Străinul
Autobuzu’-opreşte lin
În stația „La cruce” ,
Din el coboară un străin ,
Spre-o casă mersu-l duce…
Măreşte pasul . Şi-ar dori
Să-ntoarcă roata vieții,
Măcar o clipă de-ar mai fi
În anii tinereții…
Nici nu simți când a ajuns
La poarta cunoscută .
La „bună ziua” i-a răspuns
O voce neştiută…
Păşi, apoi, străinul nost’
Pe-o îngustă cărare,
Ajunse-n dealul ce i-a fost
Umăr la supărare…
O linişte îl apăsa
În piept atât de tare…
La gura sobei se visa
Tot înșirând taclale…
Se văzu tânăr, viguros,
Trăgând brazde cu coasa,
Ori stând la masă bucuros,
Cu-ai lui, cu toată casa…
Bătrânul câine-l cunoscu
Şi veni lângă dânsul
O lacrimă-i, din ochi, căzu,
Străinul scăpă plânsul…
Mai trase-odat’ aer în piept,
Aer curat, de-acasă,
Apoi, plecă pe drumu-i drept
Spre liniştea-i ce-apasă…
–––––––––––––
Iulian TĂTARU
Larnaca, Cipru
3 iunie, 2018