Poeme pe racla unui vis
Până când iubito vei scotoci
în scrinul descărnatelor mele dorințe
câutând talismanul de fildeș al sufletului
niciodată treaz?
Beat de tine lâncezesc
sub felinarul aprins al unui zămbet
așteptănd luna.
Doar ea și doar tu
ce mă mai înțelegeți
și vă închinați umbrei mele
răstignită pe peretele dinspre apus
al catedralei.
Te privesc cum clipești îngeri
ce mă colindă în fiecare seară
cu sorcove de albastru…
Uite că voi rămâne
alături de tine și în noaptea aceasta
pentru a-ți tatua epiderma cu buzele
în timp ce evlavioasă
mi te dărui
pe racla de argint
a unui vis.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
12 martie 2019