EPISTOLĂ CĂTRE STRĂMOŞUL ION PILLAT
Către tine ”Alesul” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți spun că pe când ”Corabiile din port plecat-au căte una”,
”Pe mării păgâne” atunci mi se întâmplă să apară din cer Un sculptat ”Zeu marin” pe numele ”Lui Atlas”,
Parcă semăna cu un ”Basorelief” ce emana acea ”Mreaja”,
Prin ”Lumina” pe care o tot o dădea.
Atunci toată marea îşi deschise ca ”In strană” aripile ,
Ca să-mi poată trece”Ispita frumuseții”, ”Delfi”,
Şi să-mi poată ajunge mai rapid la iubirea ei ”Centaurul ”Arthemis”,
Ce mi-o aştepta să-i poată da amorul, trece de pe partea cealaltă a unui „Țărm sudic”,
Pe celalalt țărm nordic să-l vadă pe el să-i redea iubirea cea dragă
Pe care cu atăta ardoare mi-o dorea.
Şi ajungând în brațele sale îmi începu o dragoste ce nu s-a mai văzut,
Încât ”Tacerea”dintre ei mi s-a spulberat spunându-şi ”Zile şi nopți”
Ceea ce simte prin iubirea lor, parcă mi- era pictată cu acea ”Acurelă” a cerurilor,
Ce îmi încăntă şi îmi fascinează prin ”Limpezimi” mereu adesea dulcea privire,
Printr-o magică şi de o caldă,fericită al
albastrului zâmbire,
Ce îmi va căuta să mi te ducă către un ”Răsărit de soare” simțind a căldurii -mbrățişare.
Pe care ei şi -o- dădeau cănd ”Regăsire” mi s-a produs,
În acea”Seara pe ape”când stăteau privindu-se de departe,
Şi ascultau” Sonetul” acelei bătăi a inimilor prin vântului ce mi-i aduceau mai aproape,
Încât în”Spectrul rozei” îşi vorbeau lăsând”Timpul” să îşi urmeze cursul său,
Până cănd ”Toaca”bătea şi ”Vremea”de a mi se revedea,venea din nou,
Şi atunci îşi dăruiau sărutări pătimaşe al unui dor ce mi frământau.
———————————-
Radu Dan Alexandru
30 octombrie, 2018
–-30.0.2018.––