Acasă, nu mai e acasă,
Când doar pustiul te-nconjoară,
Când la fereastră nu mai este
Copilul de odinioară!
Când doar liniștea se zbate,
Prin pereți nevăruiți,
Când tabloul stă să cadă…
Cu ai tăi tineri părinți.
Acasă..nu mai e acasă!
Acasă este acolo unde,
Se-aud voci,se-aud copii,
Se-aude vocea-ncântătoare,
Iubitei tale soții…
Se simte viață și iubirea,
Te simți viu…te simți iubit..
Acasă este-acolo unde,
Sufletul ți-e fericit!
De mă-ntrebi unde-i acasă…
Îți pot spune că nici-unde,
Nu e loc să mă aștepte,
Nici pe cine să aștept,
E doar locu-n care seara,
Cine sunt? Stau și mă-ntreb!
——————————-
Ioan PRISACIUC