Ei bine nu,
nu voi da drumul hienelor să pască
pe lătratul meu
la gura apelor învolburate
de setea unui înger mult prea greu,
că-i zbor, că-i luntre între pietre
fără formă, că-i vorbă spusă
printre dinți, că-i vreme goală între
poluri, că-i noapte vitregă-n arginți
o viespe prinsă-n zeciuială,
la cămătari samsari de sfinte
ginți,
eu
nu dau drumul stihiilor să-mi ardă
ogarii printre miei rămași
o liniște curmată de-o ofrandă
la poalele unui instinct prădat,
că-i bastionul frunții-n veghe
ori tâmpla scut în visuri rele
că-i gândul meu străjer de pizmă
și că adun din lună grâne cu rodul dulce
neaflat,
nu dau pe infinit o clipă și nu dau drumul
de pe prispă,
pe cel întins între fanare de o Caligulă
cu linx sărat…
————————–
Simon JACK
Israel
Octombrie 2019