Dunia PĂLĂNGEANU: Rupt e cerul, tună iar

Rupt e cerul, tună iar

 

Doamne, mai oprește ploaia,

și-adu pe pământ văpaia

zilelor calde, senine,

buburuze pe tulpine,

cireșe roșii pe crengi

și parfumul de scovergi,

cântec de cuc procopsit

și umbra celui iubit

rătăcită prin livadă

inima mea să îl vadă.

 

Rupt e cerul, tună iar,

oprită-i roata la car

iar murgul zace speriat

de fulgere-mpresurat,

azi grădina e sub ape

scapă cine poat’ să scape

din fața potopului

lacăt pus norocului.

 

Tună iar și rupt e cerul

brazdă face-n –n el hangerul.

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

11 iunie 2019

Anatol COVALI: Joi

JOI

 

Ştiu că-n clepsidra care e-n destin
a mai rămas nisip foarte puţin

ce implacabil încontinuu cură
până la cea din urmă firmitură.

Dar simt c-a mea ursită-ar vrea şi-ncearcă
clepsidra vieţii mele s-o întoarcă,

să fie iarăşi sus nisipul dens
chiar dacă o să curgă mai intens.

Ar fi posibil un aşa miracol
dacă vicleanul timp n-ar fi obstacol

şi nu m-ar mai privi, ca la deochi,
atât de crud în obosiţii ochi.

Deci îmi rămâne numai să visez
că mai e vreme până ancorez,

că sunt în larg sfidând vânturi şi ploi
şi-n săptămâna vieţii e-abia joi !

————————————–

Anatol COVALI

București

10 iunie 2019

Val RĂZEȘU: Lumea a fost creată prin Cuvânt

În primul rând, d-le George Roca, sincere felicitări pentru inițiativa realizării acestei cărți! Deşi sunt un altruist născut iar nu făcut, sunt foarte zgârcit atunci când vine vorba despre persoana mea. Am considerat şi consider că omul este doar suma realizărilor sale. Să fiu recunoscut după faptele mele. (…) Creatorul dă fiecărui un dar tocmai pentru a-l determina să învețe a dărui din dragoste şi cu bucurie. De aceea ni se va cere socoteală pentru folosul trecerii noastre prin această lume. (…) Lumea a fost creată prin Cuvânt. De aceea omul trebuie să fie conştient că este unica făptură căreia i s-a dăruit această putere nemăsurată de a crea el însuşi lumea şi viitorul.

Scriitorul este robul Cuvântului şi prin aceasta preot al Nemărginirii. Iar poetul ar trebui să fie cel mai aproape de Marea Taină, deoarece numai lor li s-a dăruit limba îngerilor, să poată vorbi nestingheriți cu Dumnezeu. Am scris foarte mult, am publicat foarte puțin, scârbit de munții de maculatură care se revarsă pe piață drept poezie. Aş putea într-o lună să public şase volume de poezie, care sunt scrise deja, ezit să o mai fac. Am publicat „Cântec pentru evadarea din frig”, „Floare de Lumină” şi „Simfonie cu maci”. Public in reviste din țară şi străinătate. Colaborez sporadic la mai multe posturi de radio, şi de un an permanent la Radio Prodiaspora, unul din colaboratorii d-nei Mioara Gram, la realizarea emisiunii „Artă, Ştiință şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”. Venirea mea se datorează doamnelor Mioara Gram şi Ecaterina Câmpean (director general al postului de radio). Fiecare „De trei ori femeie” cum ar fi spus Monica Tatoiu! Le sărut sufletul doamnelor Nicolae Nicoleta, Anca Cheaito, Lili Lazăr şi Mirella Pintilie Jaber. Personalități şi voci care dau frumusețe şi demnitate omului, în această lume a dezumanizării, unde aproape toți indivizii cunosc prețul tuturor lucrurilor şi valoare a nimic.

Voi încerca să redau ceea ce a înclinat balanța în favoarea acestei emisiuni, fără a folosi deloc cuvintele mele de atunci. Pare imposibil, nu? Deloc! Când un lucru trebuie să se întâmple, se întâmplă… Nu din coincidență. Nu există coincidențe! „Coincidența este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Este adevărat, citesc mult, dar după ce am pierdut a doua oară materialul aşi fi renunțat dacă nu mi-ar fi căzut în mână cărți care să conțină parcă „stenograme” ale discuțiilor cu d-na Mioara Gram. Iar vreo doi autori parcă ar fi tras cu urechea şi ar fi auzit tot. Mi-am amintit că Biblia, deşi a fost scrisă de patruzeci de bărbați… pare opera unuia. Aşa, că am hotărât să-l las pe unul să concluzioneze tot ceea ce afirmă ceilalți, după discuțiile mele cu d-na Mioara Gram. Care poate să confirme, sau să infirme tema şi termenii în care am discutat.

Val RĂZEȘU

Constanța (România)

Colaborator al emisiunii:

„Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”

Radio ProDiaspora:

https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm

Florin-Cezar CĂLIN: Dincolo de mâine e speranța…

Dincolo de mâine e speranța…

 

– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,

… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.

(lacomă și aparentă … devorează fericire),

… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.

 

Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,

(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.

… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,

dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.

… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,

(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).

… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,

dintr-o lume de mistere, insistent configurată.

 

– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,

… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.

însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,

(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).

 

Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,

… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.

(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),

și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.

Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,

(legăturile de viață, din neant prestabilite).

lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,

dorurilor mutilate … niciodată potolite.

 

Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,

… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.

ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,

chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

11 iunie 2019

 

Constantin GEORGESCU: Portret de ascultător la Radio ProDiaspora

Născut in satul Laura, comuna Vicov de Sus, în anul 1951, iulie, ziua 22, este nevoit împreună cu părinții și cei trei frați ai, săi să se mute în orașul Rădăuți, județul Suceava, unde tata acestuia lucra ca subinginer la o fabrica de industrie locală. Aici face Școala Generală, urmând studiile la Colegiul Național Eudoxiu Hurmuzachi. Încă din tinerețe, cochetează cu literatura fiind un fervent cititor de literatură, la început tot ce îi pica în mână, apoi selectându-și cărțile citite. Studiază Istoria Literaturii Române si Istoria Literaturii Universale, înțelegând rolul  literaturii în țară și în lume.

Trăiește o perioada de incercări în pictură, muzică și poezie. optând în final pentru poezie .De abia în 2009 publică prima carte de versuri „Libertatea de a fi trist” care se bucură de un mare succes la publicul cititor. În anul următor , publică un nou volum de versur intitulat „Flaut în iarbă” Între timp publică poezie la diferite reviste literare cum ar fi: Luceafărul, Plumb, Obcina Literară, Convorbiri Literare.

ÎN anii următori publicĂ „Foșnetul cuvintelor” și „Ochiul de rezerva”. Publică poezie la revista „Parnas 21” și „Moldova literară”. Este membru fondator la revista Obcina literară. În 2013 devine membru la Societatea  Scriitorilor Bucovineni cu titulatura de poet. În anul următor devine membru al  Societătii  Pentru  Cultură si  Literatură în Bucovina. În același an, este fondatorul cenaclului literar și artistic „Minion” din municipiul Rădăuți. După o periodă mai nefastă pentru poet, acesta publică volumul de versuri „Așteptănd inorogul” cu un mare succes la publicul cititor. În 2014 scoate volumul „Secerișul de ninsori”. Publică la revista ProLitera având în proiect alte Continue reading „Constantin GEORGESCU: Portret de ascultător la Radio ProDiaspora”

Confesiunea chirurgului cardiolog Dr. Dwight Lundell

„Noi, medicii, datorită pregătirii noastre, cunoştinţelor şi autorităţii pe care o reprezentăm, dobândim în cele mai multe dintre cazuri un ego destul de mare, care tinde să ne împiedice să recunoaştem atunci când greşim.

