Cred, viață și mărturisesc!
Urlă lupii peste carnea sângerie,
Cu colți de timp mușcă viața din mine,
Ierni după ierni, după ierni,
Sapă în oasele mele tunel și poveri
mă apasă pe ochi și pe coapsă
și simt cum în curând voi ajunge, Acasă…
Miroase a adio, cuvintele sunt gata,
Și-au terminat și rima și emoția. Soarta…
Cu ea nu te poți tocmi, mi-a dat de înțeles
În felul ei tragic și indiferent, că de-acum, pot să leg
Coperte peste filele din viață
și să scriu sfârșit peste ultima pagină.
Cred viață și-ți mărturisesc!
Ți-am fost credincioasă până la ultimul vers,
Până la ultima filă, până la ultimul vis!
Te-am citit, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt,
Am fost serva ta, umilă și fericită
Că mi-ai fost aproape, cât mi-ai fost sortită!
10.12.2020
Iarna sărbătorilor
Se scutură salcâmii cerului argint,
Ne înfloresc ferestrele și plâng
În fluturi, peste-al sufletului crâng,
La uși se-aud colindători cântând.
Se liniștesc dureri, se nasc colinde,
Se-aprind altarele nopților sfinte,
Nămeți se-înalță, clipe se topesc,
Ne cheamă dorul-în raiul părintesc.
Înmugurește pieptul în colind,
Ne este dor de cozonaci și-alint,
Ne vin în minte rugăciuni uitate
Și peste suflet se așterne pace.
Se dezgolesc potecile de verde,
Ziua-în argintiul iernii sapă trepte,
Copacii tac în frunze adormite,
Se scriu poeme în sărbători cioplite.
Respiră clipele argintul rece,
Aroma cetinii în cer se pierde,
Livezi cu fulgi de nea au înflorit
În cerul unde Domnu-i preamărit.
Din plânsul iernii, burg s-a înălțat
Spre albastrul de iubire vinovat,
Acolo, unde-în cânt și-n rugăciune
Își roagă maica fiul pentru lume.
În ceasul rece, clipe se opresc,
Poeme de lumină înfloresc
Din versuri coapte în tăvi de cozonac,
Copii așteaptă moși cu dar în sac.
Pe geana ierni țurțuri înfloresc,
În palmele căuș, inimi, culeg
Roade de suflet, amintiri păstrate
Din sărbătorile copilăriei noastre.
Revarsă clopotele în rugăciuni
Cuvinte dăltuite în psaltiri,
Ne-aduce iarna darul ei cel sfânt,
Pe prunc Iisus, păstorul nostru blând!
15.12.2020
Colindul inimii
Du-te inimă și du-mi colindul până-n zori
La casa cu geamuri înrămate în flori,
Bate inimă în ușă și de ți-o deschide,
Cântă-i mamei un colind cu vorbă dulce,
Cântă-i tatei un colind despre Isus
Și spune-i tu să mă ierte că eu n-am ajuns.
Du-te inimă de acolo mai departe
Până-n dealul unde buna mea somnul și-l doarme,
Cântă-i inimă un Leru-i ler
Să-ți ajungă cântecul până în cer
Și acolo, în locul înverzit
Spune-i bunei că de ea mi-am amintit!
Mai colindă inimă și prin grădină
Iarba ce-mi păstrează urma de copilă,
Cântă-i inimă cu Leru-i Doamne
Că aș vrea anii copilăriei să-mi întoarne.
Ia-ți avânt inimă și spre cer,
Unde visele în nopți mi le aștern
Și colindă inimă tot ce ți-am spus
Că mă doare sufletul că n-am ajuns!
Mai colindă inimă până târziu
Că în casa unde te-am trimis, azi e pustiu
Și m-aș duce inimă dacă-aș putea
Să colind, dar nimeni nu mai stă în ea…
25.12.2019
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL