Renasc în timp și spațiu
orizontul își risipește culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceață
luna e plină de taine
vrajă de-a curmezișul lumii
liniștea glacială se așterne peste umbre
conturează imensitatea
clipa măsurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăĺuite în mătasea catifelată a nopţii
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi
fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârșește victoria unui val de simțire
salvează viața dintr-un palid abis
dorul construieşte un pod de vise
urzeşte calea întoarcerii
mainile nopții țes aripi (trupului în descompunere)
pentru zborul cu iz de eliberare
totul pare un simplu desen pe nisip
iar eu…o existență tatuată în timp.
———————————
Maria CĂLINESCU
29 octombrie, 2018