Aşa că, iată! Recunosc deschis că am greşit. Chirurg cardiolog fiind, cu peste 25 de ani de experienţă, perioadă în care am efectuat peste 5.000 de intervenţii chirurgicale pe cord deschis, astăzi este ziua în care voi încerca să îndrept răul făcut cu ajutorul unor dovezi medicale şi ştiinţifice.

M-am pregătit timp de mai mulţi ani de zile alături de mulţi alţi medici proeminenţi, medici etichetaţi ca fiind „formatori de opinie”. Sufocaţi de literatura de specialitate, noi formatorii de opinie, am insistat asupra faptului că afecţiunile cardiovasculare sunt rezultatul nivelurilor mari de colesterol din sânge.

Singura terapie acceptată era reprezentată de prescrierea de medicamente pentru scăderea colesterolului şi de recomandarea unei diete care restricţiona sever aportul de grăsimi. În cazul celei din urmă, desigur, am insistat asupra scopului său de a duce la scăderea colesterolului şi la prevenirea afecţiunilor cardiovasculare. Abaterile de la aceste recomandări erau considerate a fi de natură eretică şi puteau duce, eventual, la deschiderea unor cazuri de malpraxis.

Nu funcţionează!

Aceste recomandări nu mai pot fi apărate din punct de vedere moral şi ştiinţific. Descoperirile care au avut loc în urmă cu câţiva ani, descoperiri potrivit cărora inflamaţia peretelui arterelor este cauza reală a afecțiunilor cardiovasculare, ne conduce încet către o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte modul în care va fi abordată tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi a altor afecţiuni cronice.

Continue reading „Confesiunea chirurgului cardiolog Dr. Dwight Lundell”

Simon JACK: Foșnete lirice

Beatificare

 

din tăcerea lemnului a mai rămas
molifta iertăciunii unui amnar
închipuit de sprijinit trotuare
învelite-n saci de canonizare,
iezuiți negrii
fac botezul iordanelor din ploi
matinale,

 

s-a început licitația tablourilor
cu templieri din muzeul
criptelor,
deasupra lor graaluri fumegă din
narghileaua unui diavol din rumeguș,
o sută de fluturi selenari
se fac călugări
și-n naose de coaste plânge pruncul
dezvelirii,

Beatificare,
încep sirenele să sune-n toace
pe la vămi de mortăciuni,
e pace-n stele
îngeri ne vor fi străbuni.

 

Domingo

 

joc selenar
și ploaia ce-mi umblă barbar
prin cuvinte, un dangăt fereastră
sună batrician prin colbul
din arcă,
domingo
foșnet neînsuflețit de abac numărat
cu anii în breaslă,
Continue reading „Simon JACK: Foșnete lirice”

Cristinel CRISTEA: Fructe amare

Fructe amare

 

Marile dureri sunt mute,

Se consumă în tăcere,

Pe altarul ființei triste,

Când îți iei ,,La revedere”

 

Uneori, în viață pierdem,

Ființele ce le-am iubit

Locul lor simțim că este

Loc de neînlocuit.

 

Când povestea, fără veste,

A iubirilor din noi,

E-ntreruptă și când timpul

Nu mai vine înapoi

 

Parcă vrem să n-avem suflet,

Prea ne doare când privim

Drumuri spre Eternitate.

Oare noi de ce iubim?

 

Totul trece, știm de tineri,

Timpul ia-n a lui vâltoare

Tot ce ne e scump, noi, însă,

Tot iubim și tot ne doare.

 

N-a găsit vreu mare doctor,

Leac tristeții sufletești,

Știm atât , că totul trece,

Rămâi doar să-ți amintești.

 

Ființe dragi ce pleacă-n Ceruri,

Dragostele noastre toate,

Le purtăm cu noi în suflet

Și rămân Eternitate.

