(părinților mei)
…Și niciodată sărbătorile n-au mai fost la fel…
Din nou e-o sărbătoare fără voi
Din nou nu știu cum aș putea să spun
De ce când curge bucuria-n toate
Voi sunteți doar o poză-ntr-un album
Privesc în urma ce păstrează clipa
Într-o oglindă tăinuită-n dor
Și din paharul vostru vinul rece
Înalță arc viclean de vânător
Râdeați că soarta vă privește drept
Și viața clocotea în voi cascadă
Vă simțeați ocrotiți de îngeri poate
Crezând că steaua voastră n-o să cadă
Dar zâmbetul se stinge acum departe
Ecoul moare prin păduri pustii
În nopțile când ninge la fereastră
Vă mai aștept crezând că veți veni
———————————
Silvia BODEA SĂLĂJAN
3 iulie 2019