La anii mei
Îmi port agale pașii pe alei,
Gândul pribeag îmi e cuprins de dor,
Of, inimă sărmana ce mai vrei,
Mi te simt văitându-te ușor,
Ce pot să-ți fac acum, la anii mei?!
Azi oarbă mă supun destinului,
Din drumul lui te-aș ruga ca să iei,
Doar liniște să-i dai sufletului,
Să fie mai încrezător dar lui,
Căci nu mai vreau nimic, la anii mei.
S-a dus precum o boare tinerețea mea,
Putere, frumusețe, nu mai am cui să cei(cer),
Chiar dacă am mai ajuns într-u câtva,
Să simt încă fiorul aprins al dragostei,
Degeaba-i prea târziu acum, la anii mei.
Nu mai e mult și-am să colind pe-alei,
De mână cu frumoșii nepoței,
Cui i-ar mai place tristețea din ochii mei,
Ce-au fost secați de izvorul lacrimei,
Hai inimă, nu fii năroada acum, la anii mei.
Dorințele, speranțele, sunt fade, ce mai vrei?,
Sunt doar iluzii pline de multe regrete,
Iubirea e frumoasă, e nestinsul crâmpei,
Hai, s-o lăsăm să fie pentru băieți și fete,
E chin și suferință acum, la anii mei.
Chiar de te simt, zbătându-te în piept,
Te cunosc bine și te știu cum ești,
Poate vreun vrăjitor de vorbe, un poet,
Te-o mai putea-nșela, cu dulcea vorb-a lor,
Ești tu bolândă însă gândul mi-e înțelept,
Și chiar de ți-ai dori ceva ca să mai vrei,
Iubirea doar în vers o scriu (port), la anii mei.
——————————-
Elena TUDOSA
19 iunie 2019
Imagine facebook