Mă uitam în depărtare…
Și vedeam cum mă apropi
De un vis ce nu știu dacă ,
Într-o zi se va-mplini.
Te vedeam cu ochii toamnei…
Și a frunzelor culori…
Mă uitam în depărtare…
Și visam la zboruri noi.
Ce sa fie -n gândul meu ?
Toamna vieții…sau tristeți ?
Și mă uit în depărtare…
Văd cum frunzele plutesc
Și mă-ntreb…ce este oare ?
Glasul toamnei…sau sunt eu ?
Ce-mi șoptește cu glas moale
Ce te ține-n depărtare ?
Du-te…nu lăsa ca viața
Să rămână fără sens !
Este el ce te așteaptă
În al vieții apogeu,
Este el ce îți oferă…
Zborul fluturelui vara
Ce cu drag mângâie floarea.
Este trenul într-o gară…
De-l vei pierde…știu și eu ?
Ce faci suflete atuncia ?
Suferi iar…și iar…mereu ?
I-ați vacanță de la viață
Ce ai dus-o până ieri !
Dar…mă uit în depărtare…
Nu e nimeni…sunt doar eu.
Eu cu gândurile mele…
Eu, cu vise…și -ntrebări.
————————–—————–
Mariana Zorița TURDA