Gabriela RAUCĂ: Romanță albastră

Mai fredonează, Mare, romanță de iubire,
Cu glasul din adâncuri, urează-mi bun-venit,
Din ochii tăi albaștri aruncă o privire,
Trimisă înspre mine, cu dor necontenit!

 

Adu-mi, în dar, pe unde, frânturi de bucurie
Și luminează-mi tandru, cu ele, al meu chip,
Îmi du a mea ființă, iar, în copilărie,
Să-ți construiesc, pe maluri, castele de nisip!

 

Învăluie-mă-n ape și-alintă-mă pe suflet,
Cu valuri argintate venite-n calea mea,
Împodobește-mi glezna, sărută al meu umblet,
Punând safir și perle prin mângâierea ta!

Mai strigă-mă pe nume când nu îți sunt aproape
Sau cântă-mi o romanță, cu glasul tău divin,
Din depărtări albastre, să îmi trimiți pe ape
Dorința ta arzândă, la tine să mai vin.

—————————

Gabriela RAUCĂ

Mallorca, octombrie 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *