VREMEA ÎMPLINIRII
Mi-e zâmbetu-ți o lume de vis și de chemări,
Îl văd străbătând lumea și cele patru zări,
La mine când ajunge îl pun pe-a mele buze
Ca pe-un sărut gingaș de-aripi de buburuze,
Îmi înflorește chipul ca o lumină vie,
Ce frumuseți în suflet el azi îmi reînvie!
Mi-e doru-ți zbor de fluturi, pe albi umerii mei
Și gingășie sfântă din cânt de porumbei,
Îl port ca pe o broșă în pieptu-mi, un tumult,
Ce strălucește stea și-mi place-atât de mult!
Mi-e depărtarea ta o amintire dulce
Care străbate timpul și-n lumea-ți mă conduce,
Pe-un colț de vis întruna pașii ni-i întâlnim
Și către veșnicie tot dorul ne-mplinim,
Mi-e ceru-ntreg lăcașul eternului acasă
Și toată-a mea trăire atâta de duioasă!
Cu aripi de lumină, fluturi ori porumbei
Plutim pe coridoare de aer, ca doi zei,
Trăim visu-mplinirii ce l-am dorit o viață
Și ne hrănim din zboru-i, pentru noi-speranță,
Mă-mbraci în mângâieri sub zările albastre,
Din depărtări sosit-au și vremurile noastre,
Prin ele vom intra ținându-ne de mână
Și-n veșnicia lumii porni-vom împreună!
COASE LINA LA GHERGHEF
Coase Lina la gherghef,
Zestre pentru ea și Ștef,
Îi plac lucruri cu migală,
Care să-i aducă fală,
Toată lumea să le-admire
Că-s cusute doar cu fire
Din culori de nemurire,
Că pe ele fi-va glia,
Bucată din România,
Fi-vor sentimente dragi
Cu dulceață ca de fragi,
Fi-va sufletu-i curat
Și gândul de dor purtat!
Coase Lina cu mândrie
Un drapel de Românie,
Ea este tradițională,
A-nvățat multe la școală,
Știe că lucrul și portul
Ne-or păstra în lume rostul,
Ne-or păstra identitatea
Cât o dăinui cetatea,
Cât țara va fi iubită
Și din dor reîntregită.
Lucră Lina cu mândrie
Că-i fiică de Românie:
Ape, și păduri, și munți,
Câmpii și dealuri cărunți,
Flori și păsărele mii
În lucru-i superb sunt vii…
Cât timp țara e iubită
Fi-va de rău ocrotită,
Cât se va mai purta ia,
Nu-i pierdută România,
Fota mândră și marama
Și pentru iarnă dulama,
Ițarii cei strămoșești,
Român-dac chiar te numești,
Căciula și pălăria
Ștampilă-s de România!
Lina e veselă tare,
O s-apară de sub zare
Ștef al ei și-o să-i arate
Numai lucruri minunate,
Cusute de mâna ei
Pentru a dura temei
La o viață de români,
Respectându-i pe străbuni.
Flutură drapel la poartă,
Tricolor de altădată
Ce va dăinui în veac
Fiind tuturor pe plac,
O mândrie nesecată,
Însemn pentru țara toată!
DACĂ ȚI-AȘ CERE
Dacă ți-aș cere clipele înapoi,
Ai fi în stare să mi le dai?
Ai fi în stare să ieși
Din conul tău de umbră
Și din ceața în care te-ai înfășurat
De o bună bucată de vreme?
Dacă ți-aș cere să-mi dai o rază
De bunătate din inima ta,
Ai fi în stare să-ți dezvelești pieptul
Și să-mi oferi acel firicel de căldură?
Ai fi în stare să-mi învelești cu el
Tot frigul din mine?
Dacă ți-aș cere să-mi dai o fărâmă de zâmbet,
Ai fi în stare să-ți umpli ochii cu lumină
Ca să văd cum îți înflorește pe chip
Zâmbetul cerut?
Ai fi în stare să mă luminezi
Cu zâmbetul tău?
Dacă ți-aș cere să mă iei cu tine pe drumul speranței,
Ai fi în stare să mă conduci la o răscruce
Și să-mi indici calea potrivită spre el?
Ai fi în stare să-mi întinzi cu prietenie mâna
Și să-mi mângâi visul încă o dată?
STARE DE BINE
Te strâng în brațe visul meu
Și goală stau sub cer senin,
Sunt fiică a lui Dumnezeu
Și-n fața stelelor mă-nclin,
Ele-mi mângâie albii sâni,
Un petic de lumină am pe față,
Prin mine trec fiori nebuni
Și-n suflet îmi râde speranță,
În noaptea magică m-ascund,
Trupul în ea mi-l învelesc,
În lumini calde mă afund
Și visul îmi e îngeresc,
Mi-s stelele haină pe trup
Și ca mătasea le simt, fine,
Cu foșnete raze irump
Și, Doamne, cât îmi e de bine!
———————————–
Florentina SAVU
14 octombrie, 2018