Acum în preajma Sărbătorilor de iarnă, și a Nașterii lui Iisus, rememorez perioada sărbătorilor din copilăria mea.
E mult de atunci. Veniseră la putere comuniștii aduși de tancurile rusești, era vremea lui Gh.Gh.Dej, Ana Pauker și Iosif Chișinevschi sau Kișinevski născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Gubernia Basarabia , decedat în 1963, la București, acesta fiind un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlului de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședintele Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. Era vremea când marea prigoană împotriva intelectualilor români începuse. Era vremea când activiștii p.m.r, mai târziu p.c.r. interziceau mai toate tradițiile poporului nostru.
Eram în clasa I-a și veneau sărbătorilor de iarnă, se apropiau. Mă pregăteam să mă duc cu colindul și la Biserica din Drăgășani să ascult slujba ținută de preotul Grigore. Tata și mama îmi povestiseră că această frumoasă Biserică a fost construită de legionari.
-„Dragă Florin, pentru Biserica la care ne ducem, pentru biserica din Drăgășani, mi-a spus tata, timp de două luni, în 1935, în jur de 100 de muncitori legionari au fabricat 100.000 de cărămizi, în perioada 13 iunie – 14 august.”
Mama, cu teamă în glas, îngrijorată, m-a atenționat să nu mă duc la biserică și nici cu colindul că sunt profesori trimiși pe străzi și la biserici care le notează numele elevilor ce încalcă interdicția de a nu respecta tradițiile noastre românești și apoi sunt admonestați, le scad nota la purtare sau îi elimină trei zile din școală.
Până la urmă mama și tata și-au călcat pe inimă, îngăduindu-mi să mă duc la biserică și cu colindul. Astfel, am făcut rost de un felinar de la prietenul Nelu Zăvoianu și seară de seară făceam repetiții în casa unde locuiam cu chirie. Eram un grup restrâns de colegi, Bebe Duței, Nelu Zăvoianu, Bebiță Dumitru și Doina Zăvoianu.
Mama care cunoștea multă istorie, dar completată și de tata, în fiecare seară îmi povestea părți din istoria creștinismului. Astfel am aflat că la români sărbătorile de iarnă au loc în perioada 6 decembrie-7 ianuarie. Sunt sărbători laice și creștine: în 6 decembrie era Sfântul Nicolae, când tata îmi aducea mie și surorii mele câte o alviță și lui sora mea păpușe din turtă dulce. Îmi spunea că în 20 decembrie este Sfântul Ignat sau sacrificarea porcilor, pe 24 decembrie- Ajunul Crăciunului , iar în 25 decembrie- Crăciunul, pe 27 decembrie fiind Sfântul Ștefan iar în 31 decembrie- Revelionul. De Crăciun ne-au interzis comuniștii să împodobim bradul. Astfel la instituții se împodobeau brazii pe 31 decembrie pentru a veni Moș Gerilă. Pe 1 ianuarie veneau cu plugușorul flăcăi din satele vecine, Voicești, Ștefănești, sau cei ce treceau Oltul, cei din Verguleasa. Tot pe întâi mă duceam cu Sorcova, la vecini și prieteni, care îmi dădeau mere și nuci. Cu Capra veneau copii din Țigănie, iar de Boboteaza, pe 6 ianuarie mama se ducea și lua agheasmă de la Biserică, iar pe 7 ianuarie de Sfântul Ion, tata invita colegii de la Banca Națională la o mica petrecere acasă la noi.
În seara de Moș Nicolae, 5-6 decembrie, era Sfântul Nicolae. La noi în Drăgășani de 5 decembrie copiii își pregăteau ghetele, dar din cauza sărăciei adusă de regimul comunist-criminal, Sfântul Nicolae, sau cum îi ziceam noi Moș Nicolae, nu se aducea daruri. Se zice că acest sfânt călătorește împreună cu un măgăruș încărcat cu două coșuri: unul plin cu dulciuri și jucării pentru copiii cuminți și altul cu nuielușe pentru copiii care nu au fost cuminți. El coboară pe horn și lasă copiilor dulciuri sau nuielușe. A doua zi dimineața copiii găsesc în ghete darurile lăsate de Moș Nicolae.
Mama îmi mai povestea că Sfântul Ignat era în 20 decembrie. În această zi românii taie porcii. După ce pârlesc, curăță și tranșează porcul, familia face pomana porcului la care participă toți cei care au luat parte la tăiatul porcului. Din carne de porc românii pregătesc diverse preparate specifice sărbătorilor de iarnă: tobă, leber, caltaboș, șuncă, cârnați, piftie, sarmale. Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia.
