Elena VOLCINSCHI: Un apus de soare

UN APUS DE SOARE

Încerc, să aflu unde iubirea s-a dus

Și-n care vatră își toarce fiorul,

Prin ce dorinți ce încă n-au apus,

Își zburdă așa nestingherită dorul .

Cu aripi de iubire-mi călesc scutul,

Prin flama gândului ce nu-i sedus.

Mai păsuiesc și clipa înrobită cu lutul,

Slobod pân’ și cuvinte ce n-am spus.

Parcă-s înstrăinate și visele; îmi pălesc

Se pierd cât mai departe în rătăciri.

Vin alți ani ce degeaba-i socotesc,

Umile umbre doar adun din amintiri.

……………………………………………………

Încerc să aflu unde iubirea-mi s-a dus

De ce să i-aș spune că încă mă doare?

Îmi consternez trăirea înspre Apus,

Mințindu-mă că-i un apus de soare.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Alte amintiri întomnate’’, 2019)

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Surâsul revederii

Se-nfige grav cuvântul în clipa de-aşteptare

Turnând o ploaie rece pe liniştea aprinsă

Dorinţe nesecate mă strâng din depărtare

Şi-aştept căinţa vremii pe lacrima încinsă.

Izvoare de nelinişti ţâşnesc din pumni de rocă,

Emoţii se adună şi-mi spintecă iar trupul,

Gerul din amintire mă-ngheaţă mă sufocă

Şi încă-aştept sărutul să îmi topească chipul.

Se-ncarcă cu neanturi privirea mea de sare

Legată strâns de maluri în noduri gordiene,

Te caută asiduu pe zarea fără zare

Vorbind cu steaua-aprinsă ca tristul Diogene.

Din liniştea genunii de dincolo de lună

Curg stelele din zodii în marea argintată,

Când dorurile toate în palme se adună.

Ferice-i revederea în noaptea mult visată.

Şi iară urc pe steaua, ce de dureri îi pasă

Şi încă scânteiază-n privirile senine

Sărut în zori tristeţea, amarnică, ţepoasă

Ce-şi răvăşeşte chipul când tu eşti lângă mine.

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

8 iunie 2019

Nicu GAVRILOVICI: Existența ca o roată (poeme)

Îngenunchiați unul în fața celuilalt

Stăteam îngenunchiați unul în fața celuilalt
jurându-ne dragoste…
Pe degetele
împletite cu degetele celuilalt
ne înfloreau stele.
Cald, pământul respira adânc, sacadat…
Până și lespedea grea ce ne servea de altar
pe care aprindeam pârga viselor,
levita.

Înspre zori,
pe când îți sărutam entuziasmat genunchii
savurând gustul crud al țărânii,
printre malurile brațelor mele te scurgeai
precum bătrânul Danubius
la capătul de jos al satului.

De atunci, între apă și țărână alergător,
caut genunchii tăi înfloriți în rugă,
mirosind a stele căzătoare.
Altar,
pe care aprind candela amintirii
lespedea din fața casei
colindătorilor cu îngerii,
bunici…

Dans în cerc

Să-mpărțim la doi
Ziua de apoi,
Iar apoi s-o înmulțim cu noi…

Eu sub crengi de prun
Virgule să-ți pun
Și-n căușul palmei să te-adun

Tu sub ram de brazi
Zilnic să mă scazi,
Radical din ieri să fie azi.

Precum doi cocori
Să zburăm sub nori
Aripile fâlfâind, viori,

Să nuntim în munți
Peste fagi cărunți
Din iubiri cioplind eterne punți.

Risipiți în ploi
Îngeri triști și goi
Cerul îl vom trage după noi…

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Existența ca o roată (poeme)” →

Alexandra GĂLUȘCĂ: Icoana mării

Icoana mării

Mă simt un suflet ce liniştea îşi caută
Asemeni spumei valurilor după furtună
Mă-ntrec cu vântul în furia sa crescută
Imi sting suspinele-n val atunci când tună

Sufletul meu caută liniştea să poată iubi,
Adun culorile mării din oglinda răsăritului,
Şi surâsul soarelui să pot furtuna a o răzbi
Ca apoi să mă-nalț liberă pe culmea valului

Voi desena în răsărit, cu raze de soare,
Cu perle, sidef şi chihlimbar, chipul tău,
Intr-un tablou în nuanțe de vis şi culoare
Să te am mare, o icoană în sufletul meu

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Miriam Nadia DĂBĂU: Abstractus…

Abstractus…
(Iubire abstractă )

Dimineți cu frunze albastre
Și iubiri fără răspuns,
Lacrimi rămase de nimeni știute
Sub tăceri de scrum…

Paradoxuri căutate fără nimic
Doar iubiri deșarte pline de fum…
Timpul te iartă fără să vrei
Amintirea rămâne și ochii la fel…

Scriu iubire pe foi de caiet
Le păstrez ca un dar inocent
Nu mă tem de răspunsul ce-l dai,
Dacă vrei să te joci cu mine, nu vreau!…

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

10 iunie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Plouă cu soare și cu lună…

Plouă cu soare și cu lună…

Plouă cu flori
plouă cu soare,
plouă cu păsări călătoare,
plouă cu lacrimi ruginii
în ceasuri umede,târzii,
plouă la vale mai ușor
când mândra iese în pridvor
cu ia flori de iasomie
sub pernă de vis drag să-i fie,
ursitul azi să-i iasă -n drum
când caii sorb ciorchini de fum
și calcă pe poteci de foc
tot poleite cu noroc,
plouă cu pere parfumate
când picură cu nestemate,
plouă cu soare și cu lună
plouă cu stele,noapte bună!

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

(Din proiectul literar bilingv român-bulgar „Poeme de băut cu ulciorul”, autoare Dunia Pălăngeanu/traducere l.bulgară Nadejda Radeva, Ruse, Bulgaria.)

Cristian Gabriel VULPOIU: Am pierdut nemurirea

AM PIERDUT NEMURIREA

Beau focul, schisma și jăratecul,
Din fîntâna nopților de amor
În vise îmbrac întunericul
În mantie de stele și de dor.

Caut în roua din zori privirea ta,
Și-ntr-ale mării anamneze
Ce-mi țese valul plîngând pe o stea
Destinul să mi-l lumineze.

Șăgalnicele raze din opaiț,
În picături de mir șoptesc iubirea
Pe faldurile lunii dinadins
Îngenunchează-n rugă nemurirea.

Simt ca astazi am pierdut nemurirea,
Iar călimara s-a umplut cu vise
Pe lacrime de dor am scris iubirea
Voi cuceri cerurile promise.

Cred ca astazi am pierdut nemurirea,
Ca și penelul din scorbură de soare
Mi-a rămas fidel zenitul cu adierea
Dar … cine-o fi de vină oare ….?!

—————————–————————

Cristian Gabriel VULPOIU

10 iunie 2019

Nastasica POPA: Peste munți… răsăritul

Peste munți… răsăritul
– sonet –

Să mă chemi când ridici îngrădirea-n ținuturi,
Ca să văd înc-o dat’ peste munți răsăritul,
Din înaltul Ceresc să culeg coloritul,
Să pictez curcubeu pe-aripioare de fluturi.

Iar în strigătul mut să respir puritate
Și infernul să-mbrac în mirosul de cetini!
Din coaja iubirii curgă viață în paltini,
S-aud o vioară… în arcuș claritate.

Să mă scutur de dor, când frământă o doină,
Efemere trăiri ce prin vene îmi umblă,
Când fața-i lividă și-n formă de jimblă
Și-o creastă de munte lăcrimează a moină.

Iar în glasul doinit s-aud lupul cum urlă,
Să spargă durerea și-un clopot în turlă.

*moină-timp călduros și umed( dezgheț)
*efemer-vremelnic, trecător
*jimblă-pâine albă de formă lungă- franzelă-

——————————-

Nastasica POPA

10 iunie 2019

Anatol COVALI: Iubirea

IUBIREA

– Sonet –

Iubirea este punctul cardinal
ce ne călăuzeşte-n profunzimi,
cea care dacă nu stă vertical
ne lasă să trăim printre-anonimi.

Numai iubind ciopleşti un ideal
şi faci lumină-n sumbre adâncimi.
Prin dragoste chiar şi un om banal
poate atinge orice înălţimi.

Iubirea însă cere să-i oferi
tot ce în lume este mai frumos,
tandreţe,dăruire, mângâieri

şi gândul cel mai pur, mai luminos.
Numai iubind eşti plin de adieri
şi ieşi din încercări victorios.

————————————–

Anatol COVALI

București

11 iunie 2019

Mugurel PUȘCAȘ: Hai Aniţă! Nu vin, bade!

Hai Aniţă-n deal, la nuc,
Să te-alint cu dor de cuc !
Vreau, mândruţo, să te am,
Pe-aşternut verde, de ram.

Nu vin, bade ! De mi-i lua,
Trupurile-or lăcrima,
Ramurile s-or pleca,
Dealul rău s-a clătina,
Nucu-n râpă s-a surpa.

Hai Aniţă, colo-n vie,
Să muşc sâni de iasomie,
Despletită de cosiţă,
Ne-om iubi pe pat de viţă.

Nu vin, bade ! De-oi veni
Lăstarii s-or împleti,
Mustu-n vin s-a primeni,
Iasomia a-nflori,
Cu păcat ne-om libovi.

Hai Aniţă, jos, la râu,
Apele curgă pârâu,
Pe şold tainic, fermecat…
Apoi mă iei de bărbat !

Nu vin, bade ! M-oi uda !
Apele s-or tulbura,
Râul matca şi-a schimba,
Pârâu s-a-nvolbura,
Apoi, bade, mi-i lăsa.

Hai Aniţă, sus, în crâng,
Cu jind aprig să te frâng,
Brâuleţ gol şi fierbinte,
Simţurile să-mi alinte.

Nu vin bade, că m-oi frige !
Dacă-n crâng brâul se-ncinge,
Dor cu dor se va atinge,
Stropi de rouă s-or prelinge,
Setea-ţi aspră se va stinge.

De-i veni, de nu-i veni,
Focul greu s-a ostoi,
Cuc flămând te-a aştepta
Până când te-i îmbuna.

Hai bădiţă, de mă fură,
Te aştept în fân, la şură…
Dealul, via, râul, crângul,
Pot să îşi aştepte rândul.

( din viitorul volum, ” Lutul de aur ” )

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin