Dorire ţie, om bun de pe Pământ!
Să-ţi iei inima-n braţe, ca-n seara de Ajun,
Să fii cu ochii minţii mereu în contemplare
Să construieşti altare anilor ce-au trecut,
Să păstrezi spuză-n vatră, clipelor viitoare!
Să nu râvneşti mai mult decât îţi este dat,
Să porţi cu tine dragul de seminţia fiinţei,
Să-ţi fie gândul Stâlp Drept şi Luminat,
Să-ţi împlineşti menirea cu Litera Credinţei!
8 septembrie 2019, Bucureşti
Cu gândul, cu vorba, cu fapta…
Izbindu-mă de ecoul
gândurilor mele,
M-am oprit la
poalele muntelui,
Pregătindu-mă să şterg
urmele tălpilor
însângerate de spini.
Ca să nu mai găsesc
drumul înapoi…
*
Auzindu-mi
durerea vorbelor,
M-am oprit la
poalele Templului,
Pregătindu-mă să spăl
cu lacrimile mele
Treptele pe care
trebuie să le urc.
Ca să pot privi
înapoi, cu îngăduinţă…
*
Văzând culorile
faptelor mele.
Am îngenunchiat
cu smerenie…
Căinţa şi rugăciunea
să-mi spună când
a sosit timpul să bat
la Uşa Templului,
ca să mi se deschidă…
Balada copilului părăsit
Ziuă primenită,
De Timp asmuţită,
De Zori însoţită,
De Soare iubită,
De CER dăruită.
Sub un Dud bătrân,
Pruncuşor de sân,
Cu drag alăptat,
Cu grijă-nfăşat,
Doarme liniştit
De Îngeri păzit.
E prea mititel,
N-are ştire el,
Că l-a părăsit
Chiar din Răsărit,
Mamă nenuntită
Din Drag păcălită,
De Lume vorbită,
De Părinţi urâtă.
Pe la Prânzişor,
Pe Cer fără nor,
Trecea Barza-n zbor.
Şi măre-auzind
Copilaş plângând,
Văzduh răsunând,
Pământ suspinând,
De sus a privit,
Măre c-a zărit,
Cum dintr-un tufiş,
A pornit târâş
Şarpe gălbior,
La trup mărişor.
Din ochi scânteia,
Din limbi şuiera,
Simţind de departe
Pruncuşor de lapte.
Flori se răzvrăteau,
Vrăbii se-agitau,
In cor ciripeau.
Ajutor cereau.
Barza s-a lăsat
Într-un zbor rotat,
Şarpele de cap
Când a apucat
Pe loc l-a mâncat
Pruncul a salvat.
Pe câmpia lată,
De soare scăldată,
Cine alerga?
Cine suspina?
Mamă nenuntită,
Din Drag păcălită,
De Lume vorbită,
De Părinţi urâtă.
Mânată de Dor
De-al ei Pruncuşor.
În braţe l-a luat
Şi l-a alăptat,
Cu el a plecat.
Soarta şi-a urmat.
Tu plângi, Doamne?
Ai Binevoit să creezi Omul
După Chipul şi Asemănarea Ta.
Înseamnă că şi Tu, Doamne,
Ai un loc Sfânt,
de unde izvorăsc lacrimile.
Tu plângi, Doamne?
Oare, cât de mare ar fi
nevrednicia mea,
Dacă Te-ar face să suferi,
Încât să-ţi curgă chiar şi
o singură lacrimă?!
Pentru Fericirile noastre,
Tu cânţi împreună cu noi,
Dumnezeule Mare şi Sfânt!
—————————
Ioana STUPARU
București
30 martie, 2020