POATE NU VOI MURI DE TOT
(Lui Artur Silvestri – ”…Vers comemorativ – la 9 ani de la plecarea sa
în lumea luminilor”, 2008/2017)
”Și mă gândeam” și încă mai socot,
”Poate nu voi muri de tot”,
Căci sunt pentru Ceahlău un alintat nepot!
Credeam că scriu ca să nu mor,
Să stau în Neam și-n viitor,
Ferit de timpul cel ruinător!
Scrisul și moartea par sintagmă ancestrală,
Șoptindu-mi despre acea – luptă universală,
O moară ce adună și toacă gândirea cea profană!
Deci pentru mine scrisul cu totul altceva înseamnă:
S-aduc binele vieții gândirea mă îndeamnă,
Iar neclintitul adevăr, precum granitul nu se sfarmă!
Așa cum prinde raza lumina purității,
Prind lecția aceea, oh,vai, singurătății
Nu voi a lăsa neamul, străin, străinătății!
Acesta e Artur, un suflet din Ceahlău,
Însemn daco-ronân plecat la Dumnezeu,
Ducând o rugăciune: Salva-ȚI și Neamul meu!
––––––––
Ioan Miclău-Gepianul
Australia
Noiembrie, 2017