Alexandra GĂLUȘCĂ: Poeme

Suflet liber

 

Sufetu-mi e liber, trăieşte
Cu mare şi soare se hrăneşte
Asemeni unui cal sălbatic,
Nu este un suflet domestic

 

Nu-l închide, in ham nu-l lega
Iubeşte pe țărm liber a alerga,
Pe plajă şi cu coama-n vânt,
Să galopeze, să simtă pământ

 

Ce-i mai de preț ca libertatea
Să poți alerga după o stea,
Spre nori pufoşi să poți zbura
De ploaie să te poți bucura

 

Sufletu-i rază ruptă din soare
Încătuşarea tare mult doare,
Nu-i cereți lui să se schimbe
Lăsți-l in libertate să se plimbe

 

Toamna-n simfonii de culoare

Toamna călare pe vânt coboară
Se aşterne cu ploile plângătoare,
Frunza o îngălbeneşte,o doboară
Goneşte toate păsările călătoare

 

Pământul acum e pustiit şi trist,
Într-un colț zace un greiere posac,
Pe baltă orăcăie un brotac corist
Că vara a fugit cu nuferii de pe lac

 

Prin rafalele tomnatice de vânt
Doar ciorile triste mai croncăne
Fructele cad troznind la pământ,
Un car încărcat de grâne țăcăne

 

Dimineața prin picăturile de rouă,
Sub razele soarelui abia călduțe,
Toamna apare într-o culoare nouă,
Nuanțe ruginii în simfonii draguțe

 

Noi albim cu fiecare toamnă,
Lăsând un zâmbet la ce am trăit
Iar trecutul în riduri ne-nseamnă,
Păşind încet pe drum spre infinit

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

29 0ctombrie, 2018

 

Lasă un răspuns