Mihai CĂLUGĂRIȚOIU: „Râmnicul cultural – devenire și dezvoltare” în viziunea lui Gheorghe Deaconu

Lucrarea „Râmnicul cultural – devenire și dezvoltare”, apărută la Râmnicu-Vâlcea, Editura Fântâna lui Manole, în 2023, a lui Gheorghe Deaconu, ca rod al cercetării autorului de-a lungul a mai multor ani, martor și actant, mai mult de o jumătate de veac, s-a încadrat perfect într-un proiect al Forumului Cultural al Râmnicului, sub egida căruia a și apărut, proiect coordonat de Ioan St. Lazăr, „Râmnicul tradiției – Râmnicul modern și contemporan, Râmnicul în viitor.”

            Totodată, lucrarea și proiectul, la care ne-am referit mai sus, se îngemănează cu un alt proiect, mai larg, asumat tot de Forumul Cultural al Râmnicului, în anul 2015, „Frescele Vâlcii – program cultural-științific și editorial pentru cunoașterea și promovarea valorilor identitare ale spațiului vâlcean pe plan național și în context european” (p. 297).

            În această lucrare, „Râmnicul cultural-devenire și dezvoltare”, autorul ne propune: „Să urmărim… triada moștenire-realitate- perspectivă” (p. 14), recunoscând că: „Atașamentul meu pentru Râmnic… este mai mult rațional decât afectiv”, și regretând, parcă: „Nu sunt fiu al Râmnicului, obârșia mea fiind dincolo de Olt, în Argeșul istoric” (p. 9).

            „Lucrarea de față… nu este o «istorie», o carte despre trecut. Este o lucrare despre prezent și, mai mult, este o carte despre viitor… o istorie «cu fața spre viitor» (apud Titu Georgescu)” (p. 231).

            „Ce a fost Râmnicul cultural-știm cu aproximație… Ce este Râmnicul cultural actual- vedem… Dar, ce ispititor, ce provocator este să ne imaginăm cum va arăta Râmnicul cultural…” (ibidem).

            Conștient de subiectivitatea oricărei concepții, oricât de obiectivă s-ar vrea, autorul se destăinuie: „Viziunea mea despre cultură… include, obligatoriu, subiectul creator… omul producător și receptor de cultură… parteneri ai actului cultural…” (p. 25).

            Cercetând trecutul cultural al Râmnicului, autorul s-a bazat pe cunoașterea actelor, faptelor și instituțiilor culturale (epistemologie) și, plecând de aici, face o sinteză a valorilor și valorizarea acestora (axiologie) (pp. 231-232). Continuând, domnia sa ne propune creativitatea, convins fiind că: „Una din șansele reale de viitor ale Râmnicului este cultura” (p. 242).

             Ca în orice demers științific, autorul găsește de cuviință să precizeze, de la bun început, ca-ntr-un veritabil prolegomene, conceptele cu care intenționează să lucreze și sursele, pe care se vede că nu numai le-a studiat, ci le-a și însușit, citând și comentând, opere și autori, atât de notorietate națională, cât și locală: Nicolae Iorga, Alexandru Piru, Alexandru Duțu, George Ivașcu, Răzvan Teodorescu, Atanasie Mironescu, Melete Răuțu, Petre Drăgoiescu, Costea Marinoiu, Corneliu Tamaș, Constantin Mateescu, Nicolae Bănică-Ologu, Gherasim Cristea, Ion Soare, Emilian Frâncu și Ion Măldărescu, Gheorghe Dumitrașcu, Ion Gavrilă, Laurențiu Rădoi și Titi Mihail Gherghina. Prezentându-le, pe scurt, operele legate de topos și etos, autorul evidențiază contribuția fiecăruia la istoria culturii: „Câțiva dintre «zugravii» Râmnicului cultural” (p. 68)… cărora, cu sinceritate, le împărtășește: „Admirația și prețuirea mea pentru strădania cercetătorilor” (p. 69).

            Citându-l pe Răzvan Teodorescu, autorul le reamintește tuturor că nimeni nu ne-a interzis firea și simțirea identitară: «În Vâlcea, atunci când vin, mă simt foarte român și n-am niciun complex când mi-aduc aminte că sunt european» (p. 32).

            Lucrarea ne prezintă, apoi, „geneza” culturii locului, strâns legată de istoria sa, de atestarea documentară a Râmnicului ca „oraș al domniei mele”. Sigur, autorul este conștient de existența materială și spirituală a unei culturi mult mai vechi, din păcate neconsemnată ori foarte puțin reprezentată prin inscripții în piatră sau lemn, picturi murale ori pe lemn. Cele pe lemn, deși puține, s-au păstrat și mai puțin. Amintim, de asemenea, creațiile spirituale orale care, neconsemnate, fie s-au pierdut, în timp, fie s-au modificat.

            Continuându-și discursul științific, autorul ne prezintă „acumulările” și „edificările” culturale și ne propune „paradigmele” sale (pp. 69-94).

            În continuare, autorul își propune și realizează gruparea elementelor care concură la generarea valorilor în patru categorii: structuri  de viață culturală; programe și producții culturale; personalități fondatoare și creatoare și opere de știință și artă (p. 98).

            Referindu-se la structurile de viață culturală, domnia sa se oprește asupra Arhiepiscopiei Râmnicului, cu tipografia și editura sa, la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae”, la „Școala de la Râmnic”-chiar dacă n-a fost o instituție în sine, ci, mai de grabă, un curent cultural, „duhul” activităților culturale desfășurate într-o perioadă de timp, societățile culturale și de lectură din județ, ale cadrelor didactice, muncitorilor ori preoților, casa de cultură, teatrele episcopiei ori ale orașului, coruri, orchestre, muzee, Biblioteca județeană „Antim Ivireanul”, Arhivele Naționale Vâlcea, Palatul Copiilor și Școala/Liceul de Arte „Victor Giuleanu”, cenacluri și case memoriale, instituții coordonatoare, librării, edituri, fundații și multe altele. Toate acestea, enumerate sau nu, au în comun cultura, geneza, evoluția, creația, receptarea, însușirea și promovarea ei, în spațiul vâlcean, mai ales, în arealul râmnicean.

            Spre finalul lucrării, autorul surprinde și ne propune o axiologizare a valorilor culturale vâlcene în patru modele: modelul brâncovenesc, (model multidimensional-politic, artistic, uman-); modelul antimian (bivalent spiritual-sacru și profan-); modelul antonpannesc («spirit popular») și modelul haretian («luminator») (pp. 242-253).

            Am citit, am văzut, am aflat… Și, ce-i cu asta?!, ne putem întreba ori exprima nedumerirea. Autorul nu ne abandonează însă, și ne propune șase proiecte culturale: „Centrul Municipal de Memorie Culturală” (pp. 254-255); „Școala de la Râmnic” (pp. 255-257); Festivalul „Artele Râmnicului-Anton Pann” (pp. 257-258); Zona Culturală Metropolitană Râmnicu-Vâlcea (pp. 258-259); Strategia Culturală Estivală „Vacanțele Râmnicului” (pp. 259-262) și Râmnicul-viitoare Capitală Culturală Europeană (pp. 262-263).

            În Epilog, autorul ne întreabă și se întreabă dacă: „Are Râmnicul cultural un viitor?”

            Analizând „lecțiile” trecutului și recunoscând că: „Am alunecat deja pe povârnișul utopiei… ar putea (totuși-n.n.) deveni realitate…” (p. 268).

            Ca orice lucrare științifică, demonstrând, încă o dată, acribia cercetătorului Gheorghe Deaconu, lucrarea cuprinde o impresionantă „Bibliografie selectivă” (pp. 269-289).

            Modestia autorului este, încă o dată, reliefată plasând, la sfârșitul lucrării, „Fișa bibliografică (selectivă) a autorului” (pp. 291-296), amintindu-ne că în acest an, 2024, domnia sa va fi încoronat „octogenar”, ocazie cu care îi dorim: Sănătate în longevitate și inspirație în creație!

            Mulți ani viitori!

Mihai Călugărițoiu,

10 ianuarie 2024, Vlădești, Vâlcea

Silvia HODAȘ: NE-AM UNIT, TREBUIE SĂ RĂMÂNEM UNIȚI!

În ziua de 24 Ianuarie 2024, Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, împreună cu partenerii săi, au sărbătorit Unirea printr-o amplă manifestare cultural-artistică cu tema: „Ne-am unit, trebuie să rămânem uniți!”.

De 165 de ani, la data de 24 Ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române înfăptuită în anul 1859 sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Data de 24 Ianuarie a rămas în istorie și în sufletul românilor ca ziua în  care s-a realizat Mica Unire sau Unirea Principatelor Române. A fost primul pas important în formarea teritoriului României, următorul eveniment având loc la 1 decembrie 1918, când a fost înfăptuită Marea Unire.

În deschidere, jurnalistul şi scriitorul Ilie Serediuc, președintele filialei ieşene a LSR, a salutat publicul, a prezentat invitații, apoi a vorbit despre semnificația zilei de 24 Ianuarie.

Scriitori, poeți, recitatori, soliști vocali, grup vocal și iubitorii de cultură și-au unit gândurile și-ntr-o simțire românească au trăit momente de bucurie și împlinire sufletească. Fiecare a marcat ziua de azi prin tot ce e mai frumos. O zi – izvor de bucurie și trăire a unor clipe înălțătoare. Cuvintele de iubire, de înfrățire și unitate au curs în cântece și versuri sublime, au copleșit inimile.

În deschidere, Silvia Hodaș, președinte LSR Subfiliala JUNIOR, a prezentat viitorii artiști: Karina Zamfirescu și frații Moise. Karina a fost cea care a deschis festivitatea cu trei dintre cele mai frumoase cântece populare românești. A emoționat sala când a început să cânte: „Avem o țară mândră și un brav popor,/ Uniți pe veci sub tricolor./ Chiar de-ar fi să vină neguri peste noi,/ Vom rămâne tot eroi.” Un mesaj tulburător! Apoi, cum îi stă bine românului la zi de mare sărbătoare, ne-a invitat să audiem două sârbe, una fiind „Sârba de demult”.

Cu multă iubire de neam și țară, au evoluat frații Moise: Giuliana Maria și Lorenzo Marian, copii talentați nu numai la cântec ci și la joc. Melodia și versurile „România mea e România ta/ E România noastră și suntem stăpâni în ea” au ajuns la inimile tuturor, iar când au început să cânte și să îndemne: „Și atunci când ești departe de sat și de neamul tău/ Să spui cu demnitate Român voi fi mereu” s-a auzit „glas peste Carpați” și poate chiar mai departe.

Tinerii au fost răsplătiți cu aplauze din plin și Diplome de Excelență pentru promovarea culturii și spiritualității românești la nivel național și internațional. Liceanului Silviu Teodorescu i s-a înmânat Diploma de Excelență și medalie, recunoaștere a activității din cadrul Ligii pentru anul 2023.

În partea a doua a manifestării, scriitorul Solo Rotenstain a susținut Conferința tematică „Ziua Unirii Principatelor Române” – zi de omagiere adusă momentului istoric din 24 Ianuarie 1859. Au fost enumerate principalele momente ale Unirii. S-a intonat nemuritoarea melodie „Hora Unirii”. Hora Unirii este unul dintre simbolurile sărbătorii naționale prin care românii celebrează în fiecare an, pe 24 Ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române. Hora unității naționale face să tresalte toată suflarea românească de oriunde.

Creatorii de frumos au adus prin versuri, proză, discursuri, închinare marelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza. Un moment patriotic de rară sensibilitate au oferit, din creațiile proprii, poeții: Anton Constantin, Anatolie Coșuleanu,  Mihaela Berari, Elena Bostan, Ioan Hodaș, Cristina Macovei, Angelica Manole și Valeriu Rudolf. Elena Bostan ne-a vorbit și despre rolul important pe care l-a avut pe lângă domnitor, în opera de reformare a țării, Prima Doamnă a Principatelor Unite – Elena Cuza. Mimi Rotariu l-a readus în memorie pe Moș Ion Roată, care cu înțelepciune, a arătat tuturor ce înseamnă Unirea adevărată. De curând, pe 15 Ianuarie 2024,  s-a sărbătorit „Ziua Culturii Naționale”, iar actorul Valeriu Rudolf nu a uitat de cei doi prieteni buni, Eminescu și Creangă, pe care i-a creionat în versuri frumoase.

Scriitoarea Martha Eșanu a trecut în revistă toate manifestările ce au avut loc sau sunt în curs de desfășurare, în „orașul celor șapte coline”, dedicate Zilei Unirii Principatelor Române și a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Cunoscuta Corală „Lirica, dirijor Nușa Apostol, în componența căreia se află oameni iubitori de frumos și de cultură, a interpretat cântece cu un puternic impact emoțional, iar Stela Lozanu a recitat, nemaipomenit de expresiv, poezia „Doina”, de Mihai Eminescu. Cum să nu se umezească ochii, când auzi melodia „Cât trăim” și gândindu-ne la patria noastră sfântă, la frumusețile ei putem spune: „Cât mai avem ceva sfânt/ Vom trăi pe-acest pământ”.

Și cum umorul l-a însoțit pe român în toate momentele mai triste sau mai vesele, și cum „Umorul fără frontiere” străbate peste tot, a încântat audiența cu poezii umoristice, scriitorul Ioan Hodaș.

Manifestarea culturală s-a încheiat cu un concert susținut de cunoscutul solist ieșean, cu voce unică, Iulian Gălușcă. Ca de obicei, atmosfera s-a umplut de lumină și frumos. Publicul deosebit de receptiv a cântat și aplaudat cu bucurie.

Moderatori: Ilie Serediuc, Ioan Hodaș

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

Să fim UNIȚI ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRI!

Scriitori și jurnaliști: Silvia Hodaș, membru UZPR Filiala Iași, membru AJRP, Ilie Serediuc, vicepreședinte UZPR Filiala Iași, membru AJRP

Marian P BELCIUG: Când treci pragul tragediei

Nu ești total optimist în privința vieții 

Căci știi că există răul – moral, metafizic, natural

Nu ești total pesimist în privința vieții 

Căci știi că există frumusețea și binele este real

.

Dar când ești lovit năprasnic de tragedie

Maturitatea ta legată de viață nu ajunge

Căci otrava rănii dă anxietății drojdie

Iar puterea-ți de a face față vieții se frânge 

.

Când sănătatea trupului în care exiști se năruie   

Când iubirea vieții tale este înghițită de trădare 

Când greutatea poverii pe care o porți te biruie

Când agonia tristeții nu are asemănare 

.

Când ești părăsit și-n competiția vieții toți te înving 

Când chinga durerii sufletești este terminală 

Când nu poți privi lumina și ochii speranței se sting        

Când eșecul îți revendică identitatea personală 

.

