Manuela CALAFETEANU: A apărut cartea “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști “ de cunoscutul jurnalist și scriitor Al.Florin Țene

Noua apariție editorială a scriitorului Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Uniuni Ziariștilor Profesioniști, este o” bornă” care marchiază teritoriul înțelepciunilor unei experiențe de-o viață al jurnalistului ce a dat culturii române peste 80 de cărți din toate domenile literaturi.

Cartea ”Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști „ , apărută la Editura Napoca Star, 2019, cuprinde 39 de decaloguri, și așa cum spune autorul, oprindu-se la această cifră care reprezintă vârsta la care Mihai Eminescu a ”trecut în nemurire”. Cartea se deschide cu o „Schiță de autoportret„ în care autorul își relatează secvențe din viața sa din timpul perioadei drăgășenene, pe când era elev la Liceul Teoretic, povestind cum a înființat Cenaclul literar “Gib I. Mihăescu“, pe când era elev în clasa a X-a. La ședințele acestuia au participat viitorii scriitori, Virgil Mazilescu, Radu Vasile, viitorul Prim Ministru, Dumitru Velea, Nicolae Cochinescu, viitorul Procuror general al României, Ilie Vulpe, Nicolae Bărbulescu, Emil Banță și mulți alții.Interesantă este relatarea despre Gazeta Literară drăgășeneană pe care a expus-o pe gardul liceului, ce cuprindea patru rubrici, una de poezie, celelate de articole și cronica ultimei ședințe a cenaclului literar, confiscată în aceași zi de director și securitate.

În această scurtă autobiografie, autorul povestește evenimente din perioada studenției de la Baia Mare când a înființat Cenaclul “Nord” împreună cu scriitorii Vasile Radu Ghenceanu și Ion Ghiu Pauleana.

Sunt relatate momente din viața sa în tangență cu mari scriitori, prieteni, jurnaliști,oameni de artă și cultură, inclusiv personalități care au avut o contribuție în promovarea culturii române.

Partea consistenă a cărții sunt cele 39 de decalogurile cuprinzând 390 de texte pline de înțelepciune, filozofie și sfaturi pentru ziariști, provenind din experiența de-o viață a talentatului jurnalist și scriitor Al.Florin Țene, dar și din înțelepciunea marilor personalități de pe mapamond din toate timpurile. Autorul acestei interesante cărți este un Om de mare cultură, promotor și manager cultural, fiu al meleagurile vâlcene, care toată viața și-a dedicate-o culturii, literaturii naționale, și nu numai.

Prin cenaclurile și Liga Scriitorilor Români, pe care le-a înființat, Al.Florin Țene a atras în jurul său un numeros public iubitor de literatură, fiind un adevărat pedagog, însuflând publicului dragostea de cultură, dar și bunătate pe măsura sufletului său mare.

Subliniez, apreciind una din zecile de adevăruri ale lui Al.Florin Țene, care spune : “ Momentele constitutive ale culturii ca process istoric complex, sunt următoarela:1-Cunoașterea, moment cognitive- ce reflect legile faptelor sau proceselor din mediul natural sau social, de ordin material sau spiritual, de natură obiectivă sau subiectivă; 2-Valoarea, fiind momentul axiologic, adică raportarea rezultatelor cunoașterii la nevoile, trebuințele sau aspirațiile omului, aprecierea lor critică în funcție de interesele sociale umane.3- Creația. Momentul creator, ca Continue reading „Manuela CALAFETEANU: A apărut cartea “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști “ de cunoscutul jurnalist și scriitor Al.Florin Țene” →

Al. Florin ŢENE – Eminescu scria: “Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”*

Decalogul 22 pentru ziariști

1. Parafrazândul pe Eminescu, pot să spun; un jurnalist talentat se dezvoltă într-o redacție a unui cotidian neutru care nu răspunde la sugestile interesate ale patronatului. Jurnalistul care încearcă “să împace și capra și varza”, adică și pe cititor și pe patron nu este un ziarist mare.