La noi, la români, mâncărurile tradiționale sunt cozonacii, piftia, sarmalele, caltaboșii, toba și cârnații. Nouă, copiilor nu prea ne plăcea să ținem post. Practic îl țineam tot anul, datorită sărăciei. Cu 40 de zile înainte de Crăciun începe Postul Crăciunului timp în care mama și tata țineau postul, nu mâncau produse din lapte și carne. Astfel țața Lenuța de la Pesceana nu mai venea să ne aducă lapte. De asemenea în această perioadă româncele fac curățenie în casă și în curte pentru a întâmpina cum se cuvine marea sărbătoare.
În dimineața zilei de 24 decembrie până spre prânz, cete de copii între 5 și 14 ani merg cu „Moș Ajunul”, un colind scurt rostit la fiecare casă și care anunță deschiderea seriei de colinde. Seara, după ieșirea de la biserică (ora 18), cete de copii merg cu „Steaua”, un colind religios. Ceata poartă o stea, luminată din spate, cu o lumânare ce are în centrul ei o reproducere a Nașterii Domnului.
Colindele sunt texte rituale cântate cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou. Există colinde laice și creștine. În ajunul Crăciunului familia împodobește bradul și primește colindătorii. Aceștia primesc de la gazde colaci, fructe (mere și nuci), bomboane sau bani.
Grupul nostru de colindători am cântat colindul de mai jos.
“Sculați, tovarăși, nu dormiți,
Vremea e să vă treziți.
Casa să vi-o aranjați,
Flori de măr,
Și masa s-o încărcați
Flori de măr,
Că umblăm și colindăm
La mulți ani să vă urăm,
Să trăiți, să-ntineriți,
Flori de măr,
Pentru mulți ani fericiți,
Flori de măr,
Și la anul vom veni,
Numai dacă ni-ți pofti.
Și mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuț dacă ni-ți da,
Flori de măr,
Și colinda nu-i mai multă,
Să trăia cine ascultă!
Și colinda-i atâta,
Flori de măr,
Cine-ascultă să trăiască,
Flori de măr!”
Profesorul de matematică a obligat elevii să înlocuiască :”boieri mari” cu tovarăși.
Crăciunul, îmi spunea mama este ziua nașterii lui Iisus Hristos. În România Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Iisus. Pretutindeni acest cuvânt magic renaște speranțele, readuce bucuria și lumina în case. Sărbătoarea de Crăciun ține trei zile. În prima zi de Crăciun se oferă cadouri celor dragi, iar familia se reunește la masa de Crăciun unde se servesc mâncăruri tradiționale (sarmale, caltaboș, piftie, cârnați, tobă, leber, cozonac). După Crăciun vin diverse sărbători și obiceiuri deosebit de frumoase care fac ca plăcerile și veselia să se simtă în orice suflet și în orice casă: Capra, Sorcova, Plugușorul. În ziua de 27 decembrie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Apostol Ștefan, care a fost omorât cu pietre pentru credința lui. Cei care poartă numele de Ștefan sau Ștefania își serbează în această zi onomastica.
În ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați pleacă cu Plugul – străvechi obicei agrar, care a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Acest obicei ilustrează una din principalele ocupații ale poporului român, agricultura. Plugușorul copiilor era în ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă să ureze purtând bice din care pocnesc, clopoței, tălăngi, etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului până la coptul colacilor.
Tata cumpăra din piața orașului o sorcovă cu care sorcoveam cunoscuții care treceau pe stradă. Este un obicei închinat Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băț sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către copii, iar gazdelor li se adresează urări de sănătate, belșug și prosperitate.
Continue reading „Al. Florin ŢENE: Amintiri despre sărbătorile de iarnă în județul Vâlcea” →
Literatura universală ne oferă exemple numeroase în privința ideii din titlul acestui eseu. Romanticul John Keate (1795-1821 ) în „Odă la o urnă grecească”, poem tradus de Lucian Blaga, solicită, metaforic, o melodie percepută numai în interior:
Aflându-ne în preajma sfintelor sărbători ale Nașterii lui Iisus Hristos, cenaclul literar „Radu Stanca” de la „Centrul de vârstnici nr. 2” a avut ca temă astăzi 11 decembrie 2019: prezentarea tradițiilor de Crăciun, citirea din creațiile proprii ale membrilor cenaclului despre aceste sărbători creștine și sărbătorirea doamnei Lucia-Elena Locusteanu care în noiembrie a împlinit frumoasa și respectabila vârstă 80 de ani.