Fructe amare
Marile dureri sunt mute,
Se consumă în tăcere,
Pe altarul ființei triste,
Când îți iei ,,La revedere”
Uneori, în viață pierdem,
Ființele ce le-am iubit
Locul lor simțim că este
Loc de neînlocuit.
Când povestea, fără veste,
A iubirilor din noi,
E-ntreruptă și când timpul
Nu mai vine înapoi
Parcă vrem să n-avem suflet,
Prea ne doare când privim
Drumuri spre Eternitate.
Oare noi de ce iubim?
Totul trece, știm de tineri,
Timpul ia-n a lui vâltoare
Tot ce ne e scump, noi, însă,
Tot iubim și tot ne doare.
N-a găsit vreu mare doctor,
Leac tristeții sufletești,
Știm atât , că totul trece,
Rămâi doar să-ți amintești.
Ființe dragi ce pleacă-n Ceruri,
Dragostele noastre toate,
Le purtăm cu noi în suflet
Și rămân Eternitate.
———————————-
Cristinel CRISTEA
10 iunie 2019