2. Descriminări vechi de când lumea și practici pericoloase de dominație și superioritate continua, bântuie o lume dens populată în multe zone ale pământului, incapabilă să dezvolte planuri de redistribuție echitabilă, de cooperare și de solidaritate morală, de care specia umană, pentru prima data în istoria ei, ar putea să depindă din ce în ce mai mult. La această situație au contribuit și marile trusturi de presă și jurnaliști bine plătiți.

3. Un ziarist pensionar mi-a povestit că a rămas perplex și fără cuvinte când un fost cititor al său l-a întrebat: Cine ești?

4. Ziaristul care critică cu interes un coleg din altă redacție care este mai prejos decât el din punct de vedere al talentului nu câștigă o biruință prea mare.

5. Omenirea de-alungul evoluției sale culturale, s-a adaptat la mediul înconjurător- cu success, desi deseori fără să-și dea seama- organizând o asemenea ambianță încât să asigure supraviețuirea specie și să mărească treptat bunăstarea unui număr tot mai mare de indivizi.

6. Momentele constitutive ale culturii ca process istoric complex, sunt următoarela:1-Cunoașterea, moment cognitive- ce reflect legile faptelor sau proceselor din mediul natural sau social, de ordin material sau spiritual, de natură obiectivă sau subiectivă; 2-Valoarea, fiind momentul axiologic, adică raportarea rezultatelor cunoașterii la nevoile, trebuințele sau aspirațiile omului, aprecierea lor critică în funcție de interesele sociale umane.3- Creația. Momentul creator, ca act sau proces istoric, individual sau colectiv, prin care are loc prefacerea unor obiecte, procese, însușiri, legi etc.de ordinul realității naturale, sociale sau pshice în fapte sau valor de cultură.4- Asimilarea critică și generalizarea social a valorilor, culturale deja constituite nu este un proces exterior culturii înseși, ci face parte integrantă din cuprinsul acesteia.Conceptele cultură și valoare nu coincide. Cultura este un process în cuprinsul căruia valoarea reprezintă un moment esential dar nu singurul; ea afectează finalizarea umană a culturii, raportarea sa la aspirațiile și nevoile oamenilor, a societății.Valoarea este o rezultantă sintetică a activității de cunoaștere a omului care presupune, ca premise necesare, reflectarea sau prelucrarea unor elemente, trăsături ale obiectelor lumii exterioare care întruchipează forțe sau facultății esențialmente umane și deține un loc și un rol anumit în viața umană.

Continue reading „Al. Florin ŢENE – Eminescu scria: “Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”*” →

Al. Florin ŢENE: Viața interioară a celor ce scriu își găsește expresia supremă în armonia dintre materie și spirit*

Decalogul 21 pentru ziariști

1. Îți iubești meseria de jurnalist? Atunci nu-ți risipi nesăbuit talentul, căci din talentul tău îți câștigi viața.

2. Cine apreciază talentul unui ziarist vrednic, apreciază mai mult omul, dar cititorul care apreciază ziaristul care spune neadevăruri nu cinstește meseria de jurnalism.

3. Puțini analizăm raportul dintre creier și inteligență. Filosofi, moraliști, sociologi și, chiar, ziariști, cautăm să dezlegăm tainele vieții cu ajutorul rațiunii, făurim sisteme de gândire, analizăm ideile și sentimentele cu subtilitățile respective, urmărim curentele culturale și sociale prin oceanul furtunos al istoriei, scriem studii metafizice, concepții etice ce dispar în neant, precum Crucea de pe o Catedrală în explozia de lumină a soarelui.

4. Amintirea adevărului din scrierile noastre nu mai este adevăr, amintirea neadevărului din scrierile altora este încă minciună.

5. Ralph Walde Emerson scria: “Pentru fiecare lucru pe care l-ai ratat, ai câștigat altceva și pentru fiecare lucru pe care îl câștigi pierzi ceva. “

6. Nu avem încă un mijloc sigur de a măsura inteligența.Comparând, cu mijloace obijnuite ale psihologilor, diferiți jurnaliști, se poate spune desigur că inteligența unui Einstein e superioară acelui gazetar iscusit, dar nu se poate indica o relație numerică.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Viața interioară a celor ce scriu își găsește expresia supremă în armonia dintre materie și spirit*” →

Al. Florin ŢENE: Când ziaristul este concediat tot rămâne cu învățătura*

Decalogul 20 pentru ziariști

1.Winston Churchill spunea : “Succesul nu este final, eșecul nu este fatal, curajul de a continua este ceea ce contează. “

2. Ziaristul nu e bine să-și însușească în scrierile lui un termen, o etichetă de o teorie socială, filosofică, teorie literară, fiindcă așa cere uzanța jurnalisticii de specialitate, ci pentru că așa crede, pentru că așa simte.

