să știe că îmi este dragă și o iubesc cu-adevărat!
În umbra unui dor fierbinte când inima-mi bate nebună
Eu vieții scrie-voi scrisoare să-mi lase sufletul curat!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

10 aprilie 2019

Voi lasă în noapte dorul, un supus să o servească,
Care își are izvorul într-o viață pamântească;
În clipe nemângâiate îi va face evantai
Din sclipiri de stele-aprinse revărsate peste plai.

Voi lasă și-un strop de rouă, tăinuit pe sub pleoape,
Ca-n această ziuă nouă să îmi fii tot mai aproape,
Să-nflorească busuioace, când surâzi, pe-a mea retină
Și sufletul să se-mpace cu-o lacrimă fără vină.

Mi-oi lua numai iubirea, sfetnicul de dimineață
Și un pic de fericire să-mi înmugurească-n viață,
Pe cărări de nostalgie încă dosite de dor
Să renasc din nou făclie-ncinsă în șoapte de-amor…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

6 aprilie 2019

Din ceruri se desprinse o rază de lumina,
În grabă se oprise la capătul de nor.
Unde trecu, sculptase o urmă fină-fină,
O urmă luminoasă-e dorul călător…

Îmbrățișându-l dulce, îl întrebai ce-l doare,
În bunătatea-aceasta porni a se topi…
Îmi spuse-atunci că tare…tare-i dor de soare
Și se prelinse-n aer, din ochi cât ai clipi…

Îmi scuturai aripile, pornii din nou să zbor,
Alunecând pe culmi de pace și credință…
Rămas-a-n urmă norul, doar dorul călător
Azi stăpânește zarea și-ntreagă mea ființă…

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

4 aprilie 2019