Poeziei…
cu funiile pământului ți-am legat
înrobitoarele muze ce-mi stau
pecete de nesomn,
primii ghiocei sub altare răsăriți
i-am dăruit rugilor din tine drept sfârșit
de iarnă hibernată-n gerul verilor
când mi te strâng comoară
în păpădii și plâns de salcie pe apă,
tridimensională respirația ta
cu gust de soc, mă face coral din lacrimi
pe fundul unui obraz ce-și poartă
bătrânețea în infernul tinereții
veșnice,
Tu mă dictezi nemăsurată în silabe
pe nesfârșite zboruri de amiezi,
noaptea mă rătăcești în virgule schimbate
pe trocuri de lumină,
în zori mă recompui din asfințit în răsărit
și rima albă a brațului tău stâng,
mi-o faci etern, un cer fără-nceput…
————————–
Simon JACK
Israel
5 iulie 2019