Caută cu atenție în viață și vei găsi 

Cel puțin o persoană în lume care te iubește

Căreia îi pasă de tine, nu te va părăsi 

Și-a cărei dragoste de răul lumii te ocrotește!

.

Și apoi, caută în sertarul cu nestemate de viață

Unde încă este ceva la care poți să privești înainte! 

Căci știind că cineva te iubește și ai la ce privi în față 

Este îndeajuns să te ridici din cenușa fierbinte.

.

Dr. Marian P Belciug, Canada, 17.01.2024

Saxofonistul Dragoș Ungureanu încântă publicul din Germania cu recitaluri memorabile: ,,Între tradiție și modern”

Saxofonistul român Dragoș Ungureanu a încheiat cu succes seria de recitaluri intitulate ,,Între tradiție și modern” în Germania, captivând audiența cu un repertoriu diversificat ce a traversat epoci muzicale distincte. Spectacolul, desfășurat cu măiestrie, a ilustrat abilitatea sa de a aduce saxofonul sopran în prim-plan și a evidențiat conexiunea între sonoritățile clasice și cele contemporane.
Ungureanu, un virtuoz al muzicii, cu abilitatea de a stăpâni perfect nu mai puțin de șase instrumente, a demonstrat că pasiunea sa pentru muzică își are rădăcinile în studiile sale temeinice. Pianist la început, la Liceul de Muzică din Brașov, a continuat cu clarinetul la Liceul de Muzică ,,George Enescu” și la Facultatea de Muzică din București. Primii pași în cariera sa artistică au fost marcați de colaborarea cu renumitul saxofonist Bebe-Ion Prisada la Circul de Stat din București și de rolul său de prim clarinetist-saxofonist tenor la Teatrul de estrada ,,Fantasio” din Constanța.

Cu o experiență bogată în colaborarea cu Orchestrele simfonice din Brașov, Sibiu, Constanța și Ploiești începând din 2011, Dragoș Ungureanu a devenit un nume respectat în peisajul muzical românesc și internațional. Recitalurile sale au atras admirația publicului atât în țară, cât și peste hotare.
Mai mult decât un interpret talentat, Dragoș Ungureanu este și un compozitor remarcabil, fapt ilustrat prin calificarea sa în finala Concursului de Compoziție din Siegburg, Germania, în 2009. În 2019, a fost onorat cu Premiul de Excelență ,,Dreptul la educație și formare continuă” acordat de Asociația Geocosynus Educational Group din România.

Prin abordarea sa inovatoare și prin capacitatea de a transmite emoție prin saxofonul său sopran, Dragoș Ungureanu continuă să marcheze peisajul muzical internațional și să aducă laolaltă tradiția și modernitatea într-un spectacol muzical de excepție.

Dr. Corina Kiss, pedagog, muzicolog si compozitor

Al.Florin ȚENE: Ca aerul şi seva, EMINESCU…

Îi aud paşii venind dinspre lumină

Şi foşnetul stelelor în părul LUI

Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină

La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui.

.

Coborând dinspre Carpaţi îI aud uneori

Cu fruntea împodobită de gânduri

Pe cărări de-argint şi flori

De tei presărate rânduri, rânduri.

.

Îi aud glasul venind dinspre trecut

Dulce ca mierea cuvintelor străbune

Când este veacul şoaptă de-nceput

Şi luna vibrează iubirea pe strune.

.

Doinesc tulnice pe poteci de munte

În balade prelungind chemarea

Aşternută peste veacuri punte

Pe care să vină odată cu zarea.

.

Din poeme se desprinde, spre el venim,

Ca aerul şi seva ce-n arbori suie,

În fiecare dintre noi îl regăsim

Cioplit în inimi veşnică statuie.

Al.Florin Țene

GALA LAUREAȚILOR CULTURII IEȘENE, EDIȚIA A V-A ȘI PREREVELION 2024

Evenimentul a fost organizat de Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, la Restaurantul Hotel „Moldova”, Iași, 28 decembrie 2023.

Ilie Serediuc, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași și Silvia Hodaș, președinte Subfiliala JUNIOR Iași, au salutat publicul și au urat „Bun venit!” participanților, aducând mulțumiri gazdelor de la Hotelul Moldova, Iași.

În deschidere, Ilie Serediuc a transmis tradiționalele urări tuturor pentru anul 2024, iar Silvia Hodaș a dat citire Mesajului transmis de Maestrul Al. Florin Țene, președintele la nivel național al LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI. Prezentăm un fragment: „Iată, intrăm în Noul An, 2024, iarăși este un nou început, prin continuitate. Cu această ocazie, dragi maeștri ai cuvintelor, al poveștilor care vă țin în suspans până la ultimă secundă. Vă doresc să fiți întotdeauna scriitori iubitori de cuvinte, de oameni și confrați, îndrăgiți de o lume întreagă și cu o creativitate ce nu-și pierde nicicând din valoare. Fraternitatea colegială trebuie să vă fie întotdeauna în vedere. Nu datul din coate ne ajută să ne promovăm opera și personalitatea și nici critica intenționată și tendențioasă. Prietenia, onestitatea, istoria și Dumnezeu ne va promova și ne va judeca. Vă sfătuiesc să colaborați cu toate organizațiile culturale din țară, inclusiv cu Uniunea Scriitorilor, fiindcă noi nu suntem partide politice, suntem organizații culturale care luptăm pentru promovarea culturii noastre naționale. Între noi nu trebuie să existe animozități și nici grade artificiale de mândrie. În fața eternității și în fața lui Dumnezeu suntem egali. Numai timpul ne va judeca, asta ne-a învățat istoria. Un an cu sănătate, spor la scris și în activitățile pe care le organizați în folosul Culturii Române. La mulți ani!

Într-o atmosferă de sărbătoare a culturii, s-au desfășurat activități CULTURAL-ARTISTICE-ETNOGRAFICE: datini și obiceiuri strămoșești, colinde, urături, muzică populară, muzică ușoară, recitări de poezii, umor, scenete umoristice.

Manifestarea a început cu o frumoasă colindă „Leru-i, ler” și un cântec popular interpretat de tânăra artistă, de 12 ani, Karina Zamfirescu, cu multe participări la concursuri unde a obținut premii și, de asemenea, prezentă la emisiuni de folclor la diferite televiziuni.

Spectacolul a continuat cu un moment artistic susținut de către frații Moise: Giuliana Maria, Lorenzo Marian, Francesco Gabriel, care au impresionat juriul și publicul în anul 2021 la „Românii au talent”, câștigători ai mai multor concursuri și festivaluri de muzică populară unde au obținut diplome și trofee, cu participări în mai multe emisiuni televizate. Au interpretat frumoase colinde populare și o urătură, încheind cu un obicei străvechi, de Anul Nou, Capra. După datina străbună, tinerii care au evoluat și ceilalți urători au primit colăcei și fructe.

Silvia și Ioan Hodaș au prezentat Plugușorul Ligii LSR – Filiala Iași – Nord Est cu aspecte de la Ligă pe care le-au prezentat cu o ușoară autoironie, ironie și note de umor, chiar dacă LSR Iași e menționată printre primele filiale ale LSR cu o bogată activitate cultural-artistică. Apoi au adresat o urare tuturor pentru Anul Nou, 2024.

