MĂ DOR TĂCERILE
Mă dor tăcerile
și uitările
tale,
mă dor nespusele mele,
mă dor vorbele
pe care le-aș pune în cântec,
dar nu am cui,
mă dor pleoapele
care plâng
și liniștea
care îmi urlă în urechi,
mă doare absența,
mă doare tăcerea,
mă doare dorul,
mă doare cărarea
pe care pașii noștri
a mângâiat-o,
mă doare…
mi-aș trimite durerea în exil,
aș scoate gratiile de la fereastra sufletului,
dar,
cum mă voi mai apăra de gând ?
Uneori tăcerea doare
alteori alegi să taci, pentru a nu mai simți durere.
—————————
Silvia URLIH
14 decembrie, 2018