3. Semnul dinstinctiv al unei societăți civilizate stă în capacitatea acesteia de a apăra drepturile cetățenilor săi.Un rol important în acest domeniu îl are și presa.

4. Ce interes ar avea societatea să producă suferință unora dintre membrii săi, și prin presa aservită mediului politic aflat la conducere, să-i excludă din procesul politic, să le restricționeze libertatea de a se mișca și de a vorbi și pentru a scrie liber?

5. Lev Troțki spunea în anul 1936 că: “Scopul justifică mijloacele atâta vreme cât el însuși este justificat. “

6. Nu este nici o îndoială că mijloacele de comunicare în masa au o profundă influență asupra concepției noastre despre viitor,care, la rândul său, va avea o influență considerabilă asupra calității acestuia.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Când ziaristul este concediat tot rămâne cu învățătura*” →

Al. Florin ŢENE: Ziarisul care nu știe să pună o întrebare nu este instruit, cel care nu intervievează niciodată nu este născut pentru această meserie nobilă.*

Decalogul 19 pentru ziariști

Dinamica societăților umane este foarte complex, dar este rezonabil să presupunem că, pe termen lung, societățile juste sunt mai stabile și mai durabile decât cele injuste.

2. Milton Friedman în anul 1980 scria că:”O societate care pune egalitatea- a se citi egalitatea veniturilor-înaintea libertății va sfârși prin a nu avea nici egalitate, nici libertate. “ Acest fenomen s-a întâplat în societatea comunistă. Egalitarismul rău înțeles de Marx.

3. Orice concepție despre dreptatea socială presupune, cel puțin implicit, noțiunea de imparțialitate.

4. Lucru cel mai bun ce-l poate face un ziarist care dorește să scrie despre imparțialitate este să accepte principiul diferenței.

5. Inegalitățile sunt juste doar dacă toată lumea are de câștigat de pe urma lor; în celelate cazuri, este preferabil egalitatea.

6. În această situație ideea de basă este: dreptatea ca echitate.

7. Fiecare ziarist are un instinct natural de a-și urmări propriile interese și este în interesul tuturor ca oamenii să coopereze între ei; doar astfel vor reuși să nu se mai războiască și să se desprindă de viața singuratică, săracă, rea, brutală și scurtă.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Ziarisul care nu știe să pună o întrebare nu este instruit, cel care nu intervievează niciodată nu este născut pentru această meserie nobilă.*” →

Al. Florin ŢENE: Salvarea lumii începe cu un gând bun scris într-un articol*. Decalogul 18 pentru ziariști

1.Libertatea este, totodată, unul dintre lucrurile în privința cărora ziariștii se contrazic dintotdeauna.

2. Libertatea este esențială, este benefică și constituie o idee politică. Libertatea este posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății.

3. Se pune întrebarea, cum să reconciliem libertatea unui ziarist de a scrie despre un lucru cu libertatea altui ziarist de a scrie contrariul?

4. Pentru a înțelege libertatea, e necesar să înțelegem creşterea rolului legii, naşterea cetăţeanului moderat, prudent, înţelept, instaurarea unei egalităţi apropiate de cea de tip democratic, Grecia antică a reuşit să fie un promotor al evoluţiei, atât la nivel social, cât şi politic, să favorizeze instaurarea democraţiei, care va avea mai târziu, ca efect principal, garantarea securităţii. Este evident faptul că nu putem vorbi acum despre conceptele de siguranţă, libertate sau despre orice fel de drepturi de atunci în sensul care le este dat de gândirea juridică astăzi, însă conceperea lor la nivel de idee, dar şi de practică a fost rezultatul unui proces îndelungat în istoria umanităţii, proces alcătuit din etape mărunte, uneori sigure, alteori mai puţin ferme, importantă însă fiecare, care, puse laolaltă, au dus la realitatea pe care o trăim astăzi. Acest proces îşi are rădăcinile tocmai în lumea greacă, ce şi-a lăsat adânc amprenta în formarea de mai târziu a societăţilor moderne.

5. Sofiştii sunt primii gânditori care şi-au îndreaptă atenţia către individ, afirmând prevalenţa acestuia în faţa statului. Acest lucru porneşte de la binecunoscuta concepţie a sofiştilor potrivit căreia totul este relativ, inclusiv legea, care nu este, până la urmă, decât o creaţie a oamenilor, ce îi instalează pe aceştia în planul consensului în vederea realizării intereselor lor. Ea nu poate avea vreo influenţă asupra naturii individului, în sensul de a-l transforma, de a-l face virtuos.11 Desigur, aceasta nu înseamnă că legea nu este importantă; ea are, de fapt, un rol foarte important. Astfel, relativizarea a tot ceea ce există duce la concluzia că omul este cel mai important, pentru că el este creatorul legilor sau, după cum spunea sofistul Protagoras, „măsura tuturor lucrurilor”.

6. “O persoană sau un grup de personae- ar trebui lăsat să facă sau să fie ceea ce poate ei să facă ori să fie, fără interferența altora, “ scris în 1959 de Isaiah Berlin.

“Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: «Asul», «Prinţul» şi tot aşa… eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.Spunea Brunea Fox.

7. Libertatea negativă concepută de liberali este, în general, dominantă, cel puțin în țările din Vest, rămân încă multe chestiuni spinoase. Pe scurt, le lipsește libertatea substanțială de a-și pune în practică drepturile formale de care dispun.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Salvarea lumii începe cu un gând bun scris într-un articol*. Decalogul 18 pentru ziariști” →

Al. Florin ŢENE: Ziariștii trebuie să înțeleagă apărarea centrală pe liberul-arbitru*. Decalogul 17 pentru ziariști

1.Liberul-arbitru acordat omului este un dat divin de o valoare enormă, însă Dumnezeu nu ne-a putut face acest dar eliminând, totodată, riscul ca noi să abuzăm de el.

2. În urma acestui deziderat, Dumnezeu nu poate fi considerat responsabil pentru lucrurile rele care se întâmplă, întrucât ele se întâmplă doar din vina noastră și nu ar trebui să ne facă să ne îndoim de Existența lui.

3. Parafrazândul pe Benjamin Mays spun; faptul că un ziarist nu-și atinge scopul în viață prin opera jurnalistică publicată nu e o tragedie. Adevărata tragedie e să nu aibă unul.

4. Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii. Spunea Eleanor Roosevelt.

5. Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Gala Centenarului Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Bucureşti, 26 septembrie 2019:

Valorile creştine şi jurnalismul de responsabilitate socială

,,În societăţile moderne, sistemul mass-media, cu paleta sa largă de dezbateri şi idei construite pe fondul libertăţii de exprimare şi al responsabilităţii faţă de comunitatea pe care o însufleţeşte, reprezintă o componentă esenţială a procesului de conservare a valorilor perene, de transparență instituţională şi de înnoire civică.

De aceea, profesia de jurnalist are o importanţă aparte în funcţionarea organismului social, prin asumarea rolului de liant comunitar, imparţial şi independent, dar așteptat să fie constructiv în spaţiul public, traversat adesea de furtuni şi incertitudini.

Vocaţia Bisericii în lume este fiinţial legată de promovarea valorilor spirituale, de cultivarea relaţiei omului cu Dumnezeu şi de căutare a Împărăţiei cerurilor prin credinţă, speranţă şi fapte bune.

În plan social, ziariştii se concentrează îndeosebi asupra detaliilor, faptelor şi evenimentelor care influențează viaţa de fiecare zi a oamenilor. Însă, există întotdeauna puncte de întâlnire şi întrebări ale omului aflat sub presiunea acestui veac şi aspiraţiile sale spirituale.

Istoria presei româneşti cuprinde multe mărturii despre familiaritatea dintre oamenii Bisericii, vestitorii Cuvântului lui Dumnezeu în lume, şi evoluţia rapidă a mijloacelor de comunicare socială.

Chiar în acest an în care aniversăm Centenarul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi când se împlinesc 190 de ani de la apariţia Curierului Românesc (Bucureşti, 1829) şi a Albinei româneşti (Iaşi, 1829), aniversăm şi 180 de ani de la întemeierea Vestitorului Bisericesc (Buzău, 1839).

Este bine cunoscut faptul că Telegraful Român, gazeta politică, industrială, comercială şi literară fondată de Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna la Sibiu, în anul 1853, rămâne cea mai longevivă publicaţie periodică din ţara noastră, cu apariţie neîntreruptă până în prezent.

Anul Marii Uniri găsea Telegraful Român la datorie, într-o simbioză a slujirii bisericeşti cu munca ziariştilor patrioţi din mai multe oraşe ale ţării, truditori jertfelnici, prin darul meseriei lor, la însufleţirea poporului şi la făurirea idealului de unitate naţională.

Despre rostul presei şi despre misiunea ziariştilor în societate, Părintele Academician Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, el însuşi redactor responsabil al Telegrafului Român mai mult de un deceniu, scria în 1944: „Ziarul trebuie să aibă orizontul larg, armonios şi să respecte temeliile morale, absolut necesare pentru existenţa sănătoasă a mulţimilor. Poate se va ajunge odată la acea stare, când cel ce vrea să devină ziarist va trebui să fi dat probe puternice nu numai de destoinicie stilistică, ci de credinţă tare şi de moralitate neclintită”[1].

După anul 1989, Biserica Ortodoxă Română a dezvoltat, alături de slujirea social-filantropică şi de cea cultural-educativă, o lucrare misionară şi civică prin intermediul propriilor instituţii media, în vederea intensificării comunicării cu întreaga societate românească şi a cultivării limbii şi tradiţiilor naţionale în rândul diasporei române de pe toate meridianele lumii.

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (radio, televiziune, agenţie de ştiri, publicaţii periodice), împreună cu celelalte instituţii media bisericeşti promovează în rândul tinerei generaţii valorile credinţei creştine, istoria şi virtuţile neamului românesc.

Totodată, privim cu respect către toţi jurnaliştii de la instituţiile media publice sau private care îşi fac datoria cu onestitate şi profesionalism.

Prin intermediul Biroului de Presă şi Relaţii Publice, Patriarhia Română menţine o legătură permanentă cu toţi cei care doresc să cunoască, de la sursă, proiectele şi activităţile Bisericii.

Apreciem eforturile Uniunii Ziariştilor Profesioniști din România de a aduna într-un cadru asociativ jurnalişti din diferite generaţii şi de a cultiva demnitatea şi responsabilitatea unei profesii care a avut şi poate avea o contribuție majoră la bunul mers al societății.

Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să binecuvinteze pe toţi organizatorii şi participanţii la lucrările acestei întruniri şi să le dăruiască bucuria de a cultiva în universul mediatic dinamic din zilele noastre valorile care nu se învechesc niciodată”.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Ziariștii trebuie să înțeleagă apărarea centrală pe liberul-arbitru*. Decalogul 17 pentru ziariști” →

Al. Florin ŢENE: Fructele se întorc întotdeauna la rădăcini, sau “zidirea” Anetei în Catedrala amintirilor

A cincea carte a doamnei Maria Someșan, intitulată “Rădăcini, Dorință și Speranță“, apărută la Editura ALTIP din Alba Iulia, 2019, se menține pe același palier epic și stilistic ca în romanele ”Dreptunghiul iubirii, adevăr sau iluzie“, “Se poate și mai târziu: până la capăt”, care se pot constitui într- o trilogie, care îmi amintește de “Cronică de familie“ de Petru Dumitriu sau de ciclul românesc al lui Duiliu Zamfirescu..