Magia sărbătorilor de iarnă a cuprins tot publicul. Au evoluat artiști, nume importante pe afiș: binecunoscutul cantautor și compozitor, Adi Gegiuc, voce de o sensibilitate aparte a impresionat prin repertoriul său cu melodii fermecătoare, un veritabil purtător al iubirii și frumosului, însoțit la orice manifestare cultural-artistică de soția sa, Georgeta, discretă, cu zâmbet frumos și privire blândă; Iulian Gălușcă, un nume cunoscut, solistul care a încântat juriul de la „Românii au talent” în anul 2022. Muzica lor a emoționat și a pătruns direct în suflet. Corala „Lirica” a fascinat publicul, adresând câte o urare frumoasă fiecărui membru al Ligii și a încheiat cu melodia „Cui nu-i place dragostea”. La o așa melodie, au răspuns la refren toți invitații. Grupul „Zorile” a colindat și a încheiat cu o melodie de suflet: „Cât e omul fain și tânăr”, ducându-ne pe fiecare cu gândul la anii tinereții.

Zâmbete au adus scenetele umoristice interpretate de Nușa Apostol (inimoasa dirijoare a Coralei „Lirica”), Aurica Rotariu și actorul Valeriu Rudolf, membri ai Coralei, surpriză plăcută și o coregrafie originală ce au sporit magia serii prin creativitate, spontaneitate și carismă. Responsabili cu umorul au fost scriitorii de gen: Ioan Hodaș, de altfel și unul din moderatori, având la purtător „laboratorul” cu glume le-a inserat în momentele prielnice; Doru Melnic a adus bună dispoziție și râsete în hohote, a recitat trei declarații vesele de iubire și a interpretat un monolog umoristic. Aplauzele au fost din plin și bine meritate.

Nu au lipsit recitările din propriile creații ale poetelor Mimi Rotariu și Rodica Murgu. Dacă Mimi Rotariu ne-a îndemnat la „Reflecții”, „Că doar viața-i numai una” și să ne exprimăm „Gândurile” fiindcă „Se duc în șir precum cocorii”, poeta Rodica Murgu ne-a convins să ne întoarcem în timp la „Copilărie pe aripi de dor” și într-un „Vis frumos” să alergăm printre aștri și stele, „Cu trăsura pe Calea Lactee”.

Decernarea premiilor LSR – Filiala Iași – Nord Est. În prima parte a Galei au fost premiați partenerii culturali, un adevărat sprijin în derularea activităților cultural-artistice ale Ligii Scriitorilor. În partea a doua a evenimentului, conform hotărârii juriului, s-au acordat diplome și medalii membrilor Ligii, la următoarele secțiuni culturale: Poezie, Proză, Jurnalism, Critică literară, Muzică și Premiul Revistei „Nord Est Cultural”. În continuare, Juriul a dispus acordarea a cinci trofee și diplome pentru rezultate culturale și jurnalistice deosebite, organizarea manifestărilor cultural-artistice în țară și străinătate, editarea revistelor cu teme culturale, precum și pentru implicarea directă în activitățile concrete din cadrul Ligii Scriitorilor Români. Au primit diplome și trofee: Maestrul Alexandru Florin Țene, Ilie Serediuc, Silvia Hodaș, Ioan Hodaș și Solo Rotenstain. Au primit diplome și medalii următorii membri din Liga Scriitorilor, Liga Scriitorilor Junior și Organizații Asociate: Veronica Rusu Bucico, Florin Iftimescu, Rodica Murgu, Doru Melnic, Maria Panciuc Bucătaru, Martha Eșanu, Vasile Rușeți, Prof. Dr. Dumitru V. Marin, Liliana Roibu, Mariana Bendou, Grigore Radoslavescu, Lucreția Berzintu, Adrian Gegiuc, Iulian Gălușcă, Corala „Lirica” și Nușa Apostol, Giulia Maria Moise, Lorenzo Marian Moise, Francesco Gabriel Moise, Mihaela Săvuc și Silviu Teodorescu.

Diplomele, trofeele și medaliile au fost oferite în cadru festiv de scriitorii Silvia Hodaș, Mimi Rotariu, Ilie Serediuc și Ioan Hodaș. Momente emoționante pentru cei care au primit diplome, medalii și trofee, fie pentru parteneriat cultural, fie pentru activitatea desfășurată într-un anumit domeniu cultural sau/și pentru întreaga activitate desfășurată pe parcursul anului în cadrul Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est.

Dansul și voia bună au cuprins pe toți participanții, membri ai Ligii sau simpatizanți. Totul s-a terminat cu tortul festiv și urările de bine pentru anul 2024. Manifestarea s-a încheiat cu un concert deosebit susținut de solistul Iulian Gălușcă care ne-a amintit de melodiile lui Dan Spătaru, l-a readus la viață în zi de sărbătoare și cu timbrul său unic a interpretat și din repertoriul lui Ion Suruceanu cele mai cunoscute melodii.

Cei care s-au ocupat de foto-video au fost: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc și alți pasionați

Moderatori: prof. Silvia Hodaș și Ioan Hodaș și ing. Ilie Serediuc

Sonorizare: prof. Culiță Păduraru

Afiș: Silviu Teodorescu

A fost un eveniment cultural-artistic deosebit, cu momente frumoase, iar prin înalta ținută artistică s-a creat bună dispoziție, bucurie, a încântat și emoționat. Trăirile sufletești profunde și înălțătoare au creat legături de prietenie și au lăsat amintiri de neuitat.

Felicitări organizatorilor, Colegiului Director al Filialei LSR Iași, conducerii restaurantului „Moldova” Iași, moderatorilor evenimentului (Silvia Hodaș, Ilie Serediuc, Ioan Hodaș), artiștilor, cântăreților, Subfilialei Junior și tuturor participanților, celor care au făcut posibilă această seară magică, cu atmosferă plină de eleganță și farmec.

Sănătate, liniște, pace și prosperitate! La mulți ani 2024!

Scriitorii și jurnaliștii: Silvia Hodaș și Ilie Serediuc au prezentat evenimentul.

Silvia Hodaș

Ionuț ȚENE: Anul 2024 – ,,Avram Iancu suntem toți!”

În a doua zi de Anul Nou am ținut să fiu prezent la casa memorială Avram Iancu din cătunul Incești de la Vidra de sus, la poalele Dealului cu Melci, în locul în care s-a născut Avram Iancu, eroul românilor care s-a jertfit pentru libertate și drepturi naționale în vremea revoluției de la 1848-1849. Am dorit să calc pe urmele pașilor Crăișorului Munților, să admir limpezimea Arieșului mic unde se scălda când era prunc ,,blondin”, unul dintre cei mai mari erou ai românilor din toate timpurile.

În debutul anului 2024, Anul Avram Iancu, am ținut să respir aerul pe care l-a respirat Crăișorul Munților și să aud cântecul brazilor care i-a adumbrit tinerețea de revoluționar român și creștin. Muzeul amenajat de Despărțământul Astra la 1924, cu ocazia Centenarului nașterii lui Avram Iancu, sub oblăduirea Regelui Ferdinand I Întregitorul, trebuie vizitat de fiecare român măcar o dată în viață pentru a înțelege locul de unde a început jertfa celui care a ridicat ,,lancea lui Horea”, pentru drepturile și libertățile românilor asupriți de secole de marile puteri vecine și străine. Muzeul Memorial Avram Iancu este un sanctuar național al tuturor românilor din țară și Diaspora. Anul acesta memorial 2024 am dorit cu ardoare să-l întâmpin la casa în care s-a născut singurul erou al românilor, care și-a lăsat, prin testament scris la notar, toată averea poporului român și care a specificat un țel nobil: ,,Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită…” Ceea ce ne-a lăsat moștenire Avram Iancu ca erou național trebuie urmat de popor. Românii simt instinctual în acest an bicentenar, ceea ce a dorit Avram Iancu. Întotdeauna m-a emoționat scandarea din tribunele galeriilor de fotbal sau de la manifestările și evenimentelor memoriale dedicate Crăișorului Munților: „Avram Iancu suntem toți!” Este o formă de expresie a iubirii și recunoștinței românilor față de Avram Iancu, un erou care s-a luptat și jertfit pentru drepturile, libertățile și unitatea românilor opresați de trei imperii. Avram Iancu este un simbol viu al românilor, foarte actual prin lupta pentru libertate și drepturi sociale, care și astăzi naște istorii și legende. Românii l-au numit „Crai” pe Avram Iancu în focurile revoluției, recunoscându-i astfel calitatea de lider.

La 200 de ani de la nașterea Crăișorului Munților, am considerat că este o datorie istoriografică ca să scriu un studiu despre acest erou al poporului român, care prin lupta sa pentru libertate și drepturi sociale s-a remarcat ca un erou național și european în anii revoluționari 1848/1849. Am evocat un Avram Iancu, nu ca o efigie inaccesibilă sau greu de „atins” și înțeles de către cititori, ci ca un compendiu sintetic despre o personalitate deosebită a românilor, a cărui luptă și idealuri pentru libertate națională, dreptate socială și egalitate politico-economică, trebuie să o înțelegem și să o urmăm. Sper ca această incursiune istoriografică despre Avram Iancu să fie cu folos pentru publicul larg, de la elev, student, profesor, la cercetătorul științific. Am speranța că cititorul se va regăsi în năzuințele, idealurile, lupta și drama acestui erou român emblematic pentru istoria națiunii noastre și pentru „mersul revoluției în istoria românilor” (N. Bălcescu). Prin acest studiu dedicat lui Avram Iancu am exemplificat actualitatea eroului român în conștiința poporului. Avram Iancu a fost un spirit evoluat, un reprezentant al democrației epocii sale și, în același timp, un erou național și european. Avram Iancu reprezintă un model istoric foarte actual și de urmat astăzi. Românii se recunosc în valorile promovate de Avram Iancu. Este un spirit al rezistenței și perenității românești în fața vicisitudinilor istoriei. A fost o jertfă pe altarul libertății românilor. Nu întâmplător, contemporanii se identifică în acest erou la adunările comemorative și memoriale dedicate Crăișorului, prin deja cunoscuta scandare: „Avram Iancu suntem toți!” În Anul Memorial 2024 Avram Iancu, ca români, avem datoria să-i împlinim dorința testamentară, cu demnitate: ,,Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită.”

Ionuț Țene

Al.Florin ȚENE: Miturile au fost create de om, și acestea au modelat societatea umană

De-a lungul istoriei oamenii au fost creatori de mituri datorită necunoașterii mediului înconjurător și a unor fenomene naturale. Oamenii de neanderthal când au devenit conștienți că sunt muritori au creat contranarațiuni care să-i ajute să se împace cu acest adevăr. Pentru a trece peste această realitate, pe care o considerau nefastă, au inventat povești pentru a-și așeza viețile într-o perspectivă mai extinsă, care le-au revelat o proformă ascunsă și le-au creeat sentimentul  că, în pofida dovezilor contrare, deprimante și dezordonate, viața are noimă și valoare.

            În general, mitologia nu poate fi separată de ritualuri. Multe mituri nu pot fi despărțite de o dramă liturgică și nu pot fi  înțelese într-un cadru profan. Cele mai spectaculoase mituri sunt despre limita vieții umane. Mitul creionează necunoscutul: povestește despre acele fenomene și lucruri pentru care la început nu avem cuvinte. În concluzie, mitul țintește în inima unei mari necunoscute și a unei necuprinse tăceri. Mitul nu este, nicidecum, o poveste relatată de dragul de a fi spusă. El ne arată cum trebuie să ne purtăm.

            Mitologia vorbește despre un alt plan care există paralel cu propria noastră lume, pe care, spre suprinderea noastră, o sprijină. Credința în această realitate nevăzută, dar foarte puternică,  uneori numită lumea divină, reprezintă tema de bază a mitologiei.

            Conform filosofiei perene, tot ce se întâmplă în lumea aceasta are un corespondent pe tărâmul divin, care este mai îmbogățit, mai puternic și mai de durată de cât al omului. Fiecare realitate de pe pământ nu e decât o iluzie a arhetipului ei, tiparul originar fiind doar copia sa imperfectă. Miturile au creionat o formă și o înfățișare explicită unei realități pe care oamenii au intuit-o.

            În cultura științifică a omenirii, de cele mai multe ori, avem noțiuni simpliste ale divinului.în antichitate, zeii erau rareori ființe supranaturale, care trăiau o existență metafizică. mitologia nu povestea despre teologie, în sensul nostru de astăzi, ci despre experiența umană.

            Mitologia a fost creată pentru a ajuta oamenii să facă față condiției de viață nesigură. I-a ajutat pe indivizi, aceste materii vii gânditoare, să-și găsească locul în lume și direcția reală. De-a lungul vremurilor, începând din ancestral, oamenii au dorit să știe de unde au venit. Și astăzi se pune întrebarea, dar pentru că începuturile omenirii se pierd în cețurile preistoriei, au creat mituri despre strămoșii noștri. Acestea  nu sunt bazate pe evenimentele din trecut, dar ajutând oamenii în schimb să explice evenimentele venite din istorie, îndrumându-i în schimb să-și explice atitudinile din prezent cu privire la mediul, vecinii și obiceiurile societății. De asemenea, omenirea dorește să știe încotro se îndreaptă, așa că a imaginat povești care vorbesc despre o experiență postumă, deși, așa cum vedem, nu există multe mituri care au în vedere imortalitatea ființelor umane. Divinitatea ne-a ajutat să explicăm experiența transcedenței. Filosofia perenă exprimă simțământul omului că ființele umane și lumea materială sunt mai mult decât se vede.

            Experiența transcendenței a contribuit întotdeauna să îmbogățească experiența umană. Omul este înclinat să caute clipele de extaz, înălțat pentru o clipă mai presus de noi înșine. În asemenea perioade, omul are impresia că trăiește mai intens decât de obicei, socotind că întreaga lume este a lui. Religia a fost de-a lungul istoriei una dintre cele mai tradiționale modalități de a ajunge la capacitatea extazului, iar, dacă omenirea nu mai găsește modalități de a atinge extazul în lăcașurile de cult, caută în altă parte: artă, poezie, rok, dans, droguri, sex sau sport. Asemenea poeziei sau muzicii, și mitologia ar trebui să deschidă omenirii extazul, chiar și în fața morții și a disperării pe care o poate simți omul în perspectiva dispariției.

            Oamenii sunt unici în păstrarea deschiderii pentru joc, scrie Johan Huizinga în „Homo ludes „(în traducerea lui H.R.Radian, Editura Humanitas, București, 2012 ). Dacă trăiesc în condiții artificiale ale captivității, animalele își pierd simțul ludic atunci când se confruntă cu realitățile dure ale vieții în sălbăticie. Dar, oamenilor adulți le place jocul cu diferite posibilități și asemenea copiilor, continuăm să ne creăm lumi imaginare. În artă, eliberați de constrângerile rațiunii și logicii, concepem  și combinăm forme noi care ne îmbogățesc viețile și care – credem noi – ne spun ceva important și profund ,,adevărat“. Același lucru se întâmplă și în mitologie, omul are o ipoteză, o aduce la viață prin mijlocirea unui ritual, acționează asupra ei, îi urmărește efectele asupra vieții noastre și tot omul descoperă să a reușit să înțeleagă ceva mai mult din enigma tulburătoare a lumii noastre.

            În concluzie, un mit este adevărat pentru că este util, nu pentru că ne dă informații reale. Dacă nu ne oferă o cunoaștere mai bună a înțelesurilor adânci ale vieții, înseamnă că nu și-a atins scopul. Natura umană nu se schimbă prea mult, și multe dintre miturile omenirii, create în societăți care nu puteau fi cu mult diferite de cea europeană, pun în discuție temerile și dorințele oamenilor cele mai importante. În condițiile când clerul nu ne poate instrui în folclorul mitic, poate că artiștii și scriitorii creativi pot să preia acest rol clerical și să aducă o perspectivă nouă în lumea noastră debusolată și atinsă de rău, de droguri și războaie.

                                                                                                            Al.Florin Țene

Al. Florin ȚENE: „Cultura, în cadrul fenomenului globalizării, nu se apără, ea se impune prin luptă constantă și valoare”

(Interviu cu Al. Florin Țene – Președintele LSR)

Domnul Al. Florin Țene, romancier, poet, dramaturg, eseist, prefațator, cronicar literar și jurnalist, este Președintele Ligii Scriitorilor Români de Pretutindeni, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru al Asociației Scriitorilor din Canada și membru corespondent al Academiei Americane Române.

Bogata sa activitate literară și jurnalistică este încununată, de-a lungul anilor, de un meritat succes, fapt pentru care a primit numeroase diplome și onoruri. Recent, Asociația Academică a Cititorilor l-a nominalizat, printre cei 20 de scriitori,  „clasic în viață“, datorită operei sale și a muncii depuse în promovarea culturii române și a scriitorilor din România Tainică și Profundă.

Domnul Al. Florin Țene s-a născut în Drăgășani unde a absolvit Școala primară și Liceul Teoretic. A urmat cursurile Școlii Tehnice de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” din București, apoi Institutul Pedagogic din Baia Mare, Facultatea de Filologie-Istorie. Este căsătorit cu poeta Titina Nica cu care are doi băieți: Florin și Ionuț.

Am solicitat domnului Președinte al Ligii Scriitorilor Români un interviu în legătură cu principalele momente din viața Domniei sale.

 ION NĂLBITORU: Domnule Președinte al Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene, știm că sunteți originar din orașul viilor, Drăgășani, din județul Vâlcea, vă rog să ne spuneți cum vă simțiți acum, după decenii, de când ați plecat din plaiurile drăgășănene în Ardeal? Ce vă mai leagă sufletește de aceste meleaguri?

AL. FLORIN ȚENE: Întreaga viață, pe unde m-au purtat pașii am avut în suflet „crucea” orașului natal, fiindcă să știi, dragă prietene, că omul când se naște, prima înghițitură de aer pe care o inspiră, îl cheamă întotdeauna acolo unde a inspirat acea bulă de aer. În orașul sufletului meu am deslușit, la biblioteca orășenească, primele buchii din cărțile copilăriei, acolo am iubit prima oară, acolo am cunoscut-o pe soția mea, scriitoarea Titina Nica, acolo s-au născut copiii mei, Florin, cineastul și Ionuț-istoricul. Acolo am scris prima poezie la vârsta de 14 ani. Tot acolo mă aflam când am publicat în revista TRIBUNA de la Cluj, prima poezie „Eu m-am născut când… “. În orașul lui Gib Mihăescu am înființat pe când eram elev în clasa a X-a cenaclul literar Gib Mihăescu din cadrul Casei de Cultură. Toate acestea mă fac să mă reîntorc, cel puțin o dată pe an, în Drăgășanul meu drag.

ION NĂLBITORU: Când v-ați descoperit talentul scriitoricesc și ce ați făcut în acest sens în anii tinereții în locurile natale? (acțiuni literare, cenacluri, colaborări le reviste etc)

AL. FLORIN ȚENE: Așa cum spuneam, la vârsta de 14 ani am scris prima poezie pe un carnețel unde aveam desenate tot felul de instalații electrice, de aparate de radio cu galenă și o diodă, pe care le confecționam, cu ajutorul cărora ascultam, împreună cu colegii, postul de radio de la București. Pe când eram în clasa a X-a am înființat cenaclul literar din cadrul Casei de Cultură. Însă Comitetul Raional de Partid nu m-a lăsat să-l denumesc GIB Mihăescu, fiindcă marele scriitor era interzis și l-am „botezat” cu numele „Orizont”. Abia în anul 1965, soția mea a scris o informație în ziarul regional „Secera și Ciocanul” de la Piteși despre o activitate pe care eu și membrii cenaclului am desfășurat-o la Căminul Cultural din Prundeni și a denumit cenaclul Gib Mihăescu. În ziar a apărut această informație fără să fie cenzurat numele cenaclului. Atunci m-am dus cu ziarul la secretarul cu propaganda, tovarășul Nikita, și i-am arătat pagina cu informația. De atunci m-a lăsat să denumesc cenaclul literar din Drăgășani „Gib Mihăescu”.

 Așa cum spuneam, am debutat în revista TRIBUNA de la Cluj, fără să știu că peste ani soția mea va lucra la redacția acestei prestigioase reviste. Eu am debutat în luna mai 1958 și Nichita Stănescu în luna iulie.

ION NĂLBITORU: Cum ați cunoscut-o pe poeta Titina Nica, cu ce farmece v-a cucerit, și   v-ați căsătorit?

AL. FLORIN ȚENE: E o poveste lungă și frumoasă. Soția era elevă la Școala Viticolă la Drăgășani, iar eu elev la  Școala Tehnică Tipografică „Dimitrie Marinescu “ din București, secția tehnoredactori, după absolvirea liceului. În perioada aceea s-a organizat la Casa de Cultură o manifestare cu scriitorii Anghel Dumbrăveanu de la „Scrisul Bănățean” din Timișoara, Doru Moțoc, Mihai Beniuc, Dan Deșliu, Traian D. Lungu  și Al. Florin Țene. Eu eram în practică la Pitești la tipografia din Găvana, unde se tipărea ziarul „Secera și Ciocanul”. Am fost și eu invitat, luând loc pe scenă alături de ceilalți scriitori. Sala de 300 de locuri era plină de elevi și spectatori. Printre aceștia era și eleva Titina Nica. Așa ne-am văzut la față. Dar… Ne-am cunoscut pe 13 iunie, de ziua mea, pe o bancă din Parcul Central de sub un pom bătrân de câteva sute de ani. Dar ne-am căsătorit peste un an pe când eram eu student la Baia Mare și ea în învățământ în Maramureș. Fiindcă pe atunci trebuia să ai aprobare de la Comitetul Regional PCR pentru a cumpăra verighete, am folosit două verighete din iarbă, pe care le-am păstrat între coperțile unei cărți până acum câțiva ani. Am și scris un roman despre acest eveniment intitulat  „Inelul de iarbă.“

ION NĂLBITORU: Din anumite surse am aflat că ați fost redactor șef la ziarul „Lumina de pe Lotru”, la Voineasa, ziar al șantierului hidro-energetic. Cu ce amintiri ați rămas din acea perioadă despre „sălbatica Vale a Lotrului” și lucrările hidroenergetice, poate cele mai importante din România? Vă este dor să revedeți aceste mirifice locuri pe care, între timp, mâna omului le-a „domesticit”?

AL. FLORIN ȚENE: Am fost redactor șef al publicației săptămânale „Lumina de pe Lotru”, alături de Horia Gliniastei și mai târziu l-am luat și pe poetul drăgășenean Doru Raiciu, membru al cenaclului Gib Mihăescu. Ziarul apărea sub egida Sindicatului și se tipărea la tipografia din Rm. Vâlcea. Pe rând ne duceam vinerea noaptea la tipografia din Rm.Vâlcea să facem corectura și să citească șpaldurile cei de la cenzură. Era director general ing. Cocoș și soția dânsului director economic

A fost perioada când cu mașina complexului hidroenergetic vizitam șantierele de pe 5 județe, vizitam canalele de aducțiune, de fugă, Hidrocentrala de la Ciunget, Mănăileasa etc. La început până la Voineasa, până a se face drumul, se putea urca doar pe o potecă cu măgarul. Au fost ani eroici. Mi-ar fi dor să le mai vizitez…

ION NĂLBITORU: Care a fost motivul pentru care ați părăsit zona Olteniei și v-ați stabilit în Ardeal, la Cluj-Napoca?

AL. FLORIN ȚENE: Motivul a fost că ne-a demolat casa din Drăgășani și atunci am luat hotărârea să plecăm la Cluj unde era profesoară sora mea Violeta, și unde aveam prieteni la Tribuna și Steaua. De-a lungul vieții am constatat că familiei Țene dacă i se întâmplă ceva rău imediat apare un bine cu B mare.

ION NĂLBITORU: Ca scriitor aveți o bogată activitate literară. Vă rugăm să ne enumerați câteva din operele dumneavoastră, de suflet.

AL. FLORIN ȚENE: Toate operele mele sunt de suflet, cum spuneți dumneavoastră. Dar un loc apare îl au ANTOLOGIA 80 – Întoarcerea la metaforă, apărută la Montreal, ce cuprinde selecții din poemele celor 24 de volume de poezi publicate de-alungul vieții, și seria celor 6 romane din categoria Sfinții Închisorilor, fiind vorba de Radu Gyr, Traian Dorz, Vasile Militaru, Petre Țuțea, Valeriu Gafencu și Mircea Vulcănescu, romane ce se vând prin Librăriile Bisericii Ortodoxe.

ION NĂLBITORU: Ați fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, de unde ați fost exclus pentru că ați „deranjat” pe unii, dar nu v-ați lăsat învins și ați creat o Ligă a Scriitorilor Români care promovează cu adevărat literatura și valorile scriitoricești românești din țară și din  diaspora. Cum v-a venit ideea să înființați această „Ligă”?

AL. FLORIN ȚENE: Datorită ambasadoarei Uniunii Europene Karen Fogg care mi-a acordat o bursă în structurile Uniunii Europene. Acolo am constatat că în Belgia erau 5 asociații scriitoricești, toate egale și cu drepturi depline față de guvernanți.Venind în țară m-am interesat dacă în fostele țări din Lagărul Socialist mai sunt Uniunile Scriitorilor. Am constatat că în aceste țări, foste socialiste, toate uniunile s-au desfințat și s-au înființat alte organizații de profil. Numai la noi a rămas Uniunea Sovietică, pardon, Uniunea Scriitorilor. Constatând acest fapt, pentru democratizarea mișcării scriitoricești din țară, împreună cu 10 scriitori clujeni, am înființat Asociația Liga Scriitorilor.

ION NĂLBITORU: Câte filiale aveți în LSR, în țară și diaspora, și câte reviste?

AL. FLORIN ȚENE: În prezent această organizație profesională are 39 de filiale, editează 19 reviste literare. Aceste filiale au o bogată activitate culturală în promovarea culturii naționale. Editează antologii și cărți. Avem și în străinătate 12 filiale. Chiar în luna octombrie din anul acesta s-a  înființat la Madrid o filială a Ligi Scriitorilor condusă de un poet foarte talentat.

ION NĂLBITORU: Domnule Președinte, ce planuri aveți pentru viitor, pe segmentele: scriitoricesc și jurnalistic?

AL. FLORIN ȚENE: La vârsta mea e mai greu să-ți faci planuri pe o arie extinsă de timp. Însă  voi lucra în continuare să promovez talente din România Tainică și Profundă, să scriu articole pentru promovarea activităților filialelor Ligii Scriitorilor, să contribui la editarea, înpreună cu redactorul șef Iulian Patca, revistei AGORA LITERARĂ oficiosul asociației noastre.

ION NĂLBITORU: Vă rog să transmiteți un mesaj nu numai membrilor Ligii Scriitorilor Români de Pretutindeni, ci tuturor scriitorilor români în orice colț al planetei se află.

AL. FLORIN ȚENE: Mesajul meu către confrații noștri de pretutindeni este să scrie, să lupte să-și promoveze operele, să nu-și uite rădăcinile, iar în cadrul fenomenului globalizării, arta nu se apără, fiindcă se pierde, ea trebuie să cucerească, să învingă obstacole. Și să nu uite că, conform latinului, cea mai bună apărare este atacul. Și… ar mai fi ceva, așa cum spunea Balzac „orice călimară poate să devină un Vezuviu. “

ION NĂLBITORU: Domnule Președinte, de când v-am cunoscut v-am apreciat valoarea. Dar, în comparație cu alții, am vrut să vă „privesc” și în „oglindă”, adică să vă percep interiorul, inima și sufletul, ca om. Consider că nu a fost membru din Ligă să fie refuzat când v-a solicitat ajutorul și sprijinul pe tărâmul literar. Calmul, echilibrul, imparțialitatea, sobrietatea, căldura sufletească, energiile pozitive pe care le transmiteți celorlați și dăruirea pentru promovarea valorilor v-au creat un prestigiu și un nume bine meritat. Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a vă răpi din prețiosul dumneavoastră timp liber și a mă onora cu această „discuție” prin care să vă cunoască și tinerele talente. Vă doresc multă sănătate și mult succes în activitatea culturală!

Interviu realizat de Ion NĂLBITORU – membru al LSR și al UZPR

Silvia HODAȘ: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!

Marea Unire de la 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românilor. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern și nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni, ieșită din străfundurile sufletului și conștiinței neamului românesc. În fiecare an, la data de 1 Decembrie, au loc parade militare, festivități culturale și religioase în toată România. Toți românii de pretutindeni sărbătoresc pe 1 Decembrie Ziua Națională a României, cel mai important moment din istoria românilor.

În ziua de 25 noiembrie 2023, Liga Scriitorilor Români Filiala Iași – Nord Est, în parteneriat cu UZPR, a organizat la Clubul CFR Iași o frumoasă manifestare culturală – artistică, dedicată Zilei Naționale a României: „LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!”

În deschiderea manifestării, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, jurnalistul și scriitorul Ilie Serediuc a prezentat Programul manifestării și invitații prezenți, scriitori și poeți: Martha Eșanu, Mihaela Berari, Angelica Manole, Eugen-Paul Popa, Mihai Savin, Costică Anton și Anatolie Coșuleanu.

Un moment reprezentativ și emoționant a fost intonarea Imnului de stat al României de către cunoscuții artiști juniori, gemenii Giuliana și Lorenzo Moise, din Iași. Juniorii au interpretat cu mult patriotism și trăire, sentimente transmise și spectatorilor care s-au ridicat în picioare și au cântat în cor cu toții. Fiecare s-a dus cu gândul la istoria poporului nostru greu încercat de-a lungul timpului, dar și la pomenirea eroilor neamului, sentimente așezate la suflet

Ing. Ilie Serediuc a prezentat mesajul Președintelui Național al LSR, scriitorul Al. Florin Țene: „Prin cultură scriitorii ieșeni omagiază înfăptuirea Marii Uniri.” Vom cita un fragment și câteva versuri din creația proprie a maestrului: „Nu de puține ori Filiala Nord-Est a Ligii Scriitorilor a organizat frumoase și instructive manifestări culturale atât cu prilejul unor zile istorice, dar și cu alte prilejuri în care au promovat literatura și cultura națională (…). Manifestarea la care participați, intitulată „La mulți ani România, leagănul eroilor” este pentru participanți și nu numai, dovada că scriitorii din Filiala ieșeană Nord-Est sunt continuatorii eroilor din istoria noastră, și prin creațiile lor omagiază înaintași, dovadă că iubirea de țară și eroii ei stă vie în inimile dumneavoastră și a mea. Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918”.

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge… (fragment)

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie

Pusă de țărancă în țest să crească,

De trilul coborât din înalt de ciocârlie

În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

E anotimpul când satul îl colind

Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,

Prin centenarul acesta suferind

Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde poezie

Holda aurie mai trece și-n povești,

Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie

Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.”

……………………………………………………………………..

Prof. Silvia Hodaș, Președinte LSR – Nord Est „JUNIOR” a prezentat tinerii artiști, Giuliana Maria și Lorenzo Marian Moise. Aceștia au susținut un recital deosebit de muzică populară și au început cu cel mai frumos îndemn, transmis prin versurile cunoscutului cântec: „Se-aude glas peste Carpați/ Să fim azi toți românii frați (…). Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,/ Să spui cu demnitate român voi fi mereu” și au cântat cu multă duioșie; un cântec de dor de țară, de neam și tricolor. Versurile încărcate de emoții au adus câte o lacrimă fugară pe obrajii participanților la eveniment.

În Conferința tematică „1 Decembrie – Ziua Națională a României”, scriitorul Solo Rotenstain a arătat semnificațiile celui mai important moment din istoria României.

O expoziție de pictură a fost realizată în sala de spectacole de către pictorița Mihaela Berari. Au putut fi admirate picturi cu o tematică diversă și tehnici de pictură specifice: flori, chipuri, monumente istorice etc. Au impresionat prin frumusețea lor, prin expresivitatea exprimărilor plastice, au atras privirile tuturor. Apreciată și felicitată, poeta și pictorița Mihaela Berari ne-a vorbit cu multă pasiune despre arta sa, tehnicile de lucru, cum a reușit să obțină performanțe și premii valoroase. A muncit mult, s-a perfecționat continuu dar și talentul a ajutat-o să evolueze (spunem noi!).

Scriitor și jurnalist, Silvia Hodaș, a prezentat noutățile editoriale: creațiile literare ale scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru și Revista „Agora Literară” nr. 47/2023, publicație editată de Liga Scriitorilor din România, sub conducerea Maestrului Al. Florin Țene – Director și a Redactorului șef, Iulian Patca.

Din 2012 până în prezent, activitatea scriitoricească a doamnei Maria Panciuc Bucătaru, membră a LSR Filiala Iași, a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și a Cenaclului „Ia și scrie” din Iași este foarte bogată, peste 60 de volume în care abordează mai multe genuri literare: romane, proză scurtă, poezii, epigrame, însemnări, studii psihologice, maxime și cugetări, corespondență, memorialistică, jurnal. Volumele prezentate: „ROMÂNII CU BUNE ȘI CU RELE” – proză scurtă, „SUB PRESIUNEA TIMPULUI” – jurnal, „JURNALUL UNEI CLIPE” – însemnări și „TĂCEREA DIN CUVINTE” – maxime și cugetări.

Revista „Agora literară” cuprinde poezie, proză, eseu, interviu, cronică sub semnătura unor oameni de litere consacrați, semnale editoriale, grafică și pictură.

Recitalurile de poezie, susținute de cunoscuți poeți, membri ai LSR și simpatizanți, au fost însoțite de momente muzicale și umoristice. Poezia a fost „regina” în sala de concerte a Clubului CFR din Râpa Galbenă nr.12 și a adus în sufletele tuturor înălțătoare sentimente de iubire de neam și țară, dragoste și respect pentru trecutul istoric, iubire de oameni și iubire de frumos. Poeții au scos în evidență sufletul și valoarea acestui popor străvechi ce a îngenunchiat numai în fața lui Dumnezeu. Îmbrăcați în frumoase costume naționale românești, cu tricolorul în mână, pe piept sau pe umeri, au recitat cu mult patos, încât publicul a vărsat cristale de lacrimi la frumusețea și profunzimea versurilor pătrunse de un puternic sentiment patriotic: Costică Anton, Mihaela Berari, Elena Bostan, Veronica Rusu Bucico, Anatolie Coșuleanu, Ecaterina Lungu, Angelica Manole, Gina Munteanu, Rodica Murgu, Mimi Rotariu, Mihai Savin, Ion Sima Delagaleș.

Au recitat din alte creații literare, poezii patriotice, scriitorii Solo Rotenstain și Mihaela Săvuc, Stela Lozanu – membră a Coralei „Lirica”.

Momentele muzicale au adus bucurie și voie bună. Maestrul Adi Gegiuc, interpret, cantautor și compozitor, a emoționat prin acordurile la chitară, melodiile cu mesaj au ajuns la inimile ascultătorilor: „Am să te caut în amintiri”, „Elegii de toamnă” și „Iarna”.

Grupul muzical „Zorile” cu solistele Rodica Murgu, Miorița Romila și Virginia Pește ne-au asigurat, în zi de sărbătoare, că „Acasă-i România” și „Ista-i moldoveanul”.

Corala „Lirica”, condusă de inimoasa prof. Nușa Apostol, cu oameni deosebiți și pasionați de cântec ne-au îndemnat: „Fraţi români din lumea-ntreagă/ Tresăriţi în gând de dor”, „Să fie pace în lume”, dar și despre… „Când s-a împărțit norocul”.

Nu au lipsit momentele de umor cu zâmbete și bună dispoziție. Umoristul Ioan Hodaș, unul din moderatorii evenimentului, pe parcursul desfășurării evenimentului a strecurat glume, anecdote etc., iar scriitorul umorist Doru Melnic a vorbit despre importanța Zilei de 1 Decembrie 1918 și a recitat două declarații vesele de iubire și un monolog umoristic.

Manifestarea cultural-artistică s-a încheiat cu un recital muzical al cântărețului Iulian Gălușcă, ce are timbrul vocal al renumitului cântăreț, Dan Spătaru. Publicul l-a aplaudat îndelung și a dansat pe melodiile interpretate.

S-au oferit flori, Diplome de Excelență, revista „Agora Literară”, dulciuri și cărți ale autorilor prezenți.

Moderatorii Ilie Serediuc și Ioan Hodaș au asigurat o atmosferă plăcută și liniștită, caldă, cu multă însuflețire, voie bună și optimism.

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

O manifestare de suflet. Mulțumiri organizatorilor LSR Filiala Iași Nord-Est, mulțumiri moderatorilor evenimentului, mulțumiri Conducerii Clubului CFR.

Felicitări celor care au evoluat în spectacol, felicitări publicului minunat și receptiv la actul cultural-artistic.

Foto, video: Silvia Hodaș și Mihaela Săvuc

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

Jurnaliști și scriitori, Silvia Hodaș și Ilie Serediuc.