COPILUL VREMII
Mă simt
pământ cu cer în mine,
mă nasc din mine
iar
lumină,
mă simt
copilul strâns la piept de mama lui când alăptează,
mă simt
secunda timpului,
mă simt
clepsidră fără vină,
mă simt
minutul dintr-un ceas,
când
timpul iar în timp valsează.
Mă simt
ca verdele din iris ce vede luna
cum petrece,
simt
valsul inimii pe ring, când
spectatorii-s uluiți,
simt
ritmul sângelui cum fierbe ,
simt
când fierbinte
și
când rece,
mă simt
zeiță-ntre zeițe, înconjurată doar
de sfinți .
Mă nasc din mine iar și iar, îmbobocesc din fir de floare,
renaște-n mine gustul vieții, un gust fără amarul mării,
simt cerul cum se înroșește , pământul vrea să mă-nfioare,
mă simt copilul fără griji, copilul vremii și al zării.
—————————
Silvia URLIH
25 septembrie, 2018