Ioana CONDURARU: Versuri

Dacă n-ai fi fost

Dacă n-ai fi fost,
Te-aș fi născocit în grabă
Scriind povești pe frunze ruginii
Și te-aș fi căutat chiar prin ogradă,
Rugându-mă la zeci de gălăxii.
Dacă n-ai fi fost,
Întoarcem tot pământul
Cu plugul tras de palma mea cea mică,
Pătrunzînd adânc săpànd tot lutul,
Te-aș fi aflat să pot să-ți fiu iubită.
Dar mi-ai fost vis
Și cântec și ispită
Redându-mi infinitul de topaz,
Lăsând să mă îmbrace anotimpul,
Cu diamante puse în extaz.
Și ce frumos e la tine în suflet!
Și ce senin este acum în noi!
Mi-a înflori speranța într-un zâmbet
Ce mi l-ai dat pentru a fi amândoi.
Dacă n-ai fi fost! De n-am fi fost
Nimic dintr-o trăire,
Nu am fi durat un rost
Pentru a fi doar iubire.

 

Ea

 

Ce clipă se pierde pe mări și pe ape!
Ce timp se prevale pe cer și pământ!
Frumoasa pictează și tace
Gândind la iubirea care-a durut.
E noapte și-n luncă se aud bătând
Copite de cerbi și lătrat de câini.
Dar Ea tăcută, pictează visând
La prințul ce în grabă-a plecat surâzând.
Și mâna mai mult se grăbește voind
Să termine trista pictură.
Dar Ea rătăcește prin spații și timpi
Nedorind nici un cuvânt,
La ceasul acela în care doar lupii
Adulmecă prin crâng o tainică urmă.
Era Ea cu Ea și luna din geam
Care în perle-și puse lucirea
Dăruind grandoare frumosului ram
Ce bătea fereastra întruna.
Târziul o răpuse și ea răsturnând
Șevaletul cu lacrimi și ciudă
Rămase tăcută, departe privind:
– ,, Te du fericire! Nu mai am timp.
Aici a rămas doar o mare minciună.”
Iar timpul plecă luând cu el,
Ultima clipă de bine.
Ea pierdută plânge mereu
Pictând a lumii trăire.

———————————-

Ioana CONDURARU

Octombrie  2019

Lasă un răspuns