Cartea cunoscutului scriitor Al. Florin Ţene, Romanţa celui care s-a întors (Viaţa scriitorului Ion Minulescu între realitate şi poveste) este structurată pe aceeaşi axă respectată şi de celelalte care fac parte din aceeaşi colecţie a autorului: descrierea locului natal al copilăriei, reconstituirea atmos ferei oraşelor şi a metropolelor pe unde a colindat scriitorul, familia, relaţia cu literatura română şi cea europeană, descrierea lumii politice, sociale, culturale a timpului, apogeul vieţii artistului, deznodământul şi ecouri ale scrisului său.
Informaţiile bogate sunt detaliate, nuanţate, în funcţie de rolul pe care îl au în text. Personajele şi dialogurile vii, extrem de autentice, poartă cititorul în lumea îndepărtată a României secolului trecut. Prin ochiul documentat al autorului cunoaştem familia atât de frumoasă a lui Ion Minulescu, locurile copilăriei de care a fost legat până la sfârşitul vieţii: Slatina şi Piteşti. Sensibilitatea copilului, (alintat cu supranumele de Bucu, sugerând bucuria), curiozitatea sa, îl leagă excesiv de natură, de locurile istorice ale zonei. Aceleaşi trăsături le dovedeşte şi atunci când împreună cu familia, colindă mai multe oraşe, tatăl (vitreg) fiind ofiţer.
Şcolile pe care le-a parcurs scriitorul constituie pentru Al. Florin Ţene prilejul de a evoca lumi, de a creiona atmosfere, precum un pictor pe o mare pânză de tablou. Mi s-a părut fascinant să regăsesc ceea ce ştiam, mai mult din povestirile dascălilor mei, scene ale şcolii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea: scrierea pe tăbliţe, folosirea tocului, a unui săculeţ cu cenuşă „pentru a suge cerneala de pe litere…”, faptul că dascălul „îi mai lua de urechi şi de perciuni pe băieţi…”. La Liceul „Ion C. Brătianu” din Piteşti, Minulescu rămâne corigent la Limba Română (era în clasa a şasea), iar acest lucru îl va urmări întreaga viaţă. Dincolo de informaţiile culturale, extrem de vibrante sunt cele cu caracter istoric, Ion Minulescu fiind scriitorul român care a trecut prin câteva momente istorice importante ale ţării noastre: Primul Război Mondial, formarea României Mari şi Al Doilea Război Mondial. Sunt pagini evocate, din nou, cu mare emoţie, chiar dacă dintr-un timp atât de îndepărtat, cum este cel al mileniului în care trăim.
Stilul expresiv, extrem de plăcut, te transportă cu întreaga fiinţă în lumea evocată. Adevărul este că nu ştii cât din cele relatate este real şi cât este poveste. Mărturisesc sincer că am încercat să stabilesc un oarecare raport între realul evocat şi povestea ţesută pe marginea acestuia. Mi-a fost greu. Dar, am văzut cât se poate de clar, că autorul foloseşte ca bază a cărţii documentarea, în prelungirea căreia găsim arta de a scrie, talentul de prozator. Toate informaţiile sunt luate din scriitori cunoscuţi, care şi-au interferat viaţa cu a lui Minulescu, din critici literari (Eugen Lovinescu, George Călinescu, Benjamin Fundoianu ş.a.), din arhive sau, după caz, de pe internet. Artificiile literare utilizate îl fac pe cititor să îl confunde, de multe ori, pe autorul Alexandru Florin Ţene cu poetul Ion Minulescu. Aşa se întâmplă spre exemplu, în paginile care descriu metropola Franţei, Parisul, anilor 1900, unde tânărul Minulescu sosise spre a studia Dreptul.
Evident că facultatea nu era pentru firea extrem de sensibilă a poetului. Perioada i-a folosit spre a lua contact cu noua mişcare literară a Parisului, spre a frecventa Cartierul Latin, cafenelele, unde i-a cunoscut pe cei mai mari poeţi ai timpului: Paul Valery sau Charles Baudelaire. În egală măsură, prin ochii maestrului Alexandru Florin Ţene (sau poate ai lui Minulescu?) este descrisă nemuritoarea arhitectură a Parisului. Este perioada în care scriitorul Ion Minulescu îşi dă seama că modernismul, simbolismul în special, este pe măsura spiritului său liber. Îl va adopta cu toată fiinţa şi i se va dedica în întregime, după cum mărturiseşte soţiei şi fiicei sale: „Iubită! Sunt liber, liber, ca…POEZIA!”. Va fi prieten şi va colabora, atât cu poeţii moderni şi simbolişti ai României (Macedonski, Dimitrie Anghel, Bacovia, Lucian Blaga), cât şi cu cei tradiţionalişti (Ştefan O. Iosif, Adrian Maniu, Octavian Goga, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu)
Acumularea de trăiri, experienţe şi cunoştinţe va continua cu explorarea celor mai frumoase oraşe ale Italiei: Milano, Veneţia, Roma, scriitorul (jurnalist, prozator, dramaturg, traducător, critic de artă), desăvârşindu-şi formaţia culturală. Pentru întreaga activitate a fost recompensat în anul 1922, cu funcţia de Director General al Artelor.
Citind cartea domnului Al. Florin Ţene te mai surprinde un lucru poate mai rar, care, pe mine, personal m-a dus cu gândul la marele Mihai Eminescu. Este vorba de trăirea sentimentului iubirii, de locul femeii în viaţa lui Ion Minulescu, aspect deloc de neglijat, deoarece a fost ca un fir roşu, sau poate ca o coloană vertebrală a vieţii poetului. Doar că, total diferit decât în cazul lui Mihai Eminescu.
Nu mă voi opri la Eminescu, pentru care femeia a reprezentat, dincolo de „mijloc de cunoaştere a vieţii”, prilej de suferinţă, de cele mai multe ori. Dar, trebuie să subliniez câteva lucruri evidenţiate cu rafinament, sensibilitate şi cât se poate de veridic de către autorul cărţii.
Continue reading „Voichița Tulcan Macovei: Un roman original despre Ion Minulescu de Al.Florin Țene”
Anotimpul viselor şi al speranţelor , vara, mi– a adus în cale oameni deosebiţi, scriitori consacraţi, vâlceni care au transpus în operele lor frumuseţea locurilor natale, istoria şi legendele judeţului Vâlcea.La sfârşitul lunii august 2018, în Horezu, capitala ceramicii româneşti s–au desfăşurat mai multe manifestări literare dedicate Ziliei Limbii Române.Acolo, scriitori români veniţi din toate colţurile lumii şi–au prezentat cărţile publicate în limba română dar şi în limba ţări în care trăiesc, germană, engleză.În cadrul evenimentelor au fost prezentate mai multe tematicii.Invitat de onoare, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Al.Florin Ţene a vorbit despre “Etnogeneza românească “ ca un proces îndelungat şi complex al formării poporului român, continuând cu principalele etape ale formării limbii române. În încheiere a recitat două poeme “Balada Oltului“şi “Dumnezeu Ţara Mioriţei o mirunge “.A fost aplaudat la scenă deschisă cum se spune.La final au fost decernate diplome şi medalii.Pentru mine a fost o bucurie şi o onoare să primesc atât o diplomă cât mai ales să fiu felicitată de domnul Al. Florin Ţene.Despre poetul, jurnalistul, omul de cultură, vâlceanul Florin Ţene se vorbeşte frumos, opera domniei sale este vastă, complexă, cunoscută şi apreciată de mari personalităţi ale culturii contemporane.Cuvine–se cu adevărat să facem o mică incursiune în viaţa şi activitatea prodigiosului creator vâlcean pe ”Ogorul Domnului”. 
Am primit de curând marea enciclopedie a scriitorilor din generația 2000, inițiată de Nicolae Vasile și alcătuită de un grup de scriitori (Nicolae Vasile, Mihai Stan, Antoneta Rădoi, Ionel Marin, Victor Petrescu, Nicolae Toma, Geo Călugăru, Gheorghe A. Stroia, Eugen Duță, Cristian Petru Bălan, Nicu Doftoreanu, Mariana Gurza, Nicoleta Lepădatu, Viorel Martin, Viorica Popescu- Cojocaru, Ion Popescu-Topolog, Al.Florin Țene și Victor Atanasiu ), sub coordonarea scriitorului Nicolae Vasile. Lucrarea apărută la Editura UZPR, 2020, în condiții grafice, tipografice, estetice și stilistice de excepție, în format A 4, cu coperți cartonate, și având 683 de pagini este o bornă ce marchează teritoriul spiritual al culturii române. Încă odată m-am convins și prin această lucrare că Editura UZPR a ajuns la un înalt stadiu de profesionalism în domeniul editării cărților, revistelor și calendarelor.