CAUT SUFLET PERECHE…
Sufletul mi-i un drum lung,
Nu mă uit să-i văd sfârșitul…
Să-mi fie cât mai prelung,
Ca la capăt să n-ajung,
Rozuliu precum zenitul,
Și albastru ca-nfinitul…
Să nu-mi fie-nnourat,
Să nu ploaie, să nu ningă…
De păcate dezbărat,
Alb, strălucitor, curat,
Cu rău, nimeni să-l atingă
Și săgețile să-nfingă…
Să nu-mi vină orișicine,
Cu prundiș și bolovani
Și-n desagă mărăcine…
Ci doar suflete vecine,
Pe-aleea-mi de castani,
Cu flori dalbe ani și ani …
Nu vreau suflete meschine,
Cu noroi și mătrăgună…
Cele ce-s de ură pline,
Chipurile să mă aline,
Din vreo hrubă, văgăună,
Cu ranchiună și minciună…
Nici celea să se-ntroneze
Crezând c-au anume dreptul,
Bariere să-mi fixeze
Inima-mi în pioneze,
Cu sârma să-mi lege pieptul
Și făcând pe înțeleptul,
Cu bocanci plini de glod,
De pe unde-o fi trecut,
Să îmi pună vieții nod,
Un oricine din norod…
Dar, nici acel suflet tăcut,
Să nu știu ce-am de făcut…
Și-așa ? Cin’ să-mi vie în pridvor,
De suspine să nu sufăr ?
Vreau pe-acela plin de dor,
Ca să pot cu el să zbor,
Să-nflorim în flori de nufăr,
Fericiri s-adun în cufăr…
COLIND PRIN LUME…
Mă lasă să-mi aşez lin capul pe genunchi…
Simt nevoia să mă odihnesc, măcar o clipă…
Să-mi trag suflarea, adânc, până-n rărunchi,
Ca gândul să mi-l limpezesc în pripă…
Unde mă duc ? Aici, acolo, în lumea-ntreagă…
Pe paşii altora sau pe cărări neumblate…
Îmi pun câte ceva de-ale gurii în desagă
Şi mă-ndrept pe plaiurile de lumini scăldate.
Vreau s-ajung în ţara lui Soare-Răsare,
Acolo unde-s câmpuri verzi cu minunate flori…
Unde, nu-i începutul sau sfârşitul pe cărare
Şi unde curcubeiele ne scaldă în culori…
Dar şi pe-acolo, în ţara lui Soare-Apune,
Unde roşul aprins se topeşte în albastru…
Acolo, unde cele adunate le poţi spune
Zânei bune, ce sălăşluieşte pe un astru…
De asta-ţi spun, lungă-i calea şi-ntortocheată
Şi-am atâtea de văzut şi-altele de cunoscut…
Că, de m-oi întoarce pe genunchiul tău vreodată,
Mângâie-mi fruntea lin, s-adorm cât mai plăcut !
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
14 martie 2019