Pescarii
Obosită de-ntuneric noaptea vie zori adună
Trupul toamnei se îmbracă cu fiori de vânt nebun,
Printre diguri colţi de barcă muşcă razele de lună
Apa mării se deşteaptă printre bancuri de barbun.
Ies pescarii pline de mreje din barăcile bătrâne
Şi pornesc pe drum de ape doar de flerul lor ştiut,
Bătături le cresc în palme de la ramele hapsâne,
Ca nişte fantome oarbe trag de plase nori mâncând.
Răsăritul îi sărută cu bujori de foc pe frunte
Prin tăcerea amorţită pescăruşi îi urmăresc,
Valuri mari şi săltăreţe având pletele cărunte
Le trimit stropi de mânie şi-n destin îi întăresc.
Trag la rame cu ardoare zi de zi pentru o pâine
Mai franzelă sau mai neagră după cheful lui Neptun,
Truda lor neobosită printre tainele marine
Le aduce demnitate şi borş magic la ceaun.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
Octombrie 2019
Imagine: facebook