Cartea structurată în nouă capitole cu o prefață de dr.Victor Constantin Măruțoiu se constituie într-o adevărată saga, numele generic al vechilor legende, care este o proză narativă cuprinzând povestiri și legende istorice cu caracter eroic aparținând popoarelor scandinave; un fel de cronică, sau roman, nu astfel de întreprindere a Anei, din acest roman în căutarea mormântului mamei, adică a rădăcinilor sale nu este un fel de povestire eroică, un fel de saga, împletită cu momente eroice din istoria locurilor prin care trece?

Urmărindu-și destinul, dând timpul înapoi, autoarea își rememorează apoftegma lui Octavian Paler: “Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ce-ți dă destinul. “ Aceasta ca o justificare, în discuția cu prietenul Ștefan.

Dialogurile dintre prietena Corina,si Ana sunt firești, imaginile din Cheile Bicazului descrise cu acribie de autoare sunt adevărate secvențe cinematografice, toate acestea sunt jaloanele care marchează drumul Anei, personajul principal al cărții, în drumul său spre căutarea rădăcinilor familiei. Dacă în “Baltagul lui Sadoveanu’ Victoria își căuta bărbatul, pe Nichifor Lipan, aici, Ana își caută originile, pe mama, mai precis mormântul acesteia.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Fructele se întorc întotdeauna la rădăcini, sau “zidirea” Anetei în Catedrala amintirilor” →

Al. Florin ŢENE: Concepția unui ziarist la vârsta înțelepților munteni despre Dumnezeu. Decalogul 16 pentru ziariști

1.Problema răului este un prag greu de trecut pentru creștinul care crede în Dumnezeu. Când vine peste noi o calamitate, întotdeauna ne vine să ne punem întrebarea : Cum de-a permis Dumnezeu așa ceva? Dificultatea în a-i da un răspuns poate afecta iremediabil credința în Dumnezeu a celor afectați.

2. Această situație apare ca o consecință a calității atribuite lui Dumnezeu în tradiția iudeo-creștină, și mai ales la ortodocși.

3. Îmi pun câte odată întrebarea: Dumnezeu este neputincios, ignorant, răuvoitor sau…nu există? Această îndoială apare ca o consecință a calităților atribuite lui Dumnezeu. În tradiția ortodoxismului. Aceste proprietăți sunt esențiale pentru concepția obișnuită despre Dumnezeu și nici una din ele nu poate fi modificată sau eliminate,fără a dăuna profund imaginii Sale.Conform concepției teiste ortodoxe.

4. Dumnezeu este omniscient: cunoaște și știet absolut tot ce poate fi cunoscut și știut, din punct de vedere logic.

5. Dumnezeu este omnipotent: poate întreprinde orice ce poate fi întreprins, din punct de vedere logic.

6. Dumnezeu este omnibenevolent: reprezintă o voință bună universală și dorește să facă orice lucru bun care poate fi făcut.

7. Dacă Dumnezeu este omniscient (atotștiutor ) este pe deplin conștient de durerea și de suferințele din lume.

8. Dacă Dumnezeu este omnipotent (atotputernic ), atunci poate împiedica durerea și suferința.

9. Dacă Dumnezeu este omnibenevolent (bunăvoință infinită ), atunci dorește să împiedice răul.

10. Uneori, nevinovații suferă, în timp ce vinovați scapă ne pedepsiți. Teistul scapă prin necunoscute sunt căile Domnului,- este nerezonabil să invocăm rațiunea pentru a justifica acțiunile divine. Divinitatea o poate judeca doar Divinitatea.

Al.Florin Țene, UZPR

Al. Florin ŢENE: Din jurnalul unui ziarist – “Vâlcea Artistică“ a anilor 1984

La sfârșitul luni aprilie 1984 am primit la Cluj invitația de la organele cuturale ale județului Vâlcea aă particip pe 4 mai la o mare și frumoasă acțiune culturală pe meleagurile de basm ale județului natal.

Astfel, că pe 4 mai, dis-de – dimineață, împreună cu scriitorii Constantin Zărnescu și Vasile Sav, redactori la revista TRIBUNA, ne-am urcat în acceleratul Cluj-Craiova, îndreptându-ne spre Rm.Vâlcea. După câteva ore de mers, în care am discutat despre Sfântul Augustin cu latinistul Vasile Sav am coborât în stația CFR Rm. Vâlcea.Aici, pe peron ne așteptau Petre Petria, de la Biblioteca Județeană “Antim Ivireanu “, dramaturgul Doru Moțoc și un activist de la Comitetul județean de partid. Era o zi însorită de primăvară care ne predisunea la un optimism debordant.

