Ecoul iubirii
Unde s-a dus, iubirea din noi?
Poate s-au rătăcit…sentimentele.
Undeva, în Univers, ele,
Călătoresc îmbălsămate
În miresme de vise,
Pictate în curcubeu,
De râsetele noastre stridente ,
Aninate pe frunzele copacilor,
Balansându-se în adierea vântului,
Ori, naufragiate în valurile mării .
Cine știe…Undeva…
În orizonturi, zac clipele fericirii,
Zbuciumate în lanțurile grele,
Sortite în rugina uitării …
În noi, amintirile,
Se zbat între pereții sufletelor
Sfâșiate de dor
Şi doar trăirile castei iubiri
Mai picură cu pași mărunți
În privirea tristă, adâncită în tăcere,
Pentru totdeauna.
––––––––––-
Mirela ONEA
22 august 2019