CU DUMNEZEU! (Rugăciune)
(Versiune revăzută și reîntregită)
Cu Dumnezeu am plâns ades,
Zdrobit de dor și-nlăcrimat,
Știind că floarea-i semn ales,
Un ultim pas iubirii de-ndurat!
Căci înflorirea florii doar fructul mai așteaptă,
Lumina veșnicei renașteri se atinge,
Dar frăgezimea plantei spre veștejit se-ndreaptă,
Iar vremile o usc, o ploaie și o ninge!
O! Doamne, nu-mi înflori-n deșert netrebnica-mi ființă,
Ași vrea să cresc, și să tot cresc, iar fructul meu să scuture,
Lumină-n limpezi zori, în armonie și credință,
Și-atunci și duhul meu renaște-va un fluture!
Dă-mi chiar cununi de spini pe frunte,
Iar de cârligele perfide ale morții,
Ferește-mi calea mea, văd, ispitele sunt multe,
Cresc vrejuri ce din flori își scot otrăvurile sorții!
Cu Tine Doamne eu încă plâng ades,
Zdrobit de dor și-nlăcrimat,
Dă-mi Doamne fructul sfânt pe vers,
Al Dragostei vieții ce mi-ai dat!
Doamne, nu-mi înflori cu glorii netrebnica-mi ființă,
Dar dă-mi suspinul lui Hristos, suspinul Neamului român,
Si-atunci în veci n-oi veșteji avându-TE-n credință:
”Tu dai la toți ce vrei, Ești Unicul Stăpân!”
–––––––––
IOAN MICLĂU-GEPIANU
Cringila, N.S.W
Octombrie 2020