După cuvintele de bun venit am fost invitați să urcăm într-un microbuz OJT care ne-a dus la Hotelul Alutus.

După o noapte cu care am dormit în cameră cu regretatul poet Stelian Nica, cumnatul meu, dar nu înainte de a a bea Pepsi-Cola în camera lui George Țărnea, la invitația acestuia, dimineața am fost conduși în sala de ședințe a Palatului Administrativ, unde organele județene ne-au informat despre Programul VÂLCEA ARTISTICĂ unde au fost invitați scriitorii născuți pe meleagurile vâlcene, inclusiv personalități marcante din cultura română. Acest” Program” cuprindea vizitarea unor obiective turistice, culturale, hidrocentrale, biblioteci, cămine culturale, și șezători literare în unele locații.

În sală se aflau scriitorii: Ilie Purcaru, Alexandru Cerna Rădulescu, I.I.Alexandrescu, Doru Moțoc, George Țărnea, Gh.Diaconu, Felix Sima, Ion Șt. Lazăr, Constantin Zărnescu, Vasile Sav, Al.Florin Țene, Stelian Nica, Dumitru Raiciu, Ioan Barbu, Gh. Tănăsoaica, Veronica Stan, Elisabeta Novac, Bartolomeu Anania, Gheorghe Anca, Lucian Avramescu,, Nicolae Dragoș, Constantin Mateescu, Mircea Zatti, Mihai Duțescu, Ada Orleanu, D.R. Popescu, Dinu Săraru etc.

După această ședință de informre ne-am urcat în autocarul ONT și am pornit la drum spre Voineasa, unde eu am lucrat ca redactor la ziarul de șantier LIMINA DE PE LOTRU. În fața autocarului se aflau două autoturisme Dacia în care se aflau D.R.Popescu, Dinu Săraru și câțiva activiști de partid. Le cădeau nasul să merargă în autocar, alături de noi, unde se aflau locuri libere. În timpul călătorie, la microfonul autocarului George Țărnea a făsut pe ghidul, informându-ne despre satele prin care treceam. La microfon și-a mai arătat talentul poetic Gheorghe Tănăsoaica, Al.Florin Țene, Doru Raiciu și alții. Ajunși la Voineasa am ținut o șezătoare literară în clubul șantierului. Au vorbit Ilie Purcaru, I.I.Alexandrescu, D.R. Popescu și Dinu Săraru. Sala a fost plină de muncitori. Se afla și directorul general ing.Cocoși cu soția, care era director economist.

După șezătoare, am mâncat prânzul la cantina muncitorească, Dinu Săraru, D.R.Popescu, Ilie Purcaru și activiștii de partid au mâncat într-un separeu, le cădea greu mâncarea dacă o serveau alături de noi.După servirea mesei am plecat spre Ciunget unde se află centrala cu turbinele sub pământ. Am coborât, mergând aproximativ 2 km sub pământ cu autocarul, vizitând marea sală a turbinelor care funcționau.Un inginer ne-a explicat despre întreaga tehnologie. Ne-am întors, trecând prin Valea Măceșului, Malaia, Valea lui Stan, Păscoae, Brezoi, oprind la Mănăstirea Cozia. Aici umbra munterlui se așternuse peste ctitoria lui Mircea cel Bătrân.Am intrat în Biserică, am aprins o lumânare, am privit la mormântul domnitorului.

La icoane nici-un scriitor nu s-a închinat.Doar eu am făcut acest gest creștinesc. Le-am zis pe alee, în fața “corifeilor literaturii române”:

-Tovarăși, de ce nu v-ați închinat? Sunteți atei?

D.R. Popescu mi-a făcut semn să tac, arătând discret spre activiștii de partid.

Am repetat întrebarea.

-Ne-am făsut cruce cu limba în gură! Mi-a răspuns Constantin Zărnescu.

– Păcat! De aceea ne-au încălecat comuniștii ăștia, atei !

Toți s-au uitat la mine speriați.

Ne-am urcat în liniște în autocar, îndreptându-ne spre Olănești.Soarele se rostogolea peste munți. Atunci mi-am adus aminte de replica lui Minulescu, pe când era elev la Slatina, privind poezia lui Grigore Alexandrescu, referitor la …umbră.Pentru care a fost lăsat repetent.

La Olănești am fost cazați la hotelul OLĂNEȘTI unde am luat cina la aceași masă cu Gheorghe Anca , Doru Raiciu și Constantin Zărnescu.În cameră, până spre miezul nopții le-am citit lui Doru Raiciu, Mihai Duțescu, Nica Stelian, Alexandru Cerna Rădulescu piesa mea de teatru în versuri, COZIA , dramă istorică ce face parte din EPOPEEA ROMÂNĂ. Auditoriu a apreciat lucrarea mea.

Dimineața, înainte de plecare am făcut o fotografie cu poeta Veronica Stan care era prietenă cu cumnatul meu Stelian Nica, care semna cu pseudonimul Stelnica.

După micul dejun am plecat spre Slătioara să vizităm casa părintească a lui Dinu Săraru, la invitația acestuia. După vizita casei și a cramei de la subsol, am ținut un mic recital poetic pe scena Căminului Cultural.

Seara pe scena Palatului Culturii din Rm.Vâlcea participanții au fost intervievați despre cum arată acum localitățile lor natale.Eu am răspuns:

-Întradevăr , s-a construit mult, dar nu trebuiau demolate casele cu specific local. În orașul meu natal Drăgășani nu mai sunt frumoasele clădiri boierești amintind de specificul zonei viticole.A fost demolată casa unde s-a născut scriitorul Gib I.Mihăescu, Școale cu ceas, Farmacia Nanci ect. Acum nu mai deosebesc cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca, unde locuiesc, și orașul meu natal.Toate blocurile sunt trase la indigou.

Alți scriitori au lăudat construcțiile, fără să aducă observații. Aceștia au fost fotografiați și răspunsurile lor publicate în ziarul județean “Orizont “. Eu nu am fost publicat.Un exemplu de oportunism am trait cu câțiva ani mai târziu. Tot la la Vâlcea, dar, după revoluția din 1989, aceași scriitori acum criticau construcțiile tip ghetou din municipiul Vâlcea, aduceau acuze că au fost demolate case specifice zonelor din Drăgășani și Rm.Vâlcea. Exact ce spusesem eu în 1984, luna mai. De data aceasta ziarul “Curierul de Vâlcea “, înființat pe structura fostului “Orizont “ a publicat opiniile acestora.În drum spre orașul meu Drăgășani, în autocar, m-am gândit: “Doamne, de aceea au pus așa de ușor cisma comunistă pe grumazul românului, datorită oportuniștilor.“

Ajunși la Drăgășani, autocarul a oprit în fața Primăriei de pe strada 23 August.Ne-a întâmpinat primarul Ion Negreanu, fost coleg de școală cu soția mea, poeta Titina Nica Țene.

-Tovarășe Țene mi-ai criticat aseară orașul. Așa m-a întâmpinat primarul, auzise deja.

De aici am fost conduși la IAS, unde ne-a așteptat directorul Aslan și inginerul șef. Am vizitat cramele, și parcul cu lacul.În jurul lacului m-am plimbat cu Elisabeta Novac povestindu-i despre istoria acestui IAS care a fost construit pe moșia lui Brătianu.Prânzul l-am luat aici.După care ne-am dus prin oraș vizitând Muzeul GIB MIHĂESCU, unde ne-a întîmpinat profesorul Gh.Pavel, ginerele scriitorului, cu a cărei soție am copilărit pe aceași stradă.Lăsându-i să viziteze orașul, eu cu Constantin Zărnescu și Vasile Sav ne-am dus acasă la cumnatul meu Constantin Boloca, directorul CEC-ului, și soția lui Eufrosina (sora soției mele ) unde ne-au ospătat cu mâncare și băutură tradițională.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Din jurnalul unui ziarist – “Vâlcea Artistică“ a anilor 1984” →