VERDELE COPILĂRIEI
Și de aș vede numai verde,
de-aș trăi copilării
alergând peste izlazuri cu copii mei dintâi,
să jucăm iar fața ascunselea,
țările,
să ne certăm
c-am trișat trecând de linii
la șotronul de sub pom.
Să-l aud iarăși pe tata cum mă amenință râzând
să învăț;
altfel tot noroiul lumii îl voi stropoli c-un băț
și desculță peste pajiști arse în fulgere de ploi
voi umbla,
chit de-s eu o fată mândră
cu codițele în zăvoi,
de n-am să învăț din carte
nimănui nu–i va păsa
că am fost o frumușică
demnă a mă lăuda.
Ce n-aș da
pe tata iarăși s-l mai văd mereu râzând
eu tot verde să simt totul
să alerg și să mă zbengui peste șanțurle din crâng,
mama să mă strige;
în casă să mă mai astâmpăr azi,
mie însă să nu-mi pese că-s copilă
ca un mugur care crește în vârfurile de la brazi.
Din păcate,
acum totul este amestecat
doar copilăria-mi spune
că ce ieri îmi era verde
azi este de mult uscat
mai aud triluri de păsări,
mă mai văd cu cei de ieri,
foștii mei copii de joacă
azi sunt prietenii mei
ne întâlnim pe la cenacluri
ne cântăm prin librării
și așa de mândrii suntem
c-am trăit copilării.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN
29 octombrie, 2018