———————————-

Cristinel CRISTEA

10 iunie 2019

Rodica DANU: Un deceniu de existență, un deceniu de frumusețe și sensibilitate

Poate că uneori îți înfloresc în suflet iubiri ce nu dorești să se sfârșească niciodată,   poate că pe parcursul unei vieți alegi mereu cu ce sau cu cine să te însoțești, dar sensibilitățile sunt cele care acceptă sau nu hotărârea minții. Când între cele două: minte și suflet se statornicește o armonie, se naște clipa bucuriei, fericirea! Ea nu vine întotdeauna din lucruri mari, ci mai degrabă din trăiri simple, armonioase care-ți bucură clipa, ceasul.

De vreo patru ani am intrat într-o lume ce-mi era străină, dar mă pasiona, o simțeam ca un suflu înnoitor în viața mea care dăduse în pârg de ceva vreme. Noua mea pasiune purta un nume cu rezonanță, se numea Radio Prodiaspora. Uneori nu aveam timpul necesar, dar dorința de a mă întoarce în lumea aceea mă stăpânea tot mai tare. Emisiunile erau minunate, dar oricâtă voință aveam nu-mi puteam împărți timpul, așa că m-am statornicit la una-două emisiuni, unde îi întâlneam pe toți.

Aici mi-am găsit prieteni, aici mi-am împărtășit gândurile prin poeziile pe care le scriam și le scriu, prin comentarii, aici am ascultat glasul inconfundabil al doamnei Ecaterina Cîmpean, directoarea acestui post de radio, recintâdu-mi poeziile! Familia mea era nelipsită de la aceste emisiuni pline de o frumusețe și o căldură sufletească fără egal! Am plâns și uneori m-am bucurat alături de acești oameni care mi-au devenit asemenea unei familii. Rar am întâlnit atâta implicare, atâta dăruire la un om pentru a uni suflete și a le dărui clipe de bucurie.

Continue reading „Rodica DANU: Un deceniu de existență, un deceniu de frumusețe și sensibilitate”

Aurel CONȚU: Versuri

Pesimism

 

ce aș mai putea spune azi despre ieri

într-o singură frază

aș zice că am mai murit încă puțin

că mi-a mai căzut încă o frunză îngălbenită

din  ram

că pământul mi-a ajuns la genunchi

prostii  la timpul trecut

elucubrații

nu poți fragmenta după astfel de criterii

timpul

acest perpetuum mobile pulsând dinlăuntru-i

spre un punct fix

noi am inventat calendarele

ceasurile

clopotelele

am pus stavile în calea apelor

inutil

ne-am revendicat zborul

încercând să surclasăm timpul

ne-am întors acasă din spațiu mai tineri

decât cei lăsați pe Pământ

ce-aș mai putea spune azi despre ieri

într-o singură frază

nimic

lumina întrece în linie dreaptă timpul

dar când se întoarce este strivită de timp…

 

Cântec de flaut

 

simți fulgii aceștia cum cad peste noi

și ne îngroapă în giulgiuri

îți tremură mâna înghețată de frig

sigur și inima

să nu te sperii

de urletul lupului singuratic

din pustiu

de strălucirea sticloasă a lunii

înfiptă ca o suliță a lui Ahile

în inima cerului

visul din noi devine tot mai alb

orbitor

ne pierdem în argintul fluid al zăpezii

ca într-un clinchet inefabil de clopoțel

n-am mai văzut atâta risipă amețitoare de alb

și de liniște

într-un gând

bătrânul pictor de stele pictează cireși înfloriți

în mijlocul iernii

noi sfredelim tuneluri și igluuri pe sub nămeți

zgribulind

spre luna lui Marte…

 

Delimitări

.

am uitat să mă mai uit în ochii oamenilor

ca altădată

le privesc doar picioarele vorbitoare

de la geam

tălpile

în dialog cu pietrele

cu asfaltul țâfnos

cu dalele

n-ai crede cât de multe poate spune

o tibie

de care atârnă un colier

de aur

sub formă de șarpe

un genunchi rotund

ca un măr golden auriu

o linie grațioasă a coapsei

pecetea ascunsă a osului sacru

descrisă amănunţit în Upanişade

doar să le întrebi într-o limbă abstractă

Continue reading „Aurel CONȚU: Versuri”