Din caruselul ei cenușiu
pictat cu stele roz
ea îi iubea.
Printre grămezile de moloz
din secătuita ei viață,
îi iubea mai mult decât pe sine.
Rostogolea în fiecare zori
lacrimi grele pe cearșaful ieftin de Damasc
în amintirea de mult răpitei copilării.
,,Copilării!”
repeta mereu în gând
cu sufletul flămând
de iubire…
Cei mai mulți o numeau curvă,
și îi dăruiau pe lângă cei 50 de lei
duhoarea lor de transpirație și tutun.
,,La ce bun
viața, dacâ nu mai poți iubi?” se întreba…
și de fiecare dată cu unghiile proaspăt vopsite
se agăța de iubire,
ori poate doar de umbra acesteia.
Așa se scurgea alene printre malurile nopților,
în fiecare an mai tăind 2 centimetri
din fusta decolorată de tercot verde
mereu și mereu oferindu-se,
turnând extaz în clipele altora,
golindu-se
pe sine,
alungându-se
din ceea ce mai rămăsese…
O prostituată ofilită
pe centura unui orășel mizerabil
care nicicând nu o meritase
și nu văzuse în ea
regina…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
5